Sf. Teofilact al Bulgariei - Tîlcuire la Epistola către Galateni

A lui Teofilact Arhiepiscopului Bulgariei tâlcuire la trimiterea Apostolului Pavel
cea către Galatenî, tălmăcită din. tălmăcirea pe prost a cuviosului părinte
Nicodim Atonitulut pe românie.

Pricina trimiterei ceii către Galatenî'), dupre Chrisostom,
Teodorii, Teofilact şi Icumenie.

Pricina pentru care scria Apostolul Pavel trimiterea acesta,
este acesta: Galatenii a ) mai întâiti s’au învăţat de către Pavel
fi a credut în Ckristos, iar dupre ce s’a dus Pavel dela din¬
ţii, acei cari din Evrei crecjuseră, fiind încă legea cea veche, ţi
voind împreună a fi şi a. se numi învăţători, învăţau pre cei-l-alţi
hristianî Galatenî , cum că trebue a se tăia împrejur, şi a păzi
serbările sâmbetelor, şi lunile nouî , precum învaţă legea, puind
înaintea lor, că şi vîrfelnicul Petru şi Apostolii cei ce sînt cu
dînsul, nu opresc aceste luări aminte ale legei şi obiceiuri. Şi
cu adevărat aceia nu le opreau acestea, nu doră că dogmatic caii
şi cţiceaă că sînt bune acestea, şi vrednice de a se păzi, ci pen-
tru-că făceau compagorîre la neputinţa Evreilor celor de curând
luminaţi, la cari propovedttiau Evanghelia lui Ckristos. Iar Pa¬
vel, fiind-că propoveduîa la neamuri, nu avea trebuinţă de acest-
fel de compogorîre, iar. când a avut trebuinţă, atuncia şi el a
făcut acestă compogorîre, şi a tăiat împrejur pre Timoteî (Fapt.
XVI, j) şi însuşi el s’a curăţit duprre Legea Veche (Fapt, XI,
26). Dar amăgitorii aceia, adecă cei ce crecjuseră Evrei, nespuina
pricinile acestea ale compogorîreî, pentru care Petru şi Apostolii
cei împreună cu__el nu opreau obicînuirele cele dupre lege, amăgeaţi
pre cei mai proşti Galatenî, şi prihăneau pre Pavel clicend, că
el unc ori tae împrejur, alte ori iarăşi surpă tăerea împrejur, şt
alte ori altele propovedueşte.

Şi asupra tuturor Şiceau, că nu se cuvine a ne încredinţa îr,
Pavel ' carele nici pre Ckristos l-a vidut trupeşte , nici a stătu,

y Acesta s’a scris, dupre Meletie, în anul 23 dupre înălţare , puţh
ce-va mat înainte decât cea către Romani, sau dupre alţii altmintre¬
lea (La biser. Istorie).

y Insemneză, că Galatenii se numeaţi dela Galatia, ceea ce se află h
Asia, iar Galatia iarăşi s'a numit dela Galii cei dela apus, adecă delc
cei ce acum se dic Franţezî, căci Galii eşind din Galia, povăţaitor fi¬
ind lor Vren, s’&u mutat în Galatia cea din Asia, şi întru alte locuri
pentru acesta Galatia acesta, mai înainte se numea Galo-Grechia, sai
Greco- Galia, şi în urmă s’a numit Galatia (Meletie în gheographit
foca 67). încă şi acesta mat însemnezâ, că Galatiile acestea, Galatia s
numesc dupre cei grei din afară, precum jice Teodorii, către care (Ga
iatie) a mers Crisc (II Timot. IV, 10),

- 187 !

ucenic al lui Ckristos de-a dreptul ) ci este ucenic al ucenicilor şi
Apostolilor lui Ckristos, iar lut Petru si Apostolilor celor cu dinsul
se cuvine să urmăm, şi cele ce se fac de dinşii să le priimim.

Deci pentru iote acestea, aprindendu-se cu sufletul, fericitul Pa-
vel, de rîanâ, a scris trimiterea acesta, mi cu manile altora, dic-
tăluindu-o, precum a dictăluit tâte cele-l-alte ale sale trimiteri, ci
cu însăşi sfînta mâna sa, precum singur o pice acesta: « Vedeţi
ce fel ele slove am scris vouă cu mâna meat> (Gal. VI, u) x ). fi
p ro c v v în tarea adecă, dupre Teodorit şi TeoJUact , o scrie cu multă
mâniepjţf ttuti liftă- epistolia, căci a se arăta cine-va iot-de-ună
blănd şi blajin către ucenicii cei ce aii trebuinţă de certare, nu
este însuşire a unui învăţător adevărat ce voeşte a 3 şi folosi pre
ucenicii săi. Pentru Acesta şi Domnul mai întâiit fericind pre
Petru, în urmă l-a certat picând: «Mergi în urma. mea Satana,
că nu cugetezi cele ale lui Dumnepeu, ci cele ale otnenilor »
(Mat. XVI\ 16). Aşişderea şi pre cei-l-alţi ucenici ai săi, fără
pricepere i-a numit, picend: «încă şi voi fără pricepere sînteţi »
(Mat. XV, 16). Deci cu un chip ca acesta şi Pavel mai cu as¬
prime a scris şi Corintenilor mai întâlu, şi către Galatenii a-
ceştia acum. fi mai întâiit răspunde la ceea ce piceaiţ amăgitorii
aceia, pentru ca să surpe ipolipsul cel bun şi numele lui Pavel,
că adecă, cei-l-alţi Apostoli sînt ucenici al lui Ckristos, iar Pa¬
vel este al ucenicilor şi Apostolilor Iul Ckristos ucenic, şi nu al
lui Ckristos, apoi îi laudă pre ei pentru curata credinţă şi dra¬
goste ce au în Ckristos, şi apoi îi prihăneşte, pentru ce ca nişte
lipsiţi de minte s'au schimbat.

Scrie însă şi despre lege, şi despre credinţa cea dupre Avram,
şi dovedeşte atât din lege , cât şi din femeile lui Avram, că tâ-
crea împrejur şi tote ale legei, s’ait dat până la ore-cetre vreme
şi apoi aii încetat dupre arătarea lui Ckristos, şi acestea dove-
dindu-le, îi sfâtueşte pre ei să nu ia aminte la cuvintele amă¬
gitorilor acelora, ci să păzescă credinţa cea întru Ckristos şi da¬
rul, carele dar strică pre tăerea împrejur cea dupre trup, şi aşa
sfătuindu-i pre ei întru bunele moraluri, şi la viaţă, sfîrşeşte
trimiterea 2 ). ' .

1 ) Şi nu numai acesta epistolie, ci şi pre cea către Filtmon cu mâna
sa o a scris dmmtejeescul Pavel, şi arată acesta: ,,Eu Pavel am scris
cu mâna mea, eu votă răsplăti {către Filtmon XIX).

*J Insemneză ca acestă epistolie este a 8-a dupre rânduîala şi anii
în care a scris Pavel trimiterile sate, adecă dupre cele douS către Te-
sal. şi dupre cele dâue către Corint, şi dupre cea l-a către Timo-
te%, şi dupre cea către TU şi dupre cea către Rom., precum dice Teo¬
dorit în procuvîntarea trimiterilor lui Pavel.

-- .

— 188 -

: t 1 ' ■ ÎÂIOUIBE LA CEA ŞAIBE GALATENÎ,

CAP. I.

KIMEN (ADECĂ TEXTUL EPISTOLIEI).

i. Pavel Apostolul, nu dela dmenî, nicî prin om.

TÂLC UI RE.

îndată la începutul epistoliei aceştia surpă Pavel că nu este
ucenic-şi Apostol (trimis) de omeni, pentru-că, dice, că nu a fost
chemat de 6menl, ci de sus, şi dela ceriu, şi nu prin vre dre-carele
om, ci prin Iisus Christos, fiind-că l-a botezat pre el Apostolul
Anania, dar nu şi l-a chemat acela la credinţă şi la aposto-,
lesca epanghelmâ; ci Christos l-a chemat din ceriu in vreme
de amlază-di, prin înfricoşata aceea vedere ce a strălucit mal
mult decât sdrele (Fapt. IX). Pentru ce însă nu a dis Pavel:
chematul, precum scrie in cea către Rom. şi către CorintenI
Trimitere, ci a dis: Pavel Apostolul, pentru-câ despre acesta
era tdtă pricina cuvîntulul, fiind-că diceau cel ce de curând cre¬
zuseră din Evrei, că Pavel de către bmenî s’a ales Apostol, şi
nu de Christos de-a dreptul, precum mal înainte am dis la în¬
ceputul pricinel epistoliei aceştia. Dec! la cuvînttrl acesta îm-
protivindu-se Pavel, a scris acesta: Apostol, arătând cu acesta,
că nu este ucenic al dmenilor, nicî de omeni a fost ales A-
postdl.

Ci prin Iisus Christos şi prin Dumnezeii Părintele, ca¬
rele l-a sculat pre el dip morţi.

Faptele Apostolilor arată adecă, cum că Pavel de către Sfîn-
tul Duh s’a rânduit Apostol; «că slujind, <jlice, eî Domnului şi
postindu-se, a dis Duhul cel Sfînt; osebiţi mie dar pre Varnava
şi pre Savlu la lucrul care eu îi chem pre eî» (Fapt. XIII, 2).
Aicea însă dice Pavel, că s’a rânduit Apostol de către Părin¬
tele şi de Filul, pentru ca să ne învăţăm noi, că una este stă¬
pânirea a Tatălui, a Fitului şi a Sfîntuluî Duh/a Sfintei Treime!

— 189 -

cei! nedespărţite şi de o fiinţă. Iar maî ales că şi de Fiîul s'a
trimis, că însuşi a dis către dînsul: «Mergi că eu la neamuri
departe te trimit*' (Fapt. XXII, 21). însemnezi însă că propu¬
nerea, prin, se află aicea şi la Tatăl, şi că mal întâîii s’a rân¬
duit de Pavel Fiîul pentru ereticii aceia, carele iscodesc aces¬
tea, că fără osebire sînt la Pavel rânduielile propunerilor şi ale
dumnedeeştilor feţe ale Sfintei Treimi, pentru-câ întocmai sînt
de o fiinţă, măcar că firesca rânduî'alâ a lor se cuvine a se păzi
fără schimbare, precum o a predanisit nouă însuşi Domnul la
botez, precum -scrie Mar.. Vasiiie, precum, şi aiurea ăip dislp.
Insă în cuviiucîdşa. vreme ipomeiieşte Pavel de mortea şi în¬
vierea lui Christos, pentru ca să înduplece pre Galateni să nu
mal Ia aminte la lege şi ia obiceiurile legeî, fiind-că legea nici
un folos a pricinuit lor, ci să îa aminte şi să se snpue lui Chri¬
stos, carele a murit şi s’a sculat din morţi pentru mântuirea lor.
Şi că a se despărţi ei şi a se deporta de un făcător de bine
ca acesta, de Christos adecă, este o faptă de prea mare-ne-'
mulţămire. Şi elice Pavel, că Tatăl a sculat din morţi pre Christos,
una adecă pentru neputinţa socotinţei Gălatepilor, şi alta Iarăşi
pentru-că la Tatăl se dau, ca la rădăcina şi pricina Dumnede-
ireî, câte Fiîul le lucreză şi le-a făcut, fiind-că Fiîul nu era
neputincios de a se scula pre sineşl din, morţi, carele a dat
putere şi altora care a credut în el ’ să în vieze morţi cu singură
umbra trupurilor lor. Pentru : acăşta şi a <)is: «Stricaţi biserica
acesta şi în trei dile eu o voîu ridica pre ea..., E! însă o elicea
pentru lăcaşul trupului său» (Ioan II, 19);

2. Şi fraţii toţi cei împreună cu mine.

De vreme ce acei ce crezuseră din Evrei prihăneau pre Pavel,
că singur propovedueşte de a se strica Legea Veche şi obice¬
iurile cele ale Legeî, pentru acesta arată acum aicea, că ape pre
mulţi alţi fraţi şi împreună Apostoli, împreună părtaşi ai aces-
teeaşl socotinţe şi conglăsuirî întru câ‘:e scrie întru aedstă e-
pistolie.

Bisericilor Galatieî.

Vedî, o cetitoriule, mânia şi durerea fericitului Pavel! Pen-
tru-că nu a dis 1 celor iubiţi, celor sfinţiţi, nici bisericilor lui
Dumnezeu, precum obicînueşte a scrie in cele-l-alte epistolii,
ci prost â dis: «bisericilor Galatieî»., Fiind însă că aveau des-
binâri ci şi',se osebeaij unul de altul, pentru acesta dupre cu¬
viinţă biserici multe îl numeşte pre ei, şi nu o biserică, îm¬
preună însă şi ruşinându-I pre el, cu numirea bisericei, îî în-

«j Vecţî despre acesta la însemnarea iţicereî; „Iar acelaşi Dufnnetţeu
lucreză t6te întru toţi 11 (I Corint, XII, 6).

190 —

d^tniiă să vie în unire şi In conglâsuire, de rreme ce cel ce
şînt desbinaţî şi despărţiţi în multe părţi, nu pot a se numi
cu acest nume al bisericeî, căci biserica voeşte să fie unire şi
conglăsuire şi adunare întru una; şi vedî despre acdsta şi la
cea I către Corint. Cap. I, stih 2.

3. Har voue şi pace.,

Eiind-câ Galatenil se primejduiau a cădea din darul lui Dum-
nedefi, fiind-că luau aminte la . Legea cea Veche şi la pândi-
rile legel, pentru acesta Pavel aicea rogâ lor Darul dela Dum-
nedeu* Şi Iarăşi, fiind-că Galatenil s’au făcut pre.sineşţl vrăşmaşi
. către Dumnedeu, voind să întărescâ obiceiurile legel, pre care
Dumnedeu le-a stricat şi le-a contenit, pentru acesta cu numi¬
rea păcel tî întorce iarăşi pre el Pavel la pacea cea cu Dum¬
nedeu (Vecji şi tâicuirea cjicereî «Har fie voue» la cea I către
Corint. I, 3).

Dela Dumnezeii Părintele.

Dumnedeu, d‘ ce > s’a făcut PăFinte ai nostru-; pentru care
pricină? Dela lege ore? la care voi Galatenil luaţi aminte căs-
eând gurile, ori dela botezul lui Christos? Arătat că dela bo¬
tezul lui Christos; deci cum voi ve întdrceţl de către făcătorul
vostru de bine Christos? Insemnbzâ Insă acdsta: «Diela Dum¬
nedeu Părintele», că e scrisă fără articol, pentru cel ce (jic
pre Finii maî josit, fiind-că îl dice pre el Evanghelistul loan
Dumnedeu fără articol, dicendt «Şi Dumnezeu era Cuvîntul»
(Ioa.n I, 1).

Şi. dela Domnul nostru lisus Christos,

Nu. este, dice, o Galatenilor, domn al nostru al hristianilor
Legea la care voi luaţi aminte, ci este Domn al nostru lisus
Christos. Şi înseşi numirile acestea încă ale Domnului sînt a-
rătătbre şi înfăţişitore ale facere! de bine ce a făcut nouă, că
lisus se numeşte pentru-câ ne-a mântuit de picate, precum a
dts Anghelul către Fecîora Maică: «Că acesta va mântui pre
norodul seu de pbcateie lor». (Mat. I, 21). Şi Christos încă se
numeşte dela ungerea Sfîntuluî Duh, cu care s’a uns pentru
noi, sfinţind pre totă firea nostrâ prin luarea sa,* şi dăruind
noue de a ne numi dela al 'său nume hristianP).

4. Celuia ce s’a dat pre sineşî pentru păcatele nostre.

Iată că aicea 4i ce Pavel că Christos s'a dat pre sineşl de

buna voe şi stăpânitoreşte pentru păcatele nostre; nu a slujit
dar la iconomie precum diceari Arianiî, ca un rob. Dec! când
vel audi tu că Christos s’a dat de către Părintele, că prunc,

*) Despre numirea iul Christos vecjî la cap. I, 10 al celei către Rom,,
la suptînsemnare.

- 191 -

dice, s’a născut nduă Fiîul şi s’a dat pentru noî (Isaia IX, 6),
să înţelegi prin darea acâsta buna voinţă şi priimirea Tatălui,
precum şi Teologul Grigorie a dis: «Că buna voinţa Părintelui
socoteşte-o a fi trimitere» (Cuvînt la Naştere şi la Pasha). Deci
Chrîstos s’a dat pre sineşl de bună voe pentru ca să ne slo-
bo4âscă pre noî de păcate, de care legea nu putea a ne slo¬
bodă Deci cum voi Galatenii aţi lăsat pre slobo^itorul vos-tru
Christos şi luaţi aminte la lege, care nimica v’a folosit pre voi.

Ca să ne scbtâ pre noi din vdcul acest reti de acum.

Aicea la acestâ cjd cere sar ereticii Maniheî şi dic, că iată
că Apostolul a numit răii pre vdcul acest de acum, adecă pre
viaţa ..acdâta. a ndstrâ. Insă- nu este înţelegerea aşa precum
stricaţii de minte aceştia dic, căci nici dileie acestea de si¬
neşl slnt rele, căci reutate are drumul şi mişcarea soreiuî,
celuia ce face cjilele şi vremile? Sau care reutate pote avea.
trecerea dilelor? Cu adevărat nici una. Nici dileie, dic, sînt rele
de sineşi, nici viaţa nostră este rea de sineşî, căci cum ar fi
ea rea, de vreme ce cu acesta cunoştem pre Dumnezeu şi cu
acâsta lucrăm poruncile lai, şi filosofim pentru lucruri viitore?
Deci vâc rău numeşte Pave! pre faptele cele rele şi pre pro-
alegerea omului cea rea şi stricată din care se fac lucrurile;
căci noi aşa obicinuiţii a 4i ce: rea 4 J am avut astâ-tjh prihă-
nind cu acesta; nu 4i ua Şi vremea^ ci întâmplarea şi fapta şi
rdua norocire, ce ni s’a întâmplat în 4i ua aceea 1 ). Pentru a-
cesta Cţiristos n’a murit ca să ne omdre şi să ne scotă din
viaţa acesta, precum bârfesc Maniheiî, ci pentru ca să ne slo-
bo4âscă ,k de faptele cele rele. Gă de vreme ce mai sus a dis,
că Christos s’a dat pre sineşi pentru ca să ne sîobo4escă de
pecatele cele mai înainte făcute de noi şi trecute, pentru a-
cesta 4i ce *cum aicea, că şi în viitorime ne-a sipgurisit pre
noî să nu pâcâtuim şi ne-a slo4it de viaţa cea pângărită şi
rea. Iar legea, la care voi Galatenii luaţi aminte, nici pecatele
nostre cele trecute le-a şters, nici ne-au întărit a numai pă¬
cătui în viitorime*). 1

Dupre voea lui Dumnetjleu şi Părintelui nostru.

Fiind-că Galatenii socoteau că de vor lăsa Legea Veche se
vor face neascultători lui Dumne4eu, pentru acesta îndreptă
Pavel aicea prepusul acesta, şi arată că voea lui Dumne4eu Pă¬
rintelui este ca să ne slobo4im de păcate şi de mbrte, prin Fiîul
seu şi nu prin lege. Ve4î însă că nu a dis cum că Fiiul ne-a
slobo4it dupre porunca lui Dumne4eu Părintele, ci dupre voea

*) Vecţt şi tâicuirea tţicereî: „Că cţilele rele“ (EfesenT V, 16).

! ) Vecţi şi tâicuirea şi suptînsemnarea cţicereî: /„-Că picatul pre voi nu,
ve va stăpâni, că nu sînteţi sub lege, ci sub dar" (Rom. VII, 15).

— 192 —

Iul, adecă dupre buna-volnţă; dicând insă, Părinte al nostru pfe
Dumnecleu, Iarăşi ne aduce aminte de făcătorul nostru de bine
Christos, care pre Părintele său cel firfesc l’a făcut şi al "nos¬
tru Părinte dupre dar. Deci cum voi, o Galatenilor, ve depăr¬
tat! dela un făcător de bine ca acesta?

5. Căruia slava, în v6curile vdcurilor, Amin.

La nici al uneea alteea epistolii început a pus Pavel pr*e Amin,
fără numai la singura acăsta, pentru ca să arate că cuvîntul
seu l-a sfîrşit şi că destule sînt câte a <}is spre prihănirea Gala¬
tenilor; că aducendu-le aminte mai sus do nenumăratele faceri
de bine ale lui pumnedâîi, de • către .care se'osindeau Galatenil,
fiind-câ lăsaseră pre dătătorul acestora şi făcătorul de bine all or
Christos, apoi mirându-Se şi ,înspâîmântându-se pentru aceştia, şi
neavând ce alt spre lauda acestora a dice, a sfîrşit apoi cuvîntul
cu slavo-cuvîntarea şi mulţămirea lui Dumnezeu, şi slavo-cu-
vîntarea acesta o a pecetluit, cum este obiceiul cu clicerea Amin 1 ).

6 . Me mir cum aşa în grabă vă mutaţi dela cela ce v’a
chemat pre voi în Darul lui Christos.

Cu aceste cuvinte arată Pavel că avea 6re-care mare nădejde
pentru GalatenI, pentru acăsta şi dice: me mir şi nu mă dume¬
resc dacă voi Galatenil, care atât de mult aţi ostenit în credinţa
lui Christos atâta mult în grabă'vă întorceţl dela, adesea.‘Două
prihănirî ale Galatenilor însă arată aicea: una adecă, că s’au întors
dela credinţa lui Christos, Iar alta încă, că curând s’au întors,
încât, nici au avut trebuinţă de multă; vreme) cel ce î-au amăgit
pre,ei, spre a-’î rătăci, care acesta arată pre GalatenI,că sînt
deşerţi şi uşori !a socotinţă, şi nu a cîis că v’aţl întors dela cre¬
dinţa lui Christos din vremea trecută şi sfîrşită, ci ve întorceţi
în timpul de faţă şi nesfîrşit, adecă încă nu cred, nici socotesc,
că v’aţl rătăcit desăvîrşit, Vecjî însă, o cetitoriule, înţelepciunea
luî Pavel._ Fiind-că Galatenil ţiind Legea Veche, socoteau că cu j
acesta slujesc şi bine piac luî Dumnezeu şi Tatălui, pentru acesta
Pavel dovedeşte Cu totul din protivă, că ceî ce Iau aminte de
Legea Veche, nu numai nu bine plac Iul Dumnezeu Părintelui,
ci şi se mută şi se depărtezâ dela el, că a <jis lor că: «Vă mu¬
taţi dela cel ce v'a chemat pre voi, adecă dela Tatăl, întru Darul
iul Christos, adecă de Tatăl v’aţl chemat, pentru ca să ve În¬
dreptaţi dela Christos nu cu faptele vostre, ci cu Darul lui; că
Tatăl v’a chemat pre voi spre a lua ertarea păcatelor vostre.
Iar Christos a dat vouă ertarea acăsta cu Darul său.

l ) Despre amin ve<jî la suptînsemnările Cap. II al celei către Rom. Stih 25
pentru ce Apostolul când a pomenit de Dumnecţeu Părintele, slavo-cu-
vinteză şi mulţămeşte. V'ecţi şi la suptînsemnarea Stih 20 Cap. IV al ceh
către Filipsenî. -

Tom. H.

a

— 193 -

7. La altă Evanghelie, care- niueste alta, fără numai
sînt 6re-cariî, ce v£ tulbură pre voi, şi voesc să strămute
Evanghelia lui Christos.

De vreme ce amăgitorii aceia, cari amăgeau pre Galatenî,
Evanghelie numeau pre rătăcirea lor., pentru acesta Pavel şi în¬
tru singur gol numele Evangheliei acelora, se împrotîveşte şi se
’ luptă'); că dice: că nu este altă Evanghelie afară de ceea ce voi
Galatenil o aţi prii mit dela mine, căci uua este Evanghelia, care
cuprinde pre drepta slăvire, aceea adecă ce eii o. am. j>ropo~
vednit voue, afară numai de sînt ore-carii, ce yă turbură şi vă
ameţesc ochii sufletului vostru cel gânditori, şi dupre urmare
vfe fac să vedeţi altele în loc de altele, cu socotelâ pentru ca
să strămute Evanghelia lui Christos, ca şi acel ce cu degetul
lor clâtindu-şî genele lor, îşî fac ochii/, să vadă pre una dou<5
şi pre d6u£ să le vadă ca multeoMăcar însă că Evreii cel ce
creduserâ în Galatia, nu strămutau tofcă Evanghelia, ci învăţaţi
numai să se păzescă porunca cea despre Sâmbă tă, şi despre
tăerea împrejur, jtdar însă Pavel arată că şi puţin ce-va a clăti
cine-va din Evanghelie, acel puţin clăteşte şi răstornă t6tâ E-
vanghelia, precum şi cela cfe puţină ce-va parte tae din mo¬
neda împărătesei, pre totâ moneda o face tunsă şi netrebnică,
însemnezi însă acesta pentru cei ce cugeteză cu nebăgare de
sdmă şi ciic, că acesta este un mic păcat şi puţină călcare de po¬
runcă şi pentru acesta se cuvine a se erta să se facă 8 ),>far

*) Despre Evanghelie vecjî la Cap. XIV al oeiî către Rom. Stih. 24 la
suptînsemnări.

*) Cât reu este nebâgarea de semă, se arată de Canonul V al Mar,
Vasilie, în carele rogă sfîntul a nu se afla răul acesta întru episcopii
lui .ijicend: „Me rog lui Dumnezeu a nu, ne afla întru voî“. Şi dumne-
cjeescul Isidor Pilusiotul cţice: „A elice că de acesta nu e. nimic, a făcui
a glumi răutatea asupra vicţeî“ (Epist. 12350. Şi dumn^eescul Chrisostoir
cjice: „Acesta dar şi noi să o facem şi răutatea ceea ce este întru no
sa o depărtăm cu mare grabă, ca nu, 'sporim;, sa crăsca boia; că ranei;
păcatelor, lenevindu-se (ne căutându-se) se fac mâl mari şi nu stau pani
la rane cele ale. boleî şi ale nesanâtaţtiî, ci fac şi morte celui nemuritor
Că precum din început de vom strica pre cele mici nici cele. mari so fac 1
(Tâlc. la Psalm VI). Şi Iarăşi tţice: „Şi pentru păcatele cele ce se pa
a fi mici şi proste, ori în cuvînt, ori ţn lucruri, ■ să. ne sîrguim a le de
părta; că aşa nici o diniorăvom cădea în păcatele cele mari, de ne von
depărta de cele mici" (Cuv. XIV la Naştere). Şi dumnecjeescul Isidor Pi
lusiot. iarăşi dice: „Fireşte urmeză ca pe cafele cele preamări a se naşt
din cele mal. mici" (Epist. IX către Aette). Şi iarăşi Chrisostom cjice; „C
cumplit este a da încăpere patimelor.acestor rele. Pentru acesta trebu
cu toţ chipul a opri şi a închide intrarea lor. Găcî când se vor apuc
de suflet şi îl vor stăpâni, ca cum ar cădea foc în materie, aşa înfricc
fată văpae aprinde. Pentru acesta, rogu-ine, tote să faceţi, ca se înch

ereticii Morchioniţî apucă 4icerea acesta a lui Pavel şi 4ic> că
din acesta se arăta, că nu se cuvine a priîmi Evangheliele cele
4 ale dumnedeeştiior Evangheliştî, ci numai una ; acesta una
însă mestecându-o ei şi curmându-o la multe părţi, o a alcă¬
tuit aşa şi o cetesc; că iată, 4‘ c ei> că Pavel voeşte a fi o E-/
vanghelie. Către carii noi răspundem, că ce are a face cuvân¬
tul lui Pavel cu înţelegerea acăsta ce voi o faceţi. Şi noi câte
4 Evangheliele ce le priimim, dîcem c & ° Evanghelie este, în-
trp o ..conglăsuire ce au, căci nici Pavel voroveşte aicea despre
numărul şi câtimea Evangheliilor, ci despre osebirea. glăsuire!'
şi deosebirea Evanghelielor; că de vreme ce, dice, Evanghelia şi
propoveduirea amăgitorilor şi înşelătorilor este protîvnică şi o-
sebitâ de Evanghelia ceea ce se propovedueşte de Apostoli, pen¬
tru acesta aceea nu este Evanghelie, căci de ar fi de un glas
cu aceea, negreşit şi acesta ar fi fost Evanghelie, adecă propo-
veduire apostolescă, în cât cuvintele Morchioniţilor sînt bârfirî.

8 . Ci măcar noi, sau anghel din ceriu de ar bine-vesti
vouă afară de ceea ce am bine-vestit noi vdue, anatema fie 1 ).

Pentru a nu 4ice cine-va cum că pentru iubirea de slavă Pavel
recomăndueşte şi adevereză dogmele sale, pentru acdsta ana-
terriatiseşte aicea, şi însuşi pre sineşi. Fiind însă că Galatenii nă¬
zuiau la deregătoril de omeni, şi propuneai! pre vîrfelnicul Petru,
şi pre Iacov, şi pre Apostolii cei mai aleşi, ce erau împreună
cu dînşii, pentru acdsta Pavel 4ice şi pre «anghell». Au adaus
însă şi «din ceriu» fiind-că şi preoţii, anghell se numesc, dupre
dicerea aceea a lui Malahia: «Buzele preotului vor păzi cunoş¬
tinţa... căci anghel al Domnului a tot-ţiitorului este» (Cap. II, 7).
Drept aceea ca să nu socotescâ cine-va că dice acesta pentru
prost, pentru acesta cu adăugirea 4icereT: din certă, a arătat că
o dice pentru cereştii anghell. Şi nu a dis, că de propove-
duesc cele dimprotivă, ci că de ar bine-vesti puţin ce-va afară

deţî intrarea lor. Nici cu cugetul cel percutor de suflet să ve mângâiaţi
înşi-ve a grămădi tota răutatea iţicend: ce e de acesta şi ce e de aceea.
Că ne număratele rele din acesta se nasc, că diavolul spurcat multă ră¬
utate şi putere întrebuinţezi şi compogorîre spre percjarea omenilor şi
din cele maî mici proloveşte. Pentru acesta trebue tote a le face că în¬
ceputurile ior să le strici, ca să nu cauţi la firea păcatului că este mic.
ci căci lenevindu-se se face pricină de mare păcat" (Vor. LXXXVI la
Matei). Vecţi şi suptînsemnarea cţicereî; „Intru Darul cel în Christos lisus"
(H Tim. II, 1).

') Acestaşi neputinciosă pricină şi covârşire o a întrebuinţat Pavel ş :
în cţicerea: „Că nădejduesc că nici mortea, nici viaţa, nici angheliî, nic
începătorii, nici puteri.... nici altă făptură va putea pre noi a ne despărţ
de dragostea lui Dumnecţeu (Rom. VIII, 38).

- 195 -

de cele ce noi le-am bine-vestit voue, sâ fie anatema 1 ). Şi cu
tote câ artgheliî cei buni, precum qiice Chrisostom, nu este cu
putinţă când-va să bine-vestăscă afară de Evanghelia lui Chri-
stos, cu t6te acestea Pavel acesta cu neputinţă o a dis dupre
prepunere, pentru ca să oprescâ cu tot dinadinsul şi cu covîrşîre,
ori pre carele fi şi ar căuta sâ înveţe afară de cele rânduite.

Deci anatematisindpre anghelî cu prepus de cura-va ar învăţa
eî altele .afară de Evanghelie, cu acăsta depărteză pre fieşte-ce
dregâtorie şi personăi slăvită, ţ atât cerăscâ cât şi pâmentăscă.
Anatimatisindu-se însă şi pre sineşi de cum-va cu prepus şi el
ar învăţa cele dimp.rptiva Evangheliei, cu acăsta lepădă afară
şi pre fieşte-care persdnă apropiată a lui, ca cum ar dice: Să
nu-mi dicl tu, o Galatănule, câ Iată Petru, şi cel-l-alţl împreună
cu el Apostoli, învaţă altă osebită de cele ce tu propovedu-
eştl, câ eu nici pre sineşi mă cruţ, ci mă anatematisesc, dacă
v’aş propovedul altele afară de cele ce v’am propoveduit întâlu.
Insă nu le dice acestea Pavel, pentru ca să prihânescâ pre A-
postolî, ci pentru ca să astupe gurile amăgitorilor celor ce a-
măgeau pre Galatenî, şi să arate că nu se ruşinezâ de nici o
deregătorie omenăscă, când este cuvîntul despre dogmele cre¬
dinţei.

9. Precum mal înainte am plis, şi acum iarăşi plic: de
bine-vesteşte cine-va vouă _ afară de ceea ce aţi priimit,
anatema fie.

Pentru ca să nu socotăscâ Galatenil, câ Pavel turburat fiind
de mânie, ca din răpire ar fi cjîs cele de mai sus, pentru acesta
şi a d6ua 6ră aicea aceleaşi le cţLlce, pentru ca să arate că nici
acelea le-a 4> s fără judecată, ci întărindu-le pre ele întru sineşi
cu adeverire şi în statornicie 2 ) aşa le-a dis hotărîtor.

10. Că aii d6r| acum 6menl înduplec saîi pre Dumne¬
zeii? Sau caut dmenilor să plac?

.Va sâ se desvinovăţăscă Pavel de cele cu care se prihănea,
adecă câ nu este ucenic al lui Christos, ci al Apostolilor, de
către amăgitori. Şi dar ca sâ nu se mândrâscâ Galateniî, cum că
se judecă cu învăţătorul ior şi că aii pricină cu dînsul, pen¬
tru acăsta 4i ce Pavel: nu socotiţi că eu mă desvinovăţesc, şi
câ mă judec la voi, sau caut să ve încredinţez că sînt ucenic
al lui Christos şi nu al omenilor; către Dumnedeu fac tbtă ju-

*) Iar ce va sâ <j' G & anatema, şi cum că nu jse cuvine a anatematişi
cine-va, vecp la tâlc. şi suptînsemnarea cţicereTţ „ Că m’aşî ruga însu-ml
eu anatema a fi deîa Christos (Rom. IX > 3).

; ■*) Că semn de adeverire este, a cjice cine-va de 2 ort acelaşi cuvîrd,
dupre ritorî.

— 190 -

decata şi desvinovâţirea mea. Deci nu le scriu acestea că iu^
besc a dobândi dela voi slavă, sau pentru a v6 avea ucenici
al mei; ba, ci le scriu acestea desvinovăţindu-mă către Dum¬
nezeu pentru dogmele credinţei, ce le propoveduesc, şi nu
pentru-câ voesc să plac omenilor 1 ). Sau şi aşa se înţelege: de
vreme ce cel ce creduserâ din Evrei în Galatia prihăneau pre
Pavel, că altele propovedneşte la alţii, şi altele la alţii, şi dupre
omeni aşa se preface şi el;—pentru acesta Z' Cf b că ore eu me
sîrguese â Încredinţa pre omeni, şî a plăcea lor, şi nu lui Dum-
nedeu? Să nu fiei Pentru .că. de aşi -fi voit să - plac omenilor,.
negreşit aş fi făcut-acesta,"ce diceţi, şi aş fi schimbat propo-
veduirea dupre omeni ce. aş fi aflat.

Câ de aş plăcea încă dmenilor, nu aş fi sluga lui Christos.

Aicea formălueşte cu acest cuvînt Pavel şi dice, că nu se
sileşte a plăcea omenilor şi că nici pre Galateni îi măguleşte,
nici altele altora propovedueşte, căci, de m’aş sili, dice, să
plac omenilor, nu aş lăsa cele legiuite şi pindirile Evreilor şi
a alerga la Christos; nici aş defăima pre neamurile şi prietenii
şi atâta slavă ce o aveam între Iudei, şi se aleg mai bine a
suferi gdne’şi primejdii şi necinste pentru Christos.

n. Şi cunoscut fac vdufi, fraţilor, că Evanghelia cea
bine vestită dc mine, nu este dupre om.

Fiind-că voeşte dumnedeescul Apostol să arate Galatenilor
cum câ cu adevărat, a lăsat legea şi cele ale legeî, şi s’a în¬
tors cu totul la Christos, pentru acdsta arată aicea viaţa sa

>) Însemnez?., că dupre Mar. Vasilie: „Cela ce face porunca -lui Dum¬
nezeu se cuvine a avea gândul seu. vrednic de ispravă, că se înfrun-
teză cela ce vrea să placă dmenilor, când ar arăta celor ce se laudă
sîrguinţa; Tar la cei ce îl prihănesc, s’ar face leneş; că de voeşte. a place
Domnului, tot-de-una şi pretutindenea acelaş să fie, plinind ceea ce s’a
tjis: Prin omul dreptăţeT cele de a drepta şi cele de a stânga (Hotar.
XXXIII. Pe scurt). Dar cum ar putea cine-va scăpa de omenescă plă¬
cere? Respunde acest aşi Vasilie: „Aşa va scapa, cu deplina încredinţare
că .Dumnecjeu este faţă, şi cu nerăspândită purtare de griji pentru buna
plăcere cea către Dumnecjeu şi cu înfocat dor de fericirile cele c|ise de
Domnul, că nimenea în .vederea stăpânului nu face spre plăcerea robur
lui, celui împreună cu el spre necinstea stăpânului, şi să amăgeşte spre
osînda sa (Tij. 34). Şi alta este iubitorul de slavă deşartă, şi alta cel ce
va să placă omenilor, dupre acestaşi Vasilie ce cjice: „Socotesc că iubi¬
torul de slavă deşartă este cela ce face şi cjice ce-va pentru o golă slavă
de lume, dela ceea ce ved şi aud, iară cela ce va să placă omenilor
este, carele face spre voea vre unui om, spre plăcerea lui, măcar de ar
fi lucrul ce se face vrednic de necinste (Tij. 52). Vecjî însă că Apostolul
aicea cjice, că ce l a ce este plăcut omenilor, acela nu este sluga lui Chri¬
stos, precum şi aiurea o <^ice acesta: „Nu dupre slujire numai înaintea
ochilor, ca cei ce vor sa placă omenilor, ci ca robii lui Christos" (E-
fes. VI, 6).

- 197 -

cea de mal înainte, şi grabnica aceea a sa schimbare întru
Christos, pentru ca să arate, că nu- s'ar fi schimbat atâta în
grabă, de nu ar fi luat o ore-ca're dumnedeCscă şi cerescâ de¬
plină încredinţare în inima sa; pentru acesta şi dice, că E-
vanghelia mea nu este dupre om, adecă că eu nu am luat în¬
văţător om, ci m’am făcut ucenic chiar al însuşi luî Christos,

12. Că nici eti dela om o am luat acăsta, nici m’am
înveţat, ci prin descoperirea lui I-isus Christos.

Fiind-:Câ cei.ce prihăneau pre Pavel diCeag. hă Şl rut ă'foşt
însuşi' vedător şi însuşi ascultător ucenic a! lui Christbs ca eei-i-
1-alţî Apostoli, ci dela omeni a luat t<5te câte' propovedueşte,
pentru acŞsta t^ice şi Pavel aicea t6te cele împrotiva Celor ce
cjiceau aceia, şi că însuşi chiar Christos, carele a învăţat pre
Petru şi pre cei de pre lângă Petru mai aleşi Apostoli, acesta
şi mie mi-a descoperit Evanghelia şi apostolăsca acăstă. pro-
poveduire, ce o propoveduesc.

13. Că aţi aucjit petrecerea-mea cea 6re-când în iu¬
daism.

De unde este arătat că cu dumnededscă descoperire am
priimit eu Pavel Evanghelia? Dela viaţa şi petrecerea mea cea
de mai înainte; căci eu gonitoral cel atât de mare al hristi-
anilor, cum aşa de îngrabă m’aş ţi schimbat in credinţa lui
Christos, de nu m’ar fi tras la d'mşiîl o dumnedeescă şi mai
pre sus de fire descoperire? Cum că eram mare şi înferbîntat:
gonaclu al luî Christos şi al hristianilor, este arătat şi, dela
înşi-vă voi Galatenii, cari cu tote că sînteţî depărtaţi t|e Ieru¬
salim, cu atâta multă depărtare de. loc, aţi auc|it înSâ înfrico¬
şata gdnă ce făceam eu împrotiva hristianilor, precum tâlcueşte.
Severian 1 ).

Că cu covîrşire goneam bişeripa lui Dumnezeu şi o
stricam pre ea.

Vetjî cum a pus aicea Apostolul iieşte-care (Ji cere cu adă¬
ugire; căci nu a dis prost că goneam biserica lui Duimnetieu,
ci că o goneam cu totă covîrşirea, şi nu s’a îndestulat numai
cu acesta, ci a adaus şi că o stricam pre ea, adecă mă apu¬
cam să o răstorn din temelie şi să o perd, că acesta : este.
lucrul celuia ce strică vre o cetate: a o răsturna din temelie
şi a o perde.

’) Acestaşî o 4i ce Şi Teodoră: nimica nu este necunoscut vouă din
ceie aie mele, că deşi cu multe stadii sînteţi depărtaţi de ludeea, dar însă
vestea a alergat pretutindenea şi cele despre mine arătate le-a făcut tu¬
turor, că din vechiu cumplit şi arătat vrăşmaş eram al bisericei, cu pravăţ
a o răsturna pre ea din adâncurile temeliei.

14- Şi sporeafn în iudaism mat mult decât mulţi din cei
de o vîrstă cu mine întru neamul (meu), fdrte rîvnitor.
ind părinteştilor mele predanisiri.

Mai mult, dice, decât toţi Evreii aceia şi rîvnitoril legef.
erau de o vîrstâ cu mine, şi de atâţia ani ca şi mine, eus'Ji-
rătam ferbioţelă şi rîvnă mai multă în lege, şi spoream, adeca 3
creşteam în riUsboîul cel asupra hristianilor; saă -dicerea: spo¬
ream întru, iudaism, îqsemndză, că eram cinstit întru Iudei, ca
Uit: Ipveţat în lege,; şi apărător şi,învăţător aî legei. Să nu so- .
cote şti insă, o cetitorîuieţ că acestâ pornire asupra hristianilor
a lui Pavel ar ii fost ispravă a slavei deşarte, saiî a mâniei lui,
nu; ci a fost lucru al rîvneî ce avea în Legea cea Veche a
lui Dumneiieu. Deci, dice, dacă eu mai înainte goneam bise¬
rica lui Christos, nu ca să plac bmenilor, sau pentru vre un
alt sfîrşit omenesc, ci numai pentru rîvna iui Dumnedeu, măcar
de era rîvna rătăcită, cum acum dupre ce am cunoscut adevărul,
aş propovedui altele şi altele pentru plăcerea omenescă? Sau
şi pentru iubirea de slavă omenescă? Sau cum aşi învăţa altele,
afară de adevăr, şi afară de cele ce Christos"m'a învăţat? A-
cesta este cu totul de neurmare şi de necredare.

15. Iar când a bine-voit Dumnezeu, cela ce m’a ales
pre mine din pântecele maicei mele.

Dacă fericitul Pavel s’a rânduit spre buna vestirea lui Chri¬
stos din pântecele maicei sale 1 ) şi dacă s'a ales spre acesta de

■ >) însemnez», că durone4eescul Avgustin cjice, cum-că cţicendu-se des¬

pre Botezătorul loan, şi despre Proroocul leremia, cum-că s’au sfinţit
din'pântecele maicei lor, să nu se socotescă sftinţenia acesta pentru
strămoşescul pecat, adecă să nu se socotesca că aceştia au fost curaţi
de strămoşescul pecat (că singur Domnul nostru Iisus Christos a fost
mal "pre sus de acest pecat, ca unul ce nu s'a zămislit din semenţă), ci
la dînşit numai se socoteşte sfinţenia acesta, pentru dumnerţeesca pro-
hotărâre, precum fericitul Pavel adevereză despre sine cţmend: „Iar când
a bine-voit Bumnecţeu cel ce m’a osebit din pântecele maicei mele şi
m’a chemat prin Darul seu“ (Foaea VH din dodecavivlon a Iui Dositeiu).
Deci din acest cuvînt al sfinţitului Avgustin pote cine-va a încheia, căci
fiiind-că cei sfinţiţi din pântecele maicei lor pentru acesta se c|ic sfinţiţi,
pentru-că s'a prohotărât de Dumnezeu cu deosebit chip din pântecele
maicei lor. Iar Pavel cj‘ ce aicea că s’a prohotărât de Dumnecţeu din pân¬
tecele maicei sale, deci nu este nici o necuviinţă sâ 4'cem că şi acesta
s’a sfinţit din pântecele maicei sate; că dacă patriarhul lacov a fost
sfinţit din pântece, dupre Amvrosie, şi dupre lacov fratele luî Dumne¬
deu,'şi dupre Ighisip şi dupre Epifanie, şi logodnicul Iosif dupre Gher-
son, şi dupre ierusalimicescul tipic, şi Moisi dupre Efrem Şirul, şi Sam-
son dupre Evsevie, şi Marele Nicolae, şi Sava dupre ore-care istornici,
ce lucru de mirare este deci că şi_ Pavel Marele Apostol să fi fost sfinţit
din pântecele maicei sale.

199 —

Dumnezeu, negreşit pentru dre-care altă iconomie a fost rdmas
în Iudaism în vremea aceea din mijloc (adecă până Ia desco¬
perirea ce î s’a făcut). Dar care să fi fost iconomia acesta?
Ca năprasnica şi deşănţata luî schimbare întru credinţa !uj
Christos să încredinţeze pre mulţi Evrei şi să’I tragă ia cre¬
dinţa îuî Christos. A rânduit însă pre Pavel Dumnecjeu spre
buna vestirea lui Christos nu dupre întâmplare şi nesortire, ci
pentru-câ mal nainte l’a cunoscut că este vrednic.' .

Şi m’a chemat prin Darul s£u.

Duţpnecleu pentru fapta bună, şi vrednicia luî Pavel cu ade¬
vărat I’a chemat pre ej la evangheliasca propoveduire, că a
Zis către Anania: «Vas ales este mie acesta» (Faptele IX, 15),
Iar Pavel smerit cugetând a Z* s > c & prin Darul luî Dumnezeu
s’a chemat, şi nu pentru vrednicia sa, ci pentru mila Iul Dum¬
nezeu.

16, Ca să descopere pre Fiîul sfeîi întru mine 1 ).

Nu a Zis Pavel că DumneZeu Tatăl a descoperit mie pre
Fiîul sgu, ci întru mine adecă înlăuntru, în mine, pentru ca să
arate cu acdsta că nu s’a învăţat numai cu cuvîntul dela Dumne¬
Zeu, ci şi a umplut, inima luî de mult dar şi putere a Sfîntului
Duh, fiind-că s’a văpsit cunoştinţa lui Christos în omul cel din
lăuntru, şi Christos grăia întru d insul*).

Ca sâ -1 bine-vestesc pre el întru neamuri.

A descoperit, Zi ce > Dumnedeii Părintele şi a arătat mie cu
chip şi cu strălucirea maî pre sus de fire pre Fiîul seu, nu
ca singur eu să-l vgd şi să-l ascund în inima mea, ci pentru
ca să-l arăt şi la ceî-l-alţî prin propoveduirea Evangheliei; căci
prin duneZeâsca vedenie şi descoperirea aceea, de care s’a în¬
vrednicit Pavel, nu numai singur el a credut, ci şi s’a hiro¬
tonisit de DumneZeu spre a propâvedui lâ neamuri*). Deci dacă

>) Ve<ţî ca măcar că Fiîul s'a descoperit pre sineşî luî Pavel, prin
vedenia ce a strălucit maî mult decât sorela: „Că eu sînt, î-a Z* s , hsus,
pre carele tu goneşti" (Fapt. IX, 5), cu tote acestea Pavel aicea <ţice,
că Tatăl î-a descoperit pre Fiîul, fiind-că tote ale Fiîuluî sînt şi ale Ta¬
tălui, pentru-că sînt de o fiinţă. De acesta şi Teodorii a Z> s: Iarăşi aicea
a împreunat pre Fiîul cu Tatăl şi pre acesta l-a cţis ca maî nainte de
vecuri a vecţut cele despre dînsul, şi în urmă I'a chemat, în vremea în
care I'a cercat.

*) Iar Procopie aşa tâlcueşte cjicerea acesta cjicehd; „Acesta: Iată loc ■
la mine, pre Tatăl sâ’l înţelegem; că precum Fiîul descopere pre Tatăl,
aşa luî Petru şi luî Pavel Tatăl a descoperit pre Fiîul; că cel dintâîu ca
dela Tatăl cunoscând pre Fiîul, se fericeşte; îar Cel al doilea Zice: Când
a bine-voit DumneZeu a me osebi din pântecele niaîceî mele, ca să des¬
copere pre Fiîul seu întru mine! (Foea 927 la cele 5 cărţi),

*) Că vas ales Zi ce este mie acesta, de a purta numele meu înaintea

— 200 —

eu m'ara învăţat de Dumne4eu, cum voi Galatenii tăceţi că m'am
învăţat dela omeni ? Şi de vreme ce m’am ales de Dumnedeu
pentru ca să propăveduesc nu prost, ci la neamuri, cum pot
mai mult să propăveduesc tăerea împrejur la neamurile cele
netăiate împrejur?

îndată nu m’am lipit de trup şi de sânge.

Adecă după ce Dumnecleu Tatăl prin strălucirea cea mai
pre sus de fire, dice, a descoperit înlăuntru în inima mea pre
Filul seu, îndată nu ara venit în cuvînt şi în împreună vorovire
cu Apostolii Domnului; că pre aceştia îi jmmdşte tnip şi sânge,
numindu-1 pre eî aşa dela firescul evreescul neam si rudenie;
sau trup şi sânge numeşte de obşte pre toţi omenii, ca cum
am 4ice, că dela mei un om n’am învăţat ce-va despre cre¬
dinţa cea în Christos,' ei m’am îndestulat întru singura dum-
nedeăsca descoperire 1 ).

17. Nici' m’am suit la Ierusalim către Apostolii cei
mai înainte de mine.

Ceea-ce mai sus a o d*s întunecat, că nu m’am lipit de trup
şi de sânge, acesta aicea o 4ice mai descoperit, că adecă nu
s’a dus la Ierusalim pentru ca să vorovescă cu cel-l-alţî Apos¬
toli. Pentru-ce pricină însă le 4i ce acestea Pavel? (5re atât de
mândru era încât se socotea pre sine a fi însuşi îndestulat de
sine şi nu are trebuinţă de alt sfătuitor? Şi cum nu a audit
pre Paremiastul ce 4> ce; «Nu fi! înţelept de sineţi» (Pild. III,
7); pici pre Isaia dicend: «Vai celor înţelepţi intru sineşî, şi
înaintea loruşi ştiutori» (Isaia V, 21)? Să nu fie dar, să fi fost
acest-fel de mândru. Pavel! Ci fiind-că cei ce îl prihăneau 4iceau,

■ că se cuvine să urmării eelor-I-alţi, cari au fost mai înainte de
Pavel, şi nu lui Pavel. carele a fost pre urmă; pentru acăsta,
silit a. fost Apostolul să legică acestea, pentru ca să astupe
gurile amăgitorilor acelora ce le diceau acestea, fiind-că fără
cuvînt ar fi fost şi cu totul nepotrivit, cela-ce s’a învăţat fără
mijlocire dela Dumne4eu (adecă de-a dreptul) adecă Pavel, să

neamurilor şi, a înperaţilor şi a fiilor lui Israil (Fapt. IX, 15). Şi iarăşi:
„Mergi, că eu "la neamuri departe te voiu trimite" (Tij. XXII, 21).

s ) lecumenie tâlcuind dicsrea: „îndată nu m'am lipit de trup şi sânge"
<ţice: „{ndatâm" m’ăm plecat spre odihna şi îndulcire, nici ca 6re-ce
mare isprăvind >am câcţut în lenevire şi în nelucrare, ci cu dinadinsul
.m’am apucat de calea Evangheliei; sau aşa: nu am protimîsit a vedea
rudele, sau casa, sad pre cei obicinuiţi, sau patria, ci tote îăsându-le,
că nici întru acestea me micşorez decât Petru şi Ioan, îndată m'am
dus în Aravia şi Damasc, şi alergam la propovpduire, Vecjî şi suptîn-
semnarea 4‘ cera ' : „Dupre ţîntă gonesc, către darul chemăreî ceri de
sus“ (FilipsenI Ifi, 13), că să ve<ţî cum alerga Pavel ca un grabnic că¬
lător, dupre Vasilie.

- 201 —

mai Ia aminte la învăţăturile dmeni lor, Deci nu îe tjice acestea
Pavel mândrindu-se, ci pentru ca s& acare vrednicia propove-
duirel sale. Aşa a mers Pavel dela Damasc în .Ierusalim şi prin
Varnava s’a întâlnit cu Apostolii, precum mărturisesc Faptele.
(Cap. IX), însă nu ca să se înveţe ce-va, ci pentru ca să în¬
credinţeze pre ceî-l-alţî, că cele-ce prcţpovedueşte sînt şi la A-
postpliî ceî, din Ierusalim priimite şi plâcpte; apoî însă şi de
a mers la Ierusalim şi s’a întâlnit acu- ..Apostolii, nu a mers
îndată ce a credul, ci maî în urmă; şi atuncea, pentru na să
încredinţeze, precum a dis, pre ceî-l-alţî. şi nu pentru ca să se
înveţe ce-va dela Apostoli.

Ci m’am dus la Aravia şi Iarăşi m'am întors în Damasc.

Pavel îndată ce a credut umbla p rin l ocurile cele înţelinate
şi nearate de evanghelesca propcveduire, ! căcî de ar fi fost el
împreună cu Apostolii, s’ar fi oprit prQpoveduirea şi nu s’ar fi
lăţit atâta în grabă în locurile cele sălbatice şi depărtate. Iar
fiind-câ era singur Pavel, pentru acesta alerga pre la neamu- :
rile cele mat yarvare, precum erau'Araviî. Vedî însă smerită cu¬
getare a lui Pavel, căci el numărând cetăţile şi eparhiile pre
unde a propoveduit, nu arată şi pre câţi 6menl î-a întors la
credinţă. Măcar că şi în singur Damascul, adecă în cel ce acum
se t^ice Sami, atâta mult a turburat şi a ameţit pre Evreii, cei ce
se aflau acolo, încât a fost vraşmăşuit şi căutau de a-1 prinde de
către mat marele neamului şi stăpânitorul Damascului, pre carele
îl pusese împăratul Areta acolo, precum o dice singur la sfîr-
şitul Cap. XI al ceil l-a către Co rin te ni. Deci aşa Pavel cele ce
se par mari a le flice pentru sine’, nu le th ce pentru iubirea
de cinste şi slavă, ci pentru a nu se vătăma propoveduirea,
precum la Cap. XI şi XII al ceii a H-a către Corint., fiind-câ
nu se credea de către cei-l-alţ! socotindu-se de mai prost şi
ca ucenic al ucenicilor şi al Apostolilor lui Christos.

18. Apoi dupre 3 animam, suit în Ierusalim să istorisesc
(cercetez) pre Petru 1 ). ■ r

>) Îndoială se vede în cficere între Fapte şi între cuvintele acestea ale
Apostolului, că Faptele arată că dupre întorcerea sa dela Damasc 1 s’a dus
la Ierusalim: „Că viind, cţice, Savlu în Ierusalim, cerca a se lipi de ucenici
şi toţi se temeau de el, necrecţend că. este ucenic, Iar Varnava luându-1
l-a dus către Apostoli şi a povestit lor, cum pre câle a vecţut pre Dom¬
nul, şi cele-i-alte (Fapt IX, 26); Tar aicea cficc Pavel că dupre 3 anî dela
întorcerea sa a mers în Ierusalim, dar dela ce loc a mers nu arată, .ci
fîind-că mai sus a 4>s, că dupre întorcerea sa s’a dus in Aravia şi ia¬
răşi .s’a întors în Damasc, pote zabăvind îft alte locuri acei 3 anî ce
4ice aicea, iarăşi s’a întors în Damasc, şt.,dela Damasc a mers la Ieru¬
salim, şi atunci prin Varnava s’a adus la, Apostoli, precum <fi c Faptele
că almiuterea a se. întocmi acestea nu se pop precum şi Icumenie ia tâl-

Şi acdsta este semn al mare! smerite! cugetări a lui Pavel,
căci acesta ce a isprăvit atâtea, şi a propovăduit la atâtea
locuri, a mers la Petru, nu pentru ca să înveţe ce-va şi să
se folosescă de el, ci numai pentru ca să’l istorisescă şi sâ-1
vadă cinstindu-1 pre el ca pre un vîrfelnic şi ca mal mare de¬
cât el; pentru acesta nu a dis că s’a dus în Ierusalim să vadă
pre PetrUi, ci pentru ca să-l istorisescă, precum obiclnuesc a
dice < volajăriî lume! acela, ce istorisesc şi află cetăţile cele mari
şi ..strălucite şi' arheolaghiile lume!, sau precum şi.noi■ elicem
când mergeai, să întâlnim pre dre-car! mar! şi sfinţi bărbaţi. Ci
no! mergem la acela pentru folosul sufletului nostru, iar Pavel
a mers la Petru pentru singur cinstea lui Petru, şi nu pentru
folosul său. ...

Şi am remas la el 15 t).ile.

Dicerea ca să istorisescă Pavel pre Petru, acesta a fost semn
de cinste către Petru, Iară a remâne la dînsul, acesta a fost
de prietenie şi de dragoste multă. Şi nu a cjis, că m’am în¬
văţat dela Petru, ci numai că am rămas la dînsul, adecă îm¬
preună cu dînsul. ! I

19. Şi .pre altul din'Apostoli nu am ve^ut, afară nu¬
mai pre Iacov fratele Domnului 1 ).

cuirea Faptelor se nevoeşte şi se sileşte cu 5—6 chipuri ca să învolască
venirele lut Pavel în Ierusalim, atât cele ce se arata în Fapte, cât şi cele
ce se cuprind în .trimiterea acesta către Galatenl şi nu pote; şi în sfîrşit
’4ice, că Pavel aicea 4i ce 0 altă vreme, care Luca la Fapte nu arată, fl-
ind-că prea în scurt scrie, şi multe vremi întru una le uneşte.

l ) Pdte aceşti 2 Apostoli aă fost acela,- către care Varnava a dus pre
Pavel, precum istorisise Faptele. Trei Iacovî însă au fost: unul fratele
lui Ioan, pre carele l-a omorît Irod; al II-lea futil iul Alteu, cari aceşti 2
. Apostoli erau şi din cel 12, şi al III-lea fratele Domnului, carele s’a po¬
menit aicea, şi nu era din ceî 12 Apostoli, precum i^ice Ieronim în tâl-
cuirea epistolei aceştia către Galatenl şi în cartea cea despre conscriitorn
bisericeşti (la Coressie). Acest Iacov se 4‘ cea mic, dupre Teofilact, spre
osebirea luî Iacov fnui Luî ZevedeT, carele se 4i cea mare, ca unul ce era
.din cei 12 şi mai ales, despre carele a cjis Marco Evanghelistul: „Era
însă şl femei departe privind, între care era Maria Magdalina, şi Maria
lui Iacov celui mic, şf-maîca lut losi (Cap. XV stih. 40), unde Maria se-
: 4-ice, Născetorea de Dumne4eu, sau ca o maică ce se socotea a lui Iacov
' acestuia, şi a lui losi fiilor lui Iosif. Iar cum că Iacov acesta era sfinţit din
pîntecele maTcei sale şi vin şi rachiu nu a : beut când-va ca un Nazireu
■ şi carne nu a mâncat, nici 1 s’a ras când-va, nici cu untdelemn s’a uns
(precum atunci era obiceîu spre netezirea trupului!, nici în bae s’a scăl¬
dat, o scrie Pamfil Evreul Cap, : II al- Biser. istorii, aducând marturî pre
; Climeht Stromateui şi pre Ighisip, carî scriu că nici în picîorele sale a
pus sandale pururea pomenitul acesta, ci umbla cu picîorele gole, şi tot-
de-una purta haine albe şi=de in. Pentru acesta 4ice şi Epifanie şi Ieronim,
că acesta ar fi fost tener.ul acela, care în vremea patimei Mântuitorului

A mers cu adevărat Pavet la Ierusalim pentru ca sâ îstorî-
sâscă şi să vadă pre Petra, fiind-că atâta îl cinstea şi îl dorea;
a vedut însă şi pre Iacov, nu pre fratele luî Ioan, ci pre fra¬
tele Domnului, cu cinste însă îl pomeneşte pre el şi-l dice; a-
tâta slobod era de 3 ori fericitul Pavel de tota zavistia şi pisma.
Şi cu tote că de ar fi voit să arate pre Iacov cine era, nu-1
numea frate al Domnului, ci saQ fiu al lui Cleopa dupre lege,
sau fiu al lui Iosif dupre fire, fiind-că Iacov nu era frate du¬
pre trup al Domnului, ei se socotea numai a fi. Dar cum era
fiu dupre lege al luî Cleopar Asculta: Cleopa şi Iosif logodni¬
cul Nâscetorel -de Dumnedeu au fost fraţi trupeşti, şi . fiind-că
Cleopa a murit fără fiu, Iosif a luat pre femeea fratelui şeu al
lui Cleopa şi a ridicat sămenţâ aceluia, născând pre acest Ia¬
cov şi pre alţi 3 fraţi, pre Iosi, pre Iuda şi pre Simon şi o
fiică numită Maria, pre care sfîntu Evang. o numeşte sora Nâs^

a lăsat giulgiul seu (adecă prostirea), care purta asupraşî, şi a fugit,
precum scrie Evang. Marco, Cap. XIV, 51, fiind-că numai acesta între
Apostoli purta alh. (Pentru acesta dupre urmarea acestuia s’a apucat o-
biceîă a purta toţi patriarchiî Ierusalimului, moştenitorii fericitului Iacov
a purta haine albe de mătasă, pentru acesta şi sf. Eftimie dela îmbră¬
cămintea cea albă şi strălucită a proveiţut, cum că Anastasie presviterul
urma a se face patriarh al Ierusalimului, precum cu adevărat şl s'a în-
templat,. foea 402 din dodecavivlu). A păzit încă şi feciorie de 3 ori fe¬
ricitul Iacov în totă viaţa sa, şi din adesele plecări de genunchi ce făcea,
i s’a umflat genunchile şi s’a făcut vînjose ca ale cămilei, adaoge însă şi
Chrisostom, că fiind-că adese-orî îşi bătea fruntea de pământ, i s’a um¬
flat şi s’a făcut negră, Iar potele hatneî sale se întreceau mici şi mari
ca să ie sărute, dupre Ieronim; ci şi întru sfintele sfintelor intra şi acolo
se ruga pentru ertarea neştiinţelor norodului, de unde şi s’a numit Olvie
adecă drept şi potcova cea de aur â arhiereului lege! o purta pre capul
seu, precum mărturisesc Ctiment şi Epifanie. Iar Chrisostom ifice tâlcuind
cţicerea, apoi s'a arătat luî Iacov, cum că pre acesta mal întâîu l-a hi¬
rotonisit Domnul episcop al Ierusalimului (Vor. XXXVIII, la 1 Cor.). Şi
Epifanie la eresul 78 şi'Evsevie însăşi acesta o (ţ' c > măcar că Climent
Stromateut cţîce, că dupre înălţarea Domnului Petru şi Iacov şi Ioan ceî
mal întâîu aleşi aî Apostolilor a ales pre acest Iacov. să fie episcop al
Ierusalimului Şi episcop fiind 29 ani în Ierusalim, s’a învrednicit de mu-
cenicesc sfîrşit de 3 ori fericitul, căci suin.du-1 pre aripa bisericel nele¬
giuiţii preoţi şi cărturari, fiind-că de acolo au strigat în autţul tutulor
cţicend: ce me întrebaţi pentru lisus Filul Omului? Acesta şade de-a drepta
a tot puternicului Dumnezeu şi pre nourii ceriului va să vie sa facă ju¬
decată şi răsplătire, fiind dar ca acestea de acolo a strigat, îndată au
năvălit asupra tul acolo cărturarii şi preoţii şi l-au dborât pre el jos de
pre aripa bisericel, şi s’a făcut el vărsători de sânge.'El însă plecându-şî
genunchele şi sfintele picîdre şi pentru ucigaşii seî 1 rugându-se, a fost
împroşcat cu petrii. VecJÎ despre acesta în Cart. I, Cap. 1 a Dodecavivlu a
■lui Dosoteî; dice însă şi Marele Atanasie, că Iacov acesta a tălmăcit Evan¬
ghelia lui Matei cea evreiască în limba elinescă, şi vecţl foea 9-a a ace¬
leaşi cărţi Dodecavivlu.

eetdrei de Dumnedeu (îoan XIX, 25), întâiu adecă ca pre o ru¬
denie, şi al doilea încă pentru-că Iosif avea purtarea de grijă pen¬
tru Nâscătorea de Dumhedeii ca un părinte, şi cu maî multă apro¬
piere decât a avea către acăsta apropiere de bărbat şi aşedare.

20. Iar cele ce scrifl. vbue lată ca înaintea lui Dtim-
nedeii, că nu m in ţese.

Fericitul Pavel ca cum ar n avut a da răspuns înaintea ju-
decâţeî lui Dumiîedeu, aşa se nevoeşte şi se sileşte a arăta cu¬
vintele sale Galatenilor, pentru ca să se arate lor, că e vrednic
de. credinţă .şi - adevărat.

, 2i. Apoi am venit în părţile Siriei şi ale Chilichieî.

22. Insă eram necunoscut la faţă bisericilor Iudeeî ce¬
lor în Christos.

23. Ci numai cât auriseră, că cela ce bre când ne go¬
nea pre noi, acum bine-vesteşte credinţa pre care 6re-când
o strica. .

Intâiaşi dată Pavel a mers în Ierusalim numai pentru ca să vadă
pre Petru şi iarăşi s’a dus de acolo, una adecă, pentru-că s’a
trimis propoveduitor îa neamuri şi ia dînsele trebuia să propo-
vedulască Evanghelia; şi alta încă, pentru-câ nu suferea să zidăscă
asupra temeliei altor Apostoli, adecă să propoveduîască la Evrei,
la care propovecluiau ceî-l-alţi Apostoli. Ci voia să propovedu¬
îască la neamuri sălbatice şi varvare, Ia care încă nu mersese
să propoveduîască vre un Apostol. Pentru acăsta dice, că încă
nu m’a fost vădut in faţă hristianiî cei ce erau în ludeea, şi
dar fiind-câ încă nu rn'aii fost vădut, cum aş fi propoveduit lor
tâerea împrejur, adecă Să se tae împrejur, precum mă prihănesc
Hristianiî cei ce din Evrei au credut în Galatia f că acăsta este
cn totul nepotrivit si neurmat lucru. Şi numai, dice, hristianiî
cei ce erau în ludeea aureau de mine că m’am întors la Chri¬
stos şi că propoveduîam credinţa aceea, pre care mai înainte o
goneam şi mă apucam să o perd 1 ).

24. Şi proslăveaţi întru mine pre DumneŞeti.

’) Pentru ce (j' ce însă' Luca Sa Fapte, cum că, când a dus Varnava
pre Pavel la Apostoli, Pavel era împreună cu dînşlT intrând şi eşind în
Ierusalim, şi îndrăznind întru numele Domnului Iisus, vorovea şi se în¬
treba către eliniştî, iar ei să ispiteau să-l ornore ? (Fapt. IX, 28). Deci de
vreme ce Pavel împreună se întreba şi se vorovea cu eliniştii adecă cu
Evreii, cei ce priîmiserâ Sfînta Scriptură precum o a fost tălmăcit pre
ea eliniştii cei 70, cum dice aicea Pavel că nu l-au fost vecjut în faţă
hristianiî cel din ludeea; Sau cjice că nu-1 ştiau, şi nu l-au fost vedut pre
ej hristianiî cei ce eraii în Ierusalim, căci cu dînşit împreună se întreba,
ci hristianiî cei ce locuiau în ce!e-l-alte părţi ale Iudeeî şi ale Palestinei,

— 208 —

Şi cuvîntu! acesta insemnezâ smerita cugetare a fericitului
Pavel, pentru-câ nu a ^is că. s e min unau de mine, sau mă lăudau,
ci dă totul ia Dărui iul Dumnedeu, dicend câ slăveau pre Dum¬
nezeii întru mine, carele ort-ce s’a făcut de mine, însuşi a is¬
prăvit totul, şi nu eu')- - ..... -

. CAP. II.

1. Apoi dupre 14 ani iarăşi mani suit în Ierusalim cu

Vărnava, împreună luând şi pre Tit. . — ; - :

2. M’am suit însă dupre descoperire.

Pricina întâel suiri la Ierusalim a Iul Pavel a fost Petru, a-
decă pentru ca să istorisescă şi să vadă pre Petru, precum a
dis mal sus; Iar a suire! a II-a ce o Zi ce aicea a fost pricină
dnmnec}eesca şi mai -pre sus de fire descoperire, ce i s’a făcut.
Şi avea, cJsce T împreună şi pre Varnava şi pre Tit ca pre nişte
marturl al propovedu'irel sale; că adecă propoveduirea sa era
plăcută şi priimită şi de cel-l-aîţ! Apostoli..

Şi am pus înaintea lor Evanghelia, care o propove-
duesc la neamuri.

Adecă am arătat Apostolilor propoveduirea, ce o propove-
duesc la neamuri, fără a propovedui lor ca să se tae împrejur.
Pentru care pricină dar dupre atâţea ani a arătat Apostoli¬
lor Evanghelia, ce o propovedueşte, în vreme ce se cuvenea
să arate din început, când a crezut, pentru ca să cunbşcă de
alergă bine sau rău. Câ fără socotelă lucrul ar fi fost cu ade¬
vărat, dupre ce 14 ani şi „mal mult alerga pţopoveduind Evan¬
ghelia, să albă trebuinţă a se înveţa afţŞi, bre bine albrgă, saîi
în. zadar sau ostenit? Pentru acesta, de- a arătat propovedu¬
irea sa Apostolilor pentru ca însuşi să şe înveţe, despre calea
ce a umblat, negreşit aşa fără socptblă. ar fi fost, precum am
dis, şi fără gândire ceea-ce s’a făc.ut. Dar fiind-că vedea pre
mulţi, cum-câ se sminteau, căci Petru prii mea. tâerea împrejur
şi pre mulţi îl tăia împrejur, Iar însuţi Pavel, nu o prii.mea,
şi dupre urmare se prepunea, că face fără de lege, pentru a-
cestă pricină, Zic, s’a dus la Ierusalim. Iar acesta, de a merge,
l-a sfătuit pre el Sfîntul Duh, dupre o descoperire mat pre
sus de fire, pentru ca să se încredinţeze 'şi sâ se înduplece
aceia ce se sminteau, că nu este osebire şi zminteiâ intre pro¬
poveduirea lui Petru, şi între propoveduirea lui Pavel, ci că

Iar Fotie tai cu in d cţice: „Slăveau pre Dumnezeu întru mine, adecă
pentru mine, şi nu pre cutarele, sau eutareie ir veţător, ci pre însuşi Dum¬
nezeu; că acesta era carele a descoperit mie Şîrra’a învăţat propoveduirea.

- 206

dupre iconomie şl compogorâre, iartă Petru tăerea împrejur,
fiind-că propoveduîa la Evreii cei ce se tâeau împrejur. Deci
nu a fost fără socotelâ acesta ce a făcut, de a mers îa Ieru¬
salim şi a arătat Apostolilor despre' propoveduirea sa dupre
atâţeă ani, pentru-că Duhul cel Sfint l-a pornit pre ei să mdrgă,
şi el supuindu-se a ascultat cu drept şi binecuvîntat chip.

In, deosebi însă celor ce se socoteau.

Fimd-că mulţi erau cel' ce se sminteau, pentru acesta Pa-
vel iti osebire, 'a vorovit împreună cu Petru şi cu Apostolii
efei mat aleşi .cecerail'împreună cu. Petru, jpentru ca să*nu ur¬
meze mai multă turburare şi gâlcevă, şi să nu se facă mai
mare sfnintelâ, fiind-câ multe c^eciurY de mii erau în Ierusalim
şi piuite mii 1 ) de Evrei, cari se sminteau, precum am dis, a-
ceştia îndată ce ar fi audit că Pavel şi inlâuntru în Ierusalim
aflându-se, strică şi nu priimeşte tăerea împrejur, de urmare
era să se turbure, şi să se ridice pre toţi; pentru pricina a-
cdsta dar în deosebi şi de o parte a vorovit împreună cu Apo¬
stolii*). Avea însă împreună cu sine pre Tit şi pre Varnava
când a vorovit împreună cu Apostolii, pentru ca. să mărturi-
sescâ acestea la ceî-l-alţl, cum că nici Apostolilor s’a arătat
Pavel că propovedueşte ce-va protivnic; dicdnd însă pre A-
postoli că se socoteau şi se păreau, nu surpă cu cuvîntul a-
cesta, că nu ar fi fost cu adevărul Apostolii cei de pre lângă
■Petru, mari şi tntâiu aleşi, ci o a dis acesta, ca împreună să
pue şi socotdla şi obştesca hotârire celor mulţi cu a sa, adecă
ca să arate că, nu numai de Pavel se socotea mari Apostolii
cel ce erau pre lângă Petru, ci şi de toţi cei-l-alţî, precum şi
însuşi Pavel chiar acesta o <j' ce pentru sineşn «Că ml se pare
că şi eu Duhul lui Dumnezeu am.» (I Corint. VII, 40), nu pen¬
tru ca se tăgăduescă că cu adevărul avea Duhul lui Dumnedeu

*) Că aşa <ţi cea u cei ce erau pe lângă lacov fratele luî Jăumnetţeu
către pavel: „Ve<ţT frate, câte cjecturi de mii de Iudei, ce au cretjut sînt,
şi toţi sînt rîvnitori al legei, şi s’au înştiinţat de tine că înveţi depărtare
dela Moîsi pre toţi Iudeii cei ce se află ,pre ia neamuri, <ţicendu-le a nu'şs
tăia împrejur pre copiii lor, nici a umbia dupre obiceiurile legei" (Fapt.
XXI, 2). ;

*) Iar Fotie aşa tâlcueşte dicerea: „In deosebi însă celor socotiţi, de
nu cum-va îndeşert alerg sau am alergat". Pentru ce în deşert? Ca nu
înaintea • tuturor arătând să-î smintesc, de curând închegaţi fiind atuncea
cei din tăerea împrejur, şi să-i fac pre ei qu totul a se lepăda de credinţa
iijî Christos şi sa perd calea mea şi se arăt nevoinţa mea deşartă, căci
cum nu ar fi deşartă a alerga şi a umbla în tote părţile, când alergând
ca sâ mântuesc pre alţii, iarăşi prin nesocotită scumpătate i-aş perde?
Cum dar acum şi în priveliştea norodului mustră (tăerea împrejur adecă
la Galateni)? Căci era sporire (a credinţei adecă) şi căci unii îndrăsneau
a face iconomia dogmă.

- 207 -

şi se arâta că îl aife, ci pentru ca sâ arate şi obştesca soco¬
tinţă a dmenilor, pre lângă care şi Pavel socotea şi i se părea
că are Duhul luî Dumnedeu. Deci Apostolilor celor ce se so¬
coteau, dice, le-am vorovit în deosebi, adecă celor mari şi slă¬
viţi şi de către toţî socotiţi acest-fel.

Nu cum va în deşert alerg, saii am alergat.

Adecă ca să învăţ pre cei ce se smintesc de mine, că nu
alerg nici propoveduesc îndeşert şi în zadar şi nu pentru ca să
mă învăţ eu, căci cuin âş fi avut trebuinţă a mă învăţa eu, că¬
ruia mi s’a descoperit dela Dumnedeu Părintele Fiîul său, şi E-
vanghelîa Fiîuiui său*), sau Cum du pre atâţia ani aş fi av’ut
trebuinţă a mă încredinţa de nu alerg îndeşert şi în zădar, eu
carele c)i ceam «Aşa alerg nu ca fără ştiinţă, aşa pumnuesc (mă
lupt) nu ca cum aerul aşi bate?» (I Corint. IX, 26), că acest
lucru ar fi cu totul nepotrivit.

3. Ci nici Tit, carele era cu mine, elin fiind, nu a fost
silit a se tăea împrejur.

Tit, dice, cu tdte că era elin şi netăiat împrejur, nu a fost
silit a se tăia împrejur, care acesta a fost prea mare dovadă, că
nici Petru, nici Apostolii cei ce erau cu Petru priimeau tâerea
împrejur dupre cuvîntul cel de căpetenie, ci dupre iconomie şi
compogorîre, pentru Evreii cel ce se tăiau împrejur. Pentru a-
căsta nici au pribânit pre Pavel şi propoveduirea lui, al căruia
ucenic era Tit cel netăiat împrejur.

4. Iar pentru 8 ) mincinoşii fraţi cei prea ascunşi, cari
s’ad îndesat ca sâ iscoddscâ slobozenia nbstră, ce o avem
în Christos ca pre noi sâ ne robăscă.

Alcătuirea acestei cuprinderi este acest-fel: nici pentru min¬
cinoşii fraţii cel pre ascuns intraţi a fost silit a se tăia îm¬
prejur (Tit), din afară (în genere) luându-se Zi cerea nici, a-
decâ şi cu tote că mincluno-fraţiî cel ce veniseră pre ascuns
voiau şi vrăjmăşuîau (că acăsta însemnăzâ pre ascuns intraţi) erau
faţă şi stau împrotiva mea, însă nici pentru aceştia, nici pentru
împrotivirea lor, au silit Apostolii pre Tit a. se tăia împrejur.
Pentru ce însă Pavel numeşte mincluno-fraţi pre acela, cari pri¬
imeau tâerea împrejur, de vreme ce şi Apostolii cel mal aleşi

*) Fotie însă cjice, cum că (ţicerea: de nu alerg în deşert, sau am a-
lergat, pote a se ceti şi cu chip întrebător, adecă: nu cum-va în. deşert
alerg sau am alergat? Nu adecă nu alerg în deşert, nici am alergat, ci
tote le-am făcut cu siguranţie şi cu providenţie.

*) Insemnezâ, că Teodorii voeşte a fi de prisosit acest „iar* 1 , şi este
înţelegerea dicereî acesta: „Ci nici Tit cel împreună cu mine, deşi era
elin nu s'a silit a se tăia împrejur pentru mincîuno-fraţu cei pre ascuns
intraţi, şi ceie-I-alte.

O priimeafi? Pentru-că Apostolii adecă priimeau tăerea împrejur
aşa, ci că compogorândn-se pentru slăbiciunea Evreilor celor ce
creaseră în Christos, pentru acesta o propoveduîau la Evreii ceî
ce se tăiau împrejur. Iar mincluno-fraţil, şi cei pre ascuns in¬
traţi, o leglulau cum că numai decât se cuvine a se face tăerea
împrejur, ca să apere cu acesta pre Legea cea Veche, pen¬
tru acesta şi mincluno-fraţl pre dînşiî ÎI numeşte. ţ)ic£nd însă
şi câ mincluno-fraţil aceştia prfe ascuns au intrat, arată cu di-
cerea acdstâ ascunsa lor vrâşmăşie. Aşişderea dicdnd şi că pre
ascuns a intrat pentru ca să iscodescă slobozenia hdstră, arata
că el erau vrăşmaşi şi luptători, căci cel ce se, fac iscoditori şi
cîarşiţl, pentru nici uh alt sfîrşit intra pre ascuns prin cetăţi,
fără numai câ să afle cu amănuntul tote părţile şi locurile ce-
tăţes, şi din acestea sâ potă cu lesnire să spargă cetatea aceea
şi s’o robescă, care adest lucru îl făceau şi mincluno-fraţil şi
iscoditorii acela, pentru aceea socoteau şi căutau împrejur cari
sînt netâlaţî împrejur şi au slobozenia cea în Christos, adecă nu
sînt supuşi obiceiurilor şi robiei Lege! ceil Vechi, pentru ca să
afle apucare şi sâ-1 siiescă a se tăia împrejur, şi cu acest chip
Iarăşi să-I supue robiei legeî, de care robie ne-a slobozit Chri-
stos. Deci din amhndbufracestea arătat este, câ Apostolii ertaii
dre-care obiceiuri (ale legel), pentru ca sâ potă cu încetul a
slobotji pre Evrei din robia legeî, Iar mincluno-fraţil aceştia fâ-
-ceau cu totul din protivă, ca să crescă adecă şi sâ intărdscâ pre
robia legeî.

5. Cărora nici ea un clas ne-am plecat suptinereî, ca
adeverul Evangheliei să remâe la voi.

Nu a cjis câ nici întru puţin nu ne-am înduplecat la cuvin-
tul mincluno-fraţilor, ci supunere! lor, fiind-câ el nu le făceau
acestea pentru ca să ne înveţe cele ale legeî, ci pentru ca sâ
ne supue pre noi şi să ne robescă legeî. Pentru âcdsta, Apo¬
stolilor ne-am plecat şi l-am ascultat. Iară de mincluno-fraţil
aceştia nu am ascultat. Pentru ce? Pentru ca să remâe încre¬
dinţate şi adevărate cele ce am propoveduit la voi. Care ? Cum

câ cele vechi au trecut- si câ legea a rămas nelucrătdre şi a

încetat, şi că pre ceî ce se tae împrejur Christos nu-î priimeşte

nici îl foloseşte ce-va. Deci fiind-că ara stătut împrotiva min¬
cluno-fraţilor acelora, cu acesta am aratat câ sînt adevărate
cele ce am propoveduit la voî, de nelucrarea lege! adecă şi
de încetarea el, . Deci luaţi aminte sâ nu eşiţî din adevărul
acesta afară 1 ).

p Fotie însă acesta tâlcuînd cjice cu chip de nedumerire: „Dacă nieî
Tit n’a fost silit a se tăia împrejur, nici pentru mincîuno-fraţil cel ce

— 209 —

IW n.

H-

■ 6. Iar de ceî ce se socotesc a ii ce-va, orî-ce fel când¬
va ar fi, nicî o grijă am, că - Dumnezeii faţă de om nu ia.

Fiind-că urmau a se împrotivi ore-earî lui Pavel şi a-I dice:
Şi dar cum Apostolii aii poruncit ca cei ce din Evrei au cre-
dut să se tae împrejur? Pentru acesta deslegâ aicea pre acesta
împrotivă dicere. Şi pricina cea adevărată nu o d' c e, pentru
care Apostolii iconomiceşte şi dupre compogorîre au poruncit
a se tăia împrejur, ca nu aucjind-o a-cesta acei ce au fost cre-
dut din Evrei, cum că Apostolii iconomiceşte şi nu dupre a-
dever iartă tăerea împrejur, să se despartă din pricina acesta,
de Apostoli ca de unii ce strică legea, căci unii ca aceştia
pentru acesta alergau la Apostoli la acea vreme, fiind-că păzeau
ei legea. Acdstă pricină dar Pavel o tace şi nu o arată pen¬
tru folosul celor ce au fost credut dintre Evrei, dice însă un
cuvînt forte greu pentru Apostoli: «Că eu nici o grijă am»,
adecă că eu nici o îngrijire am pentru ceî ce se socotesc a
fi ce-va, adecă pentru Apostolii ceî mari, va să dică, ori de
propoveduesc tăerea împrejur, ori de nu o propoyeduesc, căci
însuşi vor da cuvînt despre acesta înaintea lui Dumnecjeu, şp
Dumnedeu de faţa lor nu se va milostivi, nici se va ruşina,
fiind-că sînt mari şi exarhî al Apostolilor, că neluător de faţă
este Dumnedeu. Vedî însă, o cetitorîule, că nu a dis, ori ce
fel sînt acum, ci ori ce fel a fost când-va, pentru ca să arate
că acum dar şi Apostolii au înce tat de a propovedui aşa, şt
a priimi tăerea împrejur, fiind-că propoveduirea Evangheliei-
pretutindeni a strălucit; şi credinţa lui Christos a sporit şi a
crescut. Acestea însă le cjice Pavel nu pentru ca să defaime
pre Apostoli, ci pentru'ca sâ folosescă pre cel ce îl audeaîî.

Că mie ceî ce se socotesc nimic mal mult 'ml-aft adaus,

. Că mie, <jice, ace ' mari şi mai aleşi din Apostoli, ori ce fel
ătuncea ar fi fost, Dumnezeii jra pţţrta grijă pentru dîrtşii, iar
eu acesta ştiu că ei mie nimic; nu mi s’a improtivit, nici ag
adaus ce-va mai pre sus de propoveduirea mea sau au adaus\
pire acesta. ■

7. Ci dimprotivă, ştiind eî că mi s’a' încredinţat Evan-

pre ascuns se îndesaseră, pentru ce pr* Timoteî Fa tăiat împrejur şi nu 1
de cuvînt de minciuno-fraţii? Şi răspunde însuşi că nici pre' acela pen¬
tru aceştia l'a tăiat împrejur, să nu fie! Ci pentru ca să dobâpdeseă.. pre
ceî ce se sminteau pentru slăbiciunea cugetărilor; căci pentru; cei slabi
de socotelă trebue a face compogoiămint cu vindecare blândă a bolet, i
Iar la cei ce năvălesc din răutate şi din viclenă socotinţă, nicî cât de j
.p.uţin se cuvine a ne îndupleca; căci aceştia nu numai nu au trebuinţă ■
de vindecare, patima întărindu-se întru: diuşil; mai pre sus de fotă vin¬
decarea, şi pre ceî dupre lângă dînştî căută să-î umple de boia lor; pen¬
tru acesta cjice şi dumnecţeescul Pavel; ryicî. la un clas ne-arr.ţ plecat lor.

— 210 —

ghelîa netâerei împrejur, precum iui Petru a tâereî îm¬
prejur!

8. Că cela ce a lucrat cu Petru spre apostolia tăerei
împrejur, a lucrat şi cu mine la neamuri.

9. Şi cunoscând Darul lut Dumnezeu cel dat mie Iacov,

şi Chifa şi loan, cei ce se socoteau a fi stîlpi, ad dat-
mie şi lui Varnava drdpta împărtăşire ca noi la neamuri
îar et 1% tâerfeă împrejur. - . - . . • -

Unii aşa tâlcuesc dicerea acesta, câ nu numai cel mai aleşi
Apostoli nimic a îndreptat din propoveduirea mea, ci diflpro-
tivă acela s’au îndreptat de propoveduirea mea. Inse înţelege¬
rea lui Pavel nu este aşa, căci ce s’ar fi îndreptat Apostolii
cei mari de propoveduirea lui Pavel, când fieşte-carele din-:
tr'inşil era desăvîrşit? Dar acdsta o dice Pavel cu chip săritor,
carea aşa se netezeşte, adecă: «Ci dinprotivâ a dat mie dreptâ
împărtăşire», apoi cele-l-alte cuvinte sînt în mijloc, ştiind că mi
s’a încredinţat Evanghelia netăereî împrejur, şi cele-l-alte. Atât
de departe, dice, erau Apostolii de a mă îndrepta pre mine,
încât şi m’a lăudat încă şi s’au unit într’un glas, ca eu şi cu
Varnava se propoveduim Evanghelia la netâerea împrejur, a-
decâ la neamuri, îar eî se propoveduîască la tăerea împrejur
adecă la Evrei; căci tăerea împrejur şi netâerea împrejur aicea
Pavel, nu numeşte pre înseşi lucrările gdle ale tâereî împrejur
şi ale netăereî împrejur, ci numeşte pre cel netâîaţi împrejur
adecă pre neamuri, şi pre cel . tăiaţi împrejur, pre Evrei. Se
arată irţsâ Pavel aicea pre sine de o cinste cu Petru, fiind-câ
Însuşi Durnnedeu ce a dat Iul Petru lucrarea Evangheliei şi
apostolia cea către Evrei, acestaşl Dumne4eu a dat şi lui Pa¬
vel apostolia la neamuri. Vedî însă cum a arătat, că propove¬
duirea nu numai a fost plăcută Apostolilor, cî şi lui Dumnezeu.
Căci cunoscend Apostolii, tjice, Darul lui Dumnezeu, care s’a
dat mie, şi nu a dis auclind, ci din înseşi lucrările cunoscând;
căci de nu ar fi fost propoveduirea mea plăcută Iul Durnnedeu,
cum ar fi dat mie Durnnedeu. Darul său? Ascultă insă cum po¬
meneşte Pavel pre Apostolii ceî trei mai aleşi, pre Petru, pre
Iacov 1 ) şi pre loan, cu laudă şi cu oraţie. Că dice pentru dînşiî:

■') Pre lacov fratele iui Dumnecţeu se vede că îl 4> ce aicea Pavel, de
carele şi mal.înainte a pomenit 4i c ® n< P „Iar P re altul din Apostoli rm
am vikţut, fără numai pre Iacov fratele DommţluU (Gaîat. I, 19), şi dupre
puţin va cjic.e despre acesta: „Că mai înainte de a veni ore-carî dela
îacov“ ^Galat. II, 12), dela fratele Domnului adecă, precum tâlcueşte
Teofilact, câcî Iacov fratele lui loan se vede a fi luat cununa muceniel
mal înainte, precum mărturisesc Faptele.

- 211 —

Ceî ce se socotesc a fi stîlpi, adecă cei mari, pre care toţi in
tdte părţile îi laudă şi îî slăvesc, aceştia sînt, cari mărturisesc
că propoveduirea mea este plăcută lui Christos; pentru acăsta
şi a dat mie şi lui Varnava drepta împărtâşirel, adecă s’au unit
şi ne-au făcut părtaşi ai lor, şi au arătat câ le place propo¬
veduirea mea, pentru-câ acesta nimic se osebeşte de a lor.

10. Numai să ne aducem aminte de ceî scăpătaţi (să¬
raci), care şi m’am sîrguit însuşi acăsta a o face.

La propoveduirea Evangheliei, cjice, ne am împărţit cu cet-
1-alţi Apostoli, şi aceia adecă propoveduiau la Evrei, Jar eu şi
Varnava la neamuri, pre ceî scăpătaţi însă nu l-am împărţit,
ci neîmpârţiţi îi aveam obşteşti şi aceia şi noi; căci în Ierusa¬
lim erau . mulţi hristianii, cari din Evrei crezuseră, ale cărora să
răpiseră averile de către necredincioşii Evrei, şi erau lipsiţi, în cât
nici hrana lor-cea de nevoe o aveau fiind-că nu vrăşmăşiau atâta
Elinii pre cei ce din Elini credeau în Christos, precum Evreii
pre cei ce din Evrei crecluserâ; pentru acăsta şi Pavel multă pur¬
tare de grijă avea pentru dînşii, ca să le iconomisăscâ cele de
trebuinţă, precum şi însuşi mărturiseşte aicea dicend, că m’am
sîrguit însuşi acesta a. o face, fiind-că tot-de-una se silea să
adune dela ucenicii sei dela christianii cei din neamuri mi¬
lostenie, şi să o aducă acesta singur la Ierusalim sau sâ o tri¬
mită cu alţii *).

11. lat* când a venit Petru în Antiohîa, în faţă i-am
stat lui împrotivă.

Mulţi socotesc că Pavel aicea prihăneşte pre Petru câ pre un
făţarnic, ci nu este aşa lucrul, căci t6te câte se văd câ a dis
Pavel împrotivă Iul Petru, tote i le-a diş iconomiceşte şi le-a
făcut; pricina dar a iconomiei aceştia a fost acăsta: Petru a-
flându-se în Ierusalim, erta a se tăia împrejur fiii Evreilor celor
credincioşi, fiind-că nu era cu putinţă de o dată a-t smulge din
lege, iar când a venit la Antiobia, mânca împreună cu cei
de neamuri şi netăiaţi împrejur, şi petrecea împreună cu dînşii
cu slobotjbnie. Fiind-că însă s’a întâmplat a veni ore-cari Ieru-
salimnenl, ce din Evrei au fost cred ut, în Antiohia, atunci ve-
4ându-I pre aceştia Petru, se ferea de cei din neamuri şi nu
mânca împreună cu ei, nici împreună petrecea, ca mai înainte,
una adecă, ca să nu smintăscă pre Ierusalimnenii aceia, şi alta
pentru ea să dea prilej binecuvîntat lui Pavel ca să-l mustre;
pentru acăsta şi Pavel a mustrat pre Petru, şi Petru a suferit

’) Milostenia acesta către sfinţii ceî din Ierusalim, adecă către hristianii
cei scăpătaţi ce se aflau în Ierusalim, se vede mai ales că o pomeneşte
Pavel (I Cor. XVI, 1), (II Cor, VIII, 4; IX, l), (Rom. XV, 26).

212 —

rnust.rarea, fără nici o stare împrotivă, căci cu chipul acesta ar
fi urmat lerusalimnenil aceia şi ucenici! Iu! Petru, a se strămuta
dela tăerea împrejur şi dela obiceiurile lege!, când vedeaîi
ei pre învăţătorul lor Petru că se mustră de Pavel şi se pri-
hăneşte şi el tace, neavănd ce să dicâ. Dec! a sta Pavel îm-
protiva lui Petru, acesta era numai o formă de luptă, şi nu
luptă cu adevărat, pentru-că de ar fi fost cu adevărat luptă,
nu ar fi mustrat Pavel pre Petru înaintea Ierusalimnenilor ace¬
lora ucenicii lui petru, ci încă fdrte l-ar fi smintit pre el, ve-
dend pre amândoi vîrfelniciî Apostolilor că se luptă, iar acum
lupta aceea, închipuită Intru arătare, s’a făcut îndreptare a uce¬
nicilor, pentru acesta nici Petru a dis împrotivă aceştia, ară¬
tând că priimea şi suferea acestă stare împrotivă a lui Pavel,
pentru iconomie. , ..

Că osîndit era.

Nu a cjlis că Petru era de mine osîndit, ci de obşte, de toţi
cari nu ştiau iconomia ce o face, ci îl socoteau, că Petru este
făţarnic, şi că unde nu se afla lerusalimnenil în Antiohia, mânca
împrepnâ şi petrecea cu cel din neamuri, iar când au venit
afceîa, atunci ş’au sfiit de dînşii *). Ore-cari însă au înţeles a-,
cesfa, cum că Petru era mai înainte prihănit fîind-că a mâncat
împreună cu Cornilie cel de alt neam, precum mărturisesc Fap¬
tele (cap. X) şi pentru acâsta acum când aii venit Ierusalimne-
nii în Antiohia, s’â temut nu cum-va iarăşi să-l prihănăscă,
şi peatru acăsta s a sfiit şi s’a osebit de ce! din neamuri, însă
fiind-că s’a sfiit de dînşii, pentru acăsta dice Pavel, că şi eu
am stătut lui împrfrt.ivă,

12. Că mai înainte de a veni âre-care dela Iacov mânca

, >) Dar peritru-ce Pavel a tăcut şi nu a spus că Petru făcea iconomie
şi erta tăerea împrejur?"Şi 'că iconomiceşte nu petrecea împreuna cu
neamurile cele netăîafe împrejur? Răspunde înţeleptul F'otie şi cj'ce: „Că de
ar fi spus Pavel că Petru' Iconomiceşte iartă tăerea împrejur, ar fi în¬
tărit aceea care voia să o surpe, adecă a se priimi tăerea împrejur, căci
ar fi <ţj s cei ce 'ar fi aucjit, cum că dacă Petru, face bine şi iartă ico¬
nomiceşte tăerea împrejur, pentru-ce şi tu, o Pavle, nu o erţl? Şi ce o
mai prihăneşti pre ceea ce o numeşiî iconomie? Iartă dar să se facă şi
nu o opri, şi orî-cum vreai numeşte-o, ori iconomie, ori dogmă şi a-
rnărunţime, căci un suflet iubeşte un lucru îndată ce apucă puţin prP
lej, mai mult se apropie şi se împleticeşte cu acela. Pentru a nu cugeta
dar şi a cţice acestea cel ce iau aminte de lege, pentru acesta Pavel în-
ţelepţeşte a tăcut iconomia lui Petru, şi aspru prihăneşte fapta acesta
a tăereî împrejur, şi mustră ca pre nişte fără-de-lege pre cei ce o iartă,
ca cu mustrarea cea aspră să înspăîmînteze pre cei ce cu adevărat făceau
fără de lege, tăindu-se împrejur, şi să-T îndrepteze. Pentru acesta nu se
lepăda a ’î numi şi păruţi? Şi osîndiţiî şi făţarnicii şi că nu umblă drept
pe picîore.

- 213

împreună cu neamurile, îar când au venit, se sfia şi sc o-
sebea pre sineşi, temdndu-se de cei din tâerea împrejur.

Aicea spune şi pricina pentru care prihăneau acela pre Pe¬
tru. Dda Iacov dice, fratele Domnului, cel ce învăţa în ieru¬
salim, ca un episcop al lor, s’a trimis ore-cari hristianl, din
Iudeea în Antiohia, cari au fost creilut în Christos, dar încă
ţinea Legea Veche. Pre aceştia văd^ndu I Petru şi temăndu-se,
nu pentru a nu se primejdui însuşi, ci pentru a nu-1 sminti pre
dinşii, si a-î face să se despartă desăvîrşit de credinţa iuî Chrb
st os, s’a osebit cri împreuna petrecere cg cei din npamurî. Deci
acesta vecjendu-o unii că o face . Petfu, şi neştiind pentru ce
o face, îl prihăneau pre el.

13. Şi împreună cu el s’^u făţărnicit şi cei- 1 -alţi Iudei,
în cât şi Varnava împreună s'â tras cu făţărnicia lor.

Făţărnicie numeşte Pavel lucrul .şi pre ( ,iconomia lui Petru;
una adecă, pentru-că nu voeşte să- arate cu oe socotelă şi sco¬
pos Petru se osebea pre sineşî de Împreună petrecerea eu cei
din neamuri; şi alta încă, ca din rădăcină să smulgă aşezarea
şi plecarea ce o aveau Galatenii către Legea Veche. Ceî-l-alţl
Iudei însă numeşte Pavel, nu pre cel ce veniseră 1 dela Ierusalim,
ci pre cei ce se aflau în Antiohia, cari şi aceia veclend pre
Petru că se osebeşte de împreuna petrecerea cu cei din neamuri,
s’au osebit şi ei de aceia.

14. Iar când am vfidut că nu umbla drept pe pictore
către adeverul Evangheliei, am dis Iul Petru înaintea
tuturor.

Să nu te turbure, o cetitoriule. cuvintele acestea gole ale
lui Pavel, adecă acăsta: «Că nu umblă drept pre picidre către
adevărul Evangheliei»; pentru-că el hu le dice acestea ca să
prihănescă pre Petru, ci pentru cei ce aveau să se folosescă
din vestea şi audul acesta, cum că adecă Petru s’a certat şi
s’a mustrat, pentru ce ţine obiceiurile legei. De unde ar fi a-
vut fieşte-carele dreptate a dice lor, şi dacă Petru s’a mustrat
pentru obiceiurile legei, cum mai cutezaţi voi deaciîa a le
păzi? Că pentru acdsta şi Pavel înaintea tuturor a certat şi a
mustrat pre Petru, pentru ca să audă aceia şi să se temă, că
stilpul acel atât de mare al Apostolilor s’a certat, şi nu a a-
vut cu ce a se desvinovăţi 1 ).. Iar Evsevie al Chesarieî dice, ca

*) Icunoenie însă cţice că Pavel voind să arăte : iconomta cu care Petru
se osebeâ pre sineşî de neamuri, pentru acesta a cjis că nu umblă drept
pre pictore către adeverul Evangheliei, adecă precum pentru acestaşi
pricină şi mai sus a <jis că împreună se" făţărnicea şi nu umbla drepl
cu aceştia dupre adeverul Evangheliei; căci adeverul Evangheliei acesta

nu s’a certat marele şi vîrfelnicul Petru de Pavel, ci alt ore-
care, numit Chifa, unul din cel 70 Apostoli. Şi formâluindu-şi
adecă cu viatul seu (Evsevie), 4> ce că nu era de cuviinţă a a-
vea a doua oră certare şi mustrare Petru, carele s'a desvinovăţit
ia începutul propoveduiret sale, când s’a smintit ore-carî, pen¬
tru ce a mâncat împreună cu Cornilie cel de alt neam 1 ). Dar
ar dice ciuerva către Evsevie, o prea înţeleptule, nici noi dicem
că Petfu s’a certat de Pavel, oă dor nu ar fi ştiut cuviinţa, ci
că de vo<;.‘ y suferit cerţare^ Iul Pavel, pentru ca şâ se îndrep-
te^e cel-Wlţî. .

Dacă tu Iudeu fiind, vieţueştî ca neamurile, şi nu ju-
daiceşte, ce sileşti pre neamuri a vieţui îudaiceşte?

Mal cu aceste cuvinte strigă Pavel către cel trimişi dela la-
cov şi cari atuncea erau. faţă, şi la toţi deobştie hristianiî cel
ce ţineau legea: urmaţi învăţătorului vostru Petru, fraţilor, pen-
tru-câ şi ei, iudeu fiind, Iată că a mâncat cu cei din neamuri.
Vedt dar că nu prihăneşte Pavel pre Petru, că face rău pentru
că păzeşte legea, ci îl mustră pre el pentru folosul ucenicilor
seî, adecă acelor din neamuri, fiind-câ şi Petru îl silea pre eî
să se tae împrejur şi să păzăscâ cele ale Iudeilor, căci cu mus¬
trarea acesta urma a se face propoveduirea lui Pavel mal bine
prjimită !a ucenicii săi.

' ig, Noi, ^.ice, Iudei sîntem şi nu din neamuri păcătoşi.

Noi, 4>ce, fireşte sîntem Iudei, adecă nu lipacî sau nemernici,
şi veniţi la religia Iudeilor din alte neamuri, ci sîntem naştere
fireşte de născători, şi de strămoşi Iudei, şi crescuţi şi hrăniţi
cu obiGelurele Legel Vechi, am lăsat petrecerea acăsta întovă¬
răşită a ndstră şi cele ale legel şi am năzuit la credinţa lui
Christos.

16. Ştiind că nu se îndreptăză omul din faptele legel,
fără numai prin credinţa lui Iisus Christos, şi noi în Chri-

este, nici a tăîa împrejur, nici a se osebi ci ne-va de neamuri şi de cel
netăîaţi împrejur, de vreme ce în Christos nu este tăere împrejur, nici
netăere împrejur, nici Iudeu, nici eiin (Col. III, 11).

; >) Iar când s'a suit Petru în Ierusalim şi cârteau către dînsul cel din
tăerea împrejur cţi c end, că a intrat la bărbaţii cari aveau netăere îm¬
prejur, şi a mâncat împreună cu dînşil, atuncea el începând a povestit
vedenia ce. a verţut pogorîndu-se din ceriu ca un giulgiu. Şi că Duhul
cei Sfînt a cjis lui să mergă împreună cu cel 3 bărbaţi trimişi de Cor-
nilie, şi că îndată ce a început a le grăi lor cuvîntul lui Dumnecjeu, a
căcţuf Duhul cel Sfînt preste ce! împreună cu Cornilie, şi cele-l-alte, ca¬
rele vecţi-le !a Fapte Cap. XI. Şi aşa auiţindu-ie acestea Evreii, s’au li¬
niştit şi au slăvit pre Dumnezeu <ţi c ® n d : Cu adevărat şi neamurilor a
dat Dumnecjeu' pocăinţa spre viaţă.

— 215 —

stos lisus am credut, ca să 'ne îndreptăm din credinţa lui
Christos, şi nu din faptele legeî. Că nu se va îndrepta
din faptele legeî tot trupul 1 ).

Veclî aicea că cu jsiguranţie şi cu amăruntul le dice Pavel
tote: că noî, dice, ne-am lepădat de lege, nu ca de o victenă
şi rea, precum huleau Maniheiî, ci ca de o slabă şi neputincîosă
de a ne îndrepta, fiind-că nicî unul putea sâ îndeplinescă fap¬
tele şi poruncile legeî, pentru-câ ■crsii grele şi cu anevoe de is¬
prăvit, nu pentru mărimea lor, ci mai mult pentru micşorăta-
tea lor, adecă pentru duarea aminte a -îndatoririlor ; eî celor mj[$
şi prdşte; sau şi dupre alt chip, noi ne-am lepădat de lege,
pentru-câ nu sfinţea pre suflet, ci curâţea numaî spurcăciunea
trupului; pentru acesta dar este de prisos, şi tăerea împrejur
zadarnică. Mai înainte însă are să <jică că tăerea împrejur este
încă şi primejduitdre, fiind-că desparte pre omeni dela Christos.

17. Iar dacă căutând a ne îndrepta întru Christos ne-am
afla şi înşi-ne pficătoşî, Christos dar slugă a pecatuluî este?

Am căutat, tjice, noî hristianiî ceî ce am credut dintre E-
vreî a ne-îndrepta întru Christos, şi pentru acesta am lăsat le¬
gea, şi fiind-câ precum cjficeţî voi Galatenil, este păcat a lăsa
cine-va legea, apoi întru acest păcat Christos ne-a aruncat, căci
pentru dînsul am lăsat tdte obiceiurile legeî, în cât Christos
nu numaî nu ne-a îndreptat, precum voî diceţl, ci s’a făcut şi
pricinuitor nduă de maî mult pecat şi -osîndă, fiind-câ ne-a în¬
duplecat să lăsăm legea şi să urmăm lui.

Să nu fie.

Find-că Apostolul a adus cuvîntul la înţelegere neeuvenitâ,
adecă Cum că Christos s’a făcut pricinuitor de pecat, nu a a
—yut trebuinţă a r£sformălui cu alte multe cuvinte necuviinţa a-
cesta, ci s’a îndestulat cu singură tăgăduirea dicdnd: să nu fie
ca să fi fost Christos pricinuitor de p£cat! Care acest chip.de
cuvînt tăgăduitor, obicînueşte Pavel a-î face tot-de-una la lu¬
crurile acelea, ce sînt cu totul oprite şi vederat necuviindose.

18. Căci dacă cele ce am stricat pre acelea Iarăşi le
zidesc, călcător de poruncă pre mine me adeverez,

1 ) Icumenie voeşte că şt tote cuvintele acestea s’ar fi cfis câtră Petru îna¬
intea tuturor de Pavel, însă maî încolo acestaşT (pice, că starea împroţivâ
cea către Petru, a fost singurele cuvintele acelea \ „Dacă tu iudeu ‘fiind
vieţueştî ca unul din neamuri şi nu îudaiceşte, ce maî sileşti pre nea¬
muri să vieţuiască evreeşte?“ Iar cele-l-alte tote ce : s’au cjis către Galatenî,
se pot însă, qi ce , a se protivi şi către Petru. Inşemnăză, că din cuvin¬
tele acestea ale lui Pavel, adună (închee) ceî ce tedloghicesc credinţa ceea
ce însemneză că îndrepteză, despre care vetjî suptînsemnarea tjicereî:
„Ci credinţa ceea ce prin dragoste se lucreză".(Gal. V, 6),

— 216 —

Vedî, o cetiiorîuie, înţelepciune a Marelui Pavel: Galateniî Mi¬
ceau câ cela ce .va deslega legea, este călcător de lege, iar
Pavel arată pre cea cu totul din protivă, că cela ce păzeşte
legea acela este călcător de poruncă, nu numai căci calcă cre¬
dinţa lui Christos, ci şi pentru-că calcă pre însăşi Legea cea
Veche, fiind-că legea m’a povăţuit pre mine la credinţa Iul Chri¬
stos, şi m’a înduplecat să o las pre ea şi să urmez Iul Chri¬
stos, qi acesta va să p arate Apostolul mal încolo, acum însă
de o cam dată aice că legea a încetat şi ăcdşta o am mărtu¬
risit noi cei ce din Evrei am cretjut în Christos, fiind-că o am
■stricat şi O am făcut nelucrâtore, despărţindu-ne de dîrisa şi
!âsându-o. Şi dar de ne-am sili iarăşi să recomănduim legea,
şi să lucrăm obicinuirele ei, negreşit ne facem călcători de po¬
runcă, fiind-că recomănduim pre ceea ce s’a stricat de Dumnezeu.

19. Câ eu prin lege, legei am murit.

Aicea formălueşte Apostolul şi arată cum a stricat legea
şi dice că prin legea Darului şi a Evangheliei, eu am murit le¬
ge! celei Vechi a lui Moîsesau se înţelege şi aşa: Eu am mu¬
rit legei prin lege, adecă însăşi legea acdsta m’a povăţuit să
nu mai iau aminte la dînsa, ci la Christos prin cuvintele lui
Molsi şi ale prorocilor că Moîsi şi prorocii despre Christos
prorocind, învaţă pre toţi să crddâ întru dînsul, drept aceea
dacă eu iarăşi iau aminte şi urmez legea, pre însăşi legea a-
cesta o calc. Sau şi. aşa se înţelege: legea poruncea, că cela ce
ar fi călcat poruncile acelea, ce ea le poruncea, să se pedep¬
sească şi să se omdre. Deci fiind-că legea era neputincioşi, a-
decă cu neputinţă a se îndeplini şi a se pâcji de 6men!> pen¬
tru acesta eu cel ce Luam aminte la lege, în cât de dînsa m’am
omorît pentru-că na puteam să o păzesc: deci deaciîa înainte
nu mat por.unc^scâ legea mie celui ce am murit (cât despre dînsa)
cu îndoită morte, cu morte sufletescă pentru-că p&cătuese, fi¬
ind-că nu pot a împlini poruncile eî şi cu morte trupescă, căci
ea osîndeşte la morte pre.cei ce o calcă: pentru acesta fiind-că
mie îmi pricinueşte îndoită morte, cum voîu lua mai mult a-
minte de dînsa, care rne omoră.

Ca să viez lui Dumnedeu, cu Christos împreună m’am
răstignit

Pentru a nu elice cine-va, şi cum tu, o fericitule Pavle, viez!,
în vreme ce mai sus ai dis că al murit dela lege, pentru a-
cesta dice aicea, că legea, viu fiind, m’a omorît, Iar Christos
mort luându-me dela lege m’a făcut viu, fiind-că gânditoreşte
m’am restignit împreună şi am murit împreună cu el întru Sfin-
tul Botez; fiind-că botezul este închipuire şi a cruceî şi a mof-

— 217 —

ţeî şi a îngropâreî Domnului şi a înviere! lui. Şi îndoită este
minunea, şi pentru-că Christos m’a făcut, şi pentru-că prin mor-
tea s'a m’a făcut viu 1 ).

20 . Iar viez nu încă eu, ci viază întru mine Christos.
picând Apostolul «împreună m’am răstignit cu Christos» ghi-
citoreşte a arătat botezul, ţlicend însă Iarăşi «Tar viei: nu încă
eu», a arătat pre vieţuirea hristianilor. cea datornică dupre
botez prin care se omora mâdulările nostre spre a nu lu¬
cra pecatul: «,-Ci viăză întru mine Christos», adecă njcî o faptă
■ttupescâ,. sau pornire sufletdscă se face intru mine, afară de
cele ce nu voeşte Christos, ci Christos este cele ce face tote
întru mine, şl me ţine şi me stăpâneşte. Şi voea mea a-
decă este mbrtă, iară voea luî Christos este vie întru mine,
*) Iar Coresie acesta tâtcuindu-o cLice, că cela ce iubeşte pre Christos se
preface în chipul luî Christos, fiind-că dupre dunrnei)eescul Avguslin (la
tâlc. I trim. a luî Ioan) 4ice că dragostea, preface pre cela ce Iubeşte în
chipul celui Iubit de dîhsul; pentru acesta de Iubeşti pre Dumnedeu, Dum-
ne<|eu vel fi. Iară de Iubeşti pre diavolul, dfavol ;veî fi; Iară de Iubeşti
trupul, trup veî fi. Insemneză însă că lucrvi cel îhtâîu al dumr.edeeşte!
Iubiri este a uni pre cel ce Iubeşte cu cel'Iubit. Pentru acesta dumne-
cţeescul Dionisie a <Jis, ca numele dumne4eeş):el îuljirî este unitor de pu¬
tere, şî de împreună ţinere, şi mal cu deose'ijiţe de amestecare întru bine
şi întru bunătate (despre dumnecţceşlile Numiri cap. ,IV). A doua lu¬
crare a dumne4eeştei Iubiri este cea de q potrivă, precum .<|ic8 aicea
Pavel, că precum Christos s’a .răstignit pentru mine aşa şi eu de o po¬
trivă împreună me răstignesc cu Christos. A treîea, a face pre cel ce se
Iubeşte să lubesca pre cel ce îl Iubeşte şi 2.-1 închi-pui întru tote cele ce
se văd şi se gândesc; şi a patra lucrare a'dhmne^eeşteî Iubiri este a pri¬
cin ui uimire Iubitorilor. Pentru acăsta diimnedeescul Dionisie a 4is: „Este
încă şi ulmitbre dumne4eesca Iubire, nelasând pre Iubitorii sel a fi al
lor ci al celor ce se Iubesc de dînşiî, adeca al darurilor, celor dumne-
cjeeşti, Iubite de dînşiî" (cap. IV despre dumnedeeştele Numiri). Pen¬
tru âcesta şi dumne^eescul Ignatie scria către Romani, de Iubirea iul
Christos ar4endu-se 4i ce: „Dragostea, ncea s’a răstignit". Pentru a-
cesta şi sf. Grigorie al Nise! a 4 1S despre Pa.vel, că dragostea l-a fă¬
cut pre'Pavel a nu simţi nici îndulcire, nici durere, nici’frică, nici ple¬
care omeneacă cât de puţină, ci tot a se schimba în Christos. Pentru
acesta dumne4eescă Iubire, şi dragoste a lui Bumnriţeu, Andrei osîndin-
du-se la cruce de către Egbeat Ieghempnui Ahaeî, 4 icea: „0 cruce, eu
care de demult te doream, Iată acuma dohîndesc plinirea dorului meu".
Pentru dumne4eesca dragoste Petru 4 icea către Neron să-l restignescă
cu capul îri jos. Pentru dumn@4eesca dragostei Filip s'a restignit în vre¬
mea lui Clavdie Chesarîul, precum 4'ce Evscvle. Pentru dumne4eesca dra¬
goste Sixtus s'a restignit in vremea Iul Dechie şi a luî Valerian împăra¬
ţilor, dupre Prudenţie. Pentru d. dragoste, Dionisie S’ja răstignit dupre multe
munci în vremea luî Adrian. P. d. dragoste s'a răstignit în 4iua Vinereî
celei mari sf. mucenic Caliopie, ucenicul lui Dionisie, dupre Siriul (Vecţî
şi suptînsemnarea 4icereî: „şi pre vrăşmaşii cruce!" Filip. II, 18) şi supt-
însemnarea 4icereî: „Iar mie sa nii-mî .fie a me lăuda fără numai în cru¬
cea Domnului nostru Jisus Christos" '(Gal. Vi, 16).

— 218 —

>i o cârrruieşte viaţa mea 1 ). Deci dacă eu viez întru Dumnedeu
iltă viaţă afară de cea a lumel, şi dacă m’am omorît, arătat

2 şte că nu pot deaciîa a păzi nimica de ale lege!.

Iar ceea ce viez acum în trup, întru credinţa Fiîuluî lui
Dumnezeu viez.

Acelea, dice, ce le-am dis mal sus le-am 4* s pentru sufle-
tăsca şi gândita viaţa, însă şi. însăşi viaţa asta simţită încă.,

. l ) Iar Şf. 'ÎJi.onisje Ariopaghitui acesta mal înalţ o tâlciieşte, ca o is¬
pravă a dumne^eeşfeî iubiri cele? uîmiţore, ce era întru Pavel, că dicc
aşa: „Este însă şi dumneiţeesca iubire ...ecstaticosă (adecă uîmiţore), ne
lăsând pre iubitori a fi aî lor, ci al celor iubiţi de ei. Pentru acesta şi

Marele Pavel cuprins fiind de dumnecjeesca iubire şi. împărtăşit de ex-

taticesca ei putere cu îndumnezeita gură Z’ ce - nu mai viez eu, ci viază
întru mine Christos, ca un adevărat iubitor, şi uimit, precum însuşi Zice
lui DumneZeu, şi nu viaţa sa, ci viaţa celui iubit de dînsul, ca una
forte iubită (cap. IV, despre dumneZeeştile Numiri), pice încă şi Mar.
Grigorie al TesaS. la acesta Zicere a lui Pavel în Epist. cea către A-
chindin; „VeZî descoperit că Darul este nezidit, ci şi isprava lucrărei
ceii de acest-fel a Iul DumneZeu, nezidită este. Acesta dar şi Mar. Pavel
(înţelege Z' c ® n d) că nu mai viază Viaţa cea vremelnică, ci cea dumne-
cjeeşcă şi pururea vecuitore a cuvîntuiuî celui ce locuia într'însul, fără
de început s’a făcut şi fără de sfîrşit cu darul. Şi dupre puţine iarăşi:
zidit' era Pavel până a început a vieţui viaţa cea dupre porunca lui Dum-
ne4 e ^ făcută din nefiinţă; îar când nu o mai vieţuia acesta, ci pre ceea
ce ! i s’a făcut cu locuirea lui DumneZeu într’însul, nezidit s’a făcut cu
darul, şi tot cela ce a dobândit pre singur DumneZeu cuvîntul vid şi
lucrând întru el.

Şi purtătorul de DumneZeă Ignatie încă mai acesteaşi cuvinte ale lui
Pavel le cţice, că de acestaşi dumneZeescă iubire ai'Zendu-se nu me în¬
dulcesc de hrana stricăciune! nici de îndulcirile vişţei acesteea. Pânea
lui DumneZeu voesc, pânea cerescă, pânea vieţei. Şi băutură voesc bă¬
utura lui, care este iubire nestricăcîosă, şi viaţă nesfîrşită, nu mai voesc
a vieţui dupre omeni. Acesta însă va fi de veţi voi voi: „Cu Christos
împreuna rn’am răstignit, şi viez nu de acum eu, fiind-câ viază întru
mine Christos" (Epistola către Rom.). VeZî şi suptînsemnarea Zicereî:
„Că aţi murit, şi viaţa vostra s’a ascuns împreună cu Christos întru
DumneZeu" (Coi. Hi, 3). Iar cum că 3 însemnări are viaţa, veZÎ ia tâl-
cuirea Zicereî: „Ca mie a vieţui Christos îmi este" (Fiiip. cap. I, 2). Iar
Grigorie al Niseî acesta tâlcuindu-o Z :,ce: deci dar, dacă Pavel nu mai
viază, cela ce s'a răstignit lamei, ci Christos viază întrînsul, tote dar,
ce s’a, făcut şi s'a Zis de Pavel dupre eiiviinţă se dau la Christos cela
ce vieţuîa întrînsul. Ca şi graîurile lui Pavel de Christos, Zice că s'a grăit
cela ce a Z's: „De căutaţi cercare de Christos cel ce grăeşte întru mine"
şi evangheliceştile isprăvi Z'ce că nu sînt ale iui, ci Darului luî Chri¬
stos, cela ce locuia întrînsul, le afiroseşte (Vor, la Zicerea: „Iar când se
vor supune lui tote", tn' lom. II). Iar Mar, Vasilie Zice: „Că toţi hristi-
anii cei ce s’au botezat, datori sînt a Zice întru adevăr cuvîntul acesta
al Apostolului: „Iar viez nu de acum eu, ci viază întru mine Christos".
Şi veZi cuvintele sf. părinte la suptînsemnarea Z’CSISP Prin carele mie
s’a răstignit lumea" (Gal. IV, 14),

— 219 —

care acum o viez, o vei afla, cum că mi-a dat-o Christos, căci
legea nepăzlndu-se, ci călcându-se de omeni, i-a osîndit pre
toţi sub peddpsă şi morte. Şi nimic nu oprea a se omorî toţi
şi a se perde ca călcători ai legeî, precum s’a perdut şi mai
înainte de legea cea scrisă, toţî omenii călcători ai legeî ceii
fireşti în vremea potopului. Viind însă ‘ Christos ne-a izbăvit de
osinda acdsta a legeî şi de peire, şi ne-a îndreptat cu mortea
sa. Drept aceea şi acesta, că vieţuim simţitoreşte şi în trup, 0
avem pentru credinţa în Christos, care ne-a îndreptat şi din
primejdia morţei ne-a slobozit.

Acelui ce m’a Iubit pre mine şi s’a dat pre sineşi pen¬
tru mine.

Pentru ce dice Pavel aicea că Christos l-a iubit şi s’a dat
pre sineşi pentru dragostea lui, de vreme ce Christos a iubit
pre toţi omenii şi s’a dat pentru toţi pre sineşi? Spre desle-
garea acestei nedumeriri răspundem, că acesta o dice Pavel,
una adecă, căci a socotit de care răutăţi ne-a slobodit Chri¬
stos, şi care bunătăţi a dăruit nouă, şi aprindându-se de dra¬
goste, a numit a sa osebită pre omenăsca dragoste cea pen¬
tru toţi şi pre darea lui Christos precum şi prorocii pre Dum¬
nezeul cel de obşte al tutulor dmenîlor, Dumnedeîi al loruşî
îl numesc, dupre dicerea cea psalmîcescă: «DumneZeule, Dum¬
nezeul meu, ia aminte de mine» (Psalm. XVII, 3), şi alte multe
cţicerl, despre care veflî la cap. I, al celei către Romani stih. 8.
Şi alta încă, pentru ca să arate că atâta multă mulţâmire se cu¬
vine a mărturisi fieşte-carele hristian lui Christos, câtă ar măr¬
turisi şi că pentru singur el ar fi murit Christos, căci facerea
de bine acesta o a luat dela Christos chiar şi mai cu deose¬
bire singuri hristianii, cel ce au creclut într’însul l ), drept aceea
ori carele hristian în urma botezului şi dupre atâta facere de
bine a lui Christos, ar lua aminte la lege, acela arată că Chri¬
stos nu a murit pentru dînsul. Şi apoî cum tu, o nebunele hri-
stiane, slujitorul Legeî Vechi, nu te înfricoşezi, ci iarăşi dupre
botez te întorci ia acea lege, şi cu acăsta arăţi că mortea lui
Christos este netrebnică? Insemndză însă cuvîntul acesta ce’l

] ) Pentru acesta întru o unire cu Pavei cţicea cu chip eroticesc şi pur¬
tătorul de Uumne4 e u Ignatie; „Pre Iisus Iubesc, pre Fiiul iui Dumnecjeu,
pre cel ce a murit pentru mine şi s’a sculat din morţi", (Epist. către Rom.j;'
şi iarăşi: „Pre Domnul îl doresc, pre Fiiul adevăratului Părinte, pre Iisus
Christos, Pre acela caut carete pentru noi a murit şi a înviat! Ertaţi mie
fraţilor, să nu me opriţi de a ajunge la viaţă, că iisus este viaţa credin¬
cioşilor! Să nu-mi voiţi mie mortea, că morte este'viaţa cea fără Christos..
Credeţi-me că. pre Iisus iubesc, pre cel ce a murit pentru mine, ce voiu
răsplăti Domnului pentru tote, cele ce a resplătit mie?" (Tij).

— 220 —

<|ice Pavel aicea, că Christos s’a dat pre sîne la morte (de
bună voe adecă), pentru pricina ereticilor Arieni, cari hulesc
cum că Christos dupre singura porunca lui Dumnedeu Părin¬
tele s’a dat la morte, şi nu dupre voea sa,

21 . Nu leapâd Darul luî Dumnezeu.

Fiind-că cele câte mal sus a dis Apostolul, era din silo-
ghismurî prepuitdre, pentru acesta acum aici hotârîtor dog-
matiseşte, că nu leapăd darul luî Christos, care l’a dăruit mie,
şi rri’a îndreptat fără de fapte cu mdrtea sa, şi mal mult nu
îaii aminte de lege şi de cele ale legeî.

Că de este din lege dreptatea, Christos dar în zadar
a murit.

Dacă şi legea, dice, are putere a mântui şi a îndrepta pre
om, apoi Christos în .zadar şi fără folos a murit, fiind-că pen¬
tru acesta a murit, ca el să mântuiască pre omeni prin mortea
sa, fiind-că legea acesta nu a putut a o face. Drept aceea, dacă
legea mântueşte pre. om, de prisos este mdrtea lui Christos.
Vedî unde ajunge hula ?

. CAP. III.

i. O fără de minte Galatenî! cine v’a zaviztuit pre
voi, a nu vfe pleca adeverulux?

Dupre ce mai înainte a arătat Pavel că nu. s’a hirotonisit
de omeni Apostol, nici prin vre un om, şi dupre ce s’a făcut
pre sine-şi vrednic de credare, vorbeşte apoi Galatenilor mai
cu multă stăpânire şi îndrăsnelâ. Şi fiind-că urmezâ a cum¬
păni credinţa cu: legea, pentru acăsta mai înainte numeşte pre
Galatenî «fără de minte», nu ca cum călcând,legea lui Christos,
care a poi'uricit a nu numi cine-va pre fratele seu nebun (Mat.
"V, 22) şi mai ales şi păzindu-o, pentru-câ nu se~o;îndeşte cela
ce ar numi pre fratele seu cu dreptate nebun,- ci cela ce l’ar
numi nebun fără dreptate şi în zadar. Iar Galatenii toţi cu
dreptate s'au numit fără de minte de Apostolul, pentru-că au
remas nesimţitori de atâtea bunătăţi şi faceri "de bine ale luî
Christos, şi o făceau netrebnică mdrtea lui Christos. Ve^î însă,
o cetitorîule, că dupre ce a dovedit Pavel către dînşii nelucra¬
rea legei, atunci ÎI certă, şi îndată a încetat certa rea r pentru-că
nu ie-a dis lor: Cine v’a amăgit? Ci: cine va zavistuit ? Mai me-
surat, pentru ca să arăte că mai înainte făceau lucruri bune şi
vrednice de a se pizmui 1 ). Arată însă pre lângă acestea cu

*) Pentru acesta Teodorit aşa a tâlcuit: „Cu cuvînt de laudă luarea
în rîs, că zavistueşte cine-va unui înbelşugat, nu unui serac; celor bine-

— 221 —

(Jicerea zavistiei şi a pizmuireî, că cei ce înduplecau a se tăia
împrejur şi a păzi cele ale Legel Vechi, nu a fost prov6d<?tori
purtători de grije pentru mântuirea lor, nici îi învăţau acelea
pentru ca să îndeplinescâ lipsa faptelor bune ale Galatenilor,
ci mai ales pentru ca să cîuntescâ şi să micşoreze fapta bună
a lor. Că acest-fel de răutate este zavistia: împedecătore a spo¬
rire! şi a creştere! celui zavistuit; însă nu a dis acesta Pavel, pen-
ttu-eă zavistia are atâta putere de sine-şi spre a Ie face acestea,
ci peijtru-că cel. ce îţiveţau pre Calate ni, de zavistia şi'pismu-
ir ea-lor s’arc porni t Ca sâ-î înveţe aşa.

Cărora s’a proînsemnat lisus Christos înaintea ochilor,
între voi răstignit.

Pentru care pricină dice Pavel aicea, cum-câ înaintea ochi¬
lor Galatenilor s’a răstignit Christos, fiînd-câ Mîntuitorul Chri-
stos în Ierusalim s’a răstignit?’). Răspundem că acesta o (jice,
pentru-căcu ochii credinţei a ve<jut gânditorii Galatenî crucea,
mai cu amăruntul şi mai curat decât cel ce erau faţă în Ieru¬
salim, şi în Golgota, care în zadar l-au ve<jut, căci mulţi adecă
din cei ce atunci trupeşte l-au veclut, nimic s’au folosit din
privirea aceea. Iar Galatenii şi toţi hriştianii cel ce au cre4ut,
deşi simţitoreşte şi înşişi cu ochii lor no au vădut pre Dom¬
nul răstignit, prin credinţă însă şi cu gândul, mai cu amăruntul
au vă4ut decât aceia, Ve4b Christos mal înainte s’a închipuit,
adecă maî înainte s’a zugrăvit prin propoveduirea mea Christos
răstignit: Iar voi Galatenii credend propoveduirea mea l-aţi
vădut şi pre Christos răstignit, ca cum ar fi" fost faţă înaintea
vostrâ. Cuvintele acestea însă tot-o-dată sînt pentru Galatenî
şi laudă şi prihănire;—laudă adecă, că au fost priimit acestea cu
atîta credinţă şi încredinţare, iar prihană, că pre carele l-au

norociţi, nu celor nenorociţi. Deci arată cuvîntul pre oşîrdia lor cea de
mai înainte, întru buna cinstire de Dumnetjeuj vădeşte însă şt parintesca
a Apostolului iubire de fii. Că-i plînge pre ei, căci bogăţia cea adunată
o a perdut. Care demon zavistnic, cj'ce, şi pizmuitor, v’a jefuit bogăţia
vostră cea lăudată?

l ) Măcar că dupre Icumenie nu a <Jis Pavel că s’a restigit Christos la
Galatenî, ci ca s’a proînsemnat răstignit, adecă. „Propoveduirea a zugră¬
vit voue crucea, voî însă cu ochii credinţei, ca cum ar fi fost faţă 1-aţî
vecţut, că aşa aţi crerjut ca cum privind pre însăşi crucea luî Christos“.
însuşi acesta o rjice şi Teodorit. încă şi dumneiţeescul Chirii al Alex.
tţice, că cela ce încă întru închipuiri se află înaintea ochilor, dupre a-
rătarea lui lisus, dupre cuvintele cele s-finţite, de se va afla ca depărtat,
lepădat dar din moştenire şi cu totul neîmpartaşit de darurile cele prin
Christos se va arăta. Acesta dar pătimindu-o- are cari din ceî în Galatia,
vederat ÎI mustră dumnecţeescui Pavel. scriind lor:' o nebunilor Galatenî,
cine v’a zavistuit pre voî, înaintea cărora (adecă a vostră) în vederea
ochilor maî înainte s’a scris lisus Christos răstignit (Cart. V din tâlcuiri).

— 222

vgcjut g°^> răstignit şi murind pre cruce pentru dragostea lor,
l-au lăsat, fără a se ruşina de patimele lui şi au alergat la
Legea Veche. VedI însă, o cetitorlule, cum-câ tote cele-l-altc pa¬
timi şi lucrările şi Tainele luî Christos cele iconorniceştî pen¬
tru om, le-a lăsat Pavel şi aduce în mijloc pre singura crucea,
pentru-că crucea mai ales a fost capul providenţei şi a pur¬
tare! de grijă a lui Christos ceil pentru noi, precum e}i ce
Chrisostom- - • .

2. Numai acdşfa vaese a .şti. dela -voi: din faptele legei
aţi iil^t pre Duhul,.şaiT din auŞul credinţei?

De vreme ce voi Gâlatenil, cjice, nu puteţi a înţelege din
.multele cuvinte şi din dovezile cele îndelungate, nici voiţi a
•.socoti adâncul iconomieî lui Christos, numai acesta în scurt şi
Uesne înţelăsă o dic vduă; răspundeţi mie la acesta mică în¬
trebare ce vă fac, precum <Jice Teodorit: de unde aţi luat pre
-Duhul Sfînt şi aţi fâcuţ atâtea minuni şi semne? Din faptele
lege! sau din credinţă? Arătat este că din credinţă, de vreme
ce când ţineaţi legea, atuncea nu aveaţi pre Duhul Sfînt, nici
Tăceaţi , minuni:. Deci cum acum aţi lăsat credinţa, care v’a dă¬
ruit pre Duhul cel Sfînt şi ţineţi iarăşi legea?

3. Aşa fără de minte sînteţî, începând cu Duhul 1 ) a -
cum în trup v6 săvîrşiţî?

Iarăşi în cuviincîdsă vreme ÎI ocărăşte şi îî numeşte fără de
minte. Se cuvenea, tţice, V oî se faceţi adăugire şi creştere cre¬
dinţei, împreună cu adăugirea şi creşterea vreme!. Voi însă nu
numai nu aţi mers înainte, nici aţî crescut în credinţă, ci aţi
făcut dimprotivă, şi v’aţi întors la cele din urmă; căci a face
voi semne, acesta era lucrul duhovnicesc şi deplinitor al du-
hovniceşteî aşedâreî vdstre, care o aveaţi şi la început când aţi
creclut; Iar a vă tăia împrejur, acesta este lucrul trupesc, şi
doveditor de aşedarea vdstră cea trupescâ, care o aţi Iubit
acum la sfîrşit. Nu a dis însă că săvîrşiţî în trup, adecă lucră-
toreşte, ci vă săvîrşiţî pâtimitoreşte, pentru ca sâ arate că amă¬
gitorii acela ce au crezut din Iudei, luând în mânile lor pre
Galatenî, îî tăiau pre el prin tăerea împrejur, precum jugănesc
dmeniî pre dobitocele cele necuvîntătbre. Iar Teodorit (lice:
«Că Duh a numit pre Darul, Iar trup pre vieţuirea cea dupre
lege, căci cele de pre sus ale legei erau trupeşti.»

*) Iar Icumenie rjice că aicea lipseşte (ţicerea „v'aţi săvîrşit “ adecă în¬
cepând cu Duhul v'aţi săvîrşit în trup. Că cu Duhul se deplineau Gala-
teniî făcend minuni. Dar pote nepotrivit se pune acesta la înţelegerea
Apostolului; că Pavel voeşte să arăte prin acesta că a început Galateniî
dupre Duh- şi sfîrşesc dupre trup,

. - 223 -

4-. Atâtea aţi pătimit în zadar, dacă şi în zadar. '

Multe ispite au suferit Galateniî pentru credinţa lui Christos,
pentru acesta Pavel lor cu chip ruşinător: atâtea şi atâtea
ispite aţi pătimit în zadar şi fără folos, căci dacă voi ve tăiaţi
împrejur, tdte acelea ce aţi pătimit mal înainte remân în zâ- '
dar şi fără folos, şi socotiţi câtă pagubă v’au pricinuit şi de

câte cununi v’au lipsit amăgitorii aceia, cari vă învaţă se vă

tăiaţi împrejur. Apoi pentru ca să dea lor nădejde de pocăinţă ,
şi de întdrcere la Christos, adauge acestea: «.însă dacă şi în
zadar». Adecă de aţi voi să vă deşteptaţi şi să ve pocăiţii
acelea ce le aţi pătimit înainte nu le-aţî pătimit în zadar- şi
fără folos, ci ve veţi încununa pentru acelea 1 ).

Din aceste cuvinte ruşinăză-se acel ce lepădă pocăinţa, in
ce fel erau schismaticii NovaţianI, căci înşişi Galateniî au fost
făcători de minuni şi mărturisitori şi mucenici, şi au câclut din
credinţa lui Christos, şi dupre ce au câdut, Pavel nu îl lepădă,
ci îl priimeşte cu dulceţă la credinţă şi la pocăinţă.

5. Deci cela ce dă vdue pre Duhul, şi lucrăză întru

voi puteri, din faptele legeî, sau din aut) ui credinţei?

Dumnetjeu, dice, cela ce a dat v6uă pre Darul Duhului, în
cât a proroci cu acela, şi a grăi în limbi, şi Dumnezeu cel
ce lucrăză întru voi puteri de semne şi de minuni, spuneţi-mî,
pentru faptele legeî a dat vţouă darul acesta şi lucreză pute¬
rile acestea (că lipsesc acestea) şi se cuvine a se înţelege din
afară aşa: Din faptele legeî a dat vouă pre Duhul, şi lucrăză

Ore-carî din părinţi însă cjicerea acesta „în zadar" o a tâieuit aşa:
Atâtea patimi aţi suferit mal înainte în zadar şi fără folos, de se cuvine
sa cj' cem c ă le aţi pătimit în zadar şi fără folos. Căci pentru acelea mal
mult aveţi se ve osîndiţl, că dupre ce aţi gustat din gralurile cele bune
ale lui Dumuecjeu şi aţi dobândit Darul lui, v’aţt întors la cele din urmă,
şi v’aţî lipsit de dar. facendu-ve pentru acesta vinovaţi de mal mare
muncă; că cţice SolWon: „Aspră judecată se face întru cel ce covârşesc
ca celui mai mic este ertat de milă, Iar cel târî, tare se vor certa, lai¬
celor rnal mart grea cercare le sta asupra" (înţelepciunea VI, 6). Pentru
acesta şi Icumenie într’un glas cu părinţi! aceştia tâlcueşte cjicerea a-
cesta: „în zadar", dacă şi în zadar, cjlee, ci nu de pagubă, câ în zadar
adecă este, nimica nici a lua, nici a da, dar cel ce a început cu Duhul,
şi pentru acesta a căcjut în multe ispite, apoi schimbându-se, nu numai
în zadar a pătimit, ci şi de pagubă perejend cele ce i se păstrai! iul, pen¬
tru necazurile cele pentru Christos şi plăţile ispitelor. ţ)ice însă şi Mar.
Vasilie în Cuvînt. cel asupra celor ce se îmbată, ore-cum pre cjicerea
acesta „în zadar" tâlcumdu-o: „Câte cjile în zadar aţi adunat, de ar-fi
şi în zadar, că cela ce a ajuns în sporirea faptelor bune, apoi întoresn-
du-se la obiceiul cel de mal înainte, nu numai de plata celor făcute s’au
păgubit, ci şi de mal grea osîndire se învredniceşte; că gustând bunul
graui al lui Dumnezeu şi învrednicindu-se de cunoştinţa darurilor, tot.c
le-a vîndut, de o puţină îndulcire amăgindu-se,

întru voî puterile, pentru faptele legeî, dic, a dăruit vouă Dum-
nedeiî acestea, că Var mulţâmi Dumnedeu adecă de voi când
păziţi cele ale' legeî, sau vi le-a- dăruit pentru credinţa ce aţi
arătat întru Christos ? Arătat este cum că pentru credinţă le-a
dăruit acestea vdufe. Dec! cum aţi lăsat credinţa cu care aţi
slăvit pre Dumnedeu, şi năzuiţi Iarăşi la legea cea stricată, care
nu a dăruit vdue nimica?

6. Precum şi Avraam a crezut în Dumneded şi s’a so¬
cotit lui întru dreptate (Fac. XV, 6).

--Trebuia, dice, voi măi ales din semnele şi minunile, ce aţi
făcut, să curidşteţî puterea credinţei lui Christos. Insă dacă nu
aţi cunoscut din semne credinţa, măcar daţ! o puţină teorie
şi socotinţă la strămoşul vostru Avraam, a căruia lauda şi
vestea este mare şi multă la voi, şi veţi vedea că şi el din
credinţă s’a îndreptat. Deci dacă Avraam, cel ce a fost mal
înainte de . dar, s’a îndreptat prin credinţă, cu mult mai vîrtos
voi care v’aţi învrednicit a lua darul, sînteţî datori a ţinea cre¬
dinţa, cu care strămoşul vostru s'a îndreptat 1 ).

7. Să. ştiţi dar că cel; din credinţă, aceştia sînt fii ai
lui Avraam.

Fiind-că Galatenil se temeau nu cum-va să cadă din rude¬
nia patriarhului Avraam, cu care mulţi se cinsteau, dacă se
vor lepăda de lege şi de tăerea împrejur, ceea ce s’a dat lui
Avraam; fiind, dic, că de acesta se temeau, pentru acăsta Pa-
vel aicea arată cu totul dimprotivă, adecă, cum că credinţa
mai mult îî face fii aî credinciosului Avraam decât legea şi
tăerea împrejur, pentru-câ tăerea împrejur o a luat Avraam
numai spre semn deosebitor al credinţei celei, ce mal înainte
se afla înăuntru, în sufletul lui.

8. Şi prov^dcnd Scriptura că din credinţă Dumneded
îndreptdzâ pre neamuri, mai înainte a bine vestit "lui A-
vraam: «Că întru tine se vor blagoslovi t6te neamurile»
(Fac. XII, 3; XXII, 18).

Aicea dovedeşte Apostolul că cel ce au credinţa lui Avraam,
acela sînf si fii al lui Avraam, şi aduce mărturie dela Scrip¬
tură- undo dice- că întru tine se vor niagosiovi tote neamurile,
în loc de- întru urmarea credinţei tale*"). Arată însă pe lângă

l ) Acestea le învaţă mai pre larg Apostolul în Trimiterea cea către Ro¬
mani, la Cap. IV, dupre Teodoră, dovedind cum că Avraam din credinţă
s'a îndreptat, şi cum, că următorii credinţei lui Avraam, aceia se află şi
fi! a! îuî Avraam.

s ) Aşa tâlcueşte cj ic ere a acesta şi sf. Chirii aî Alexandriei, rjicend'. „în-

acestea, cu aceste cuvinte, şi că Gredinţa este mal înainte* de
cât legea,_ fiind-că credinţa singură a Îndreptat pre Avraam,
încă mai Înainte de a se da legea, şi câ precum Dumnezeu,
mal înainte a dis, aşa se fac şi lucrurile cele ce se fac acum.
Că provă4end, cfice Scriptura, adecă Dumnezeu, cei ce şi Scrip¬
tura şi legea a dat, a. procunoscut şi a prohotărît să se în-
drepteze omenii, nu din lege, ci din credinţă. Şi nu a dis câ
a descoperit, sau eăa arătat lui Avraam, cică ’î-a bine vestit,
;pfentru ca să înţelegi tu, că şi Avraam se bucură şi se veselea
^pănitu cfiîjrof’ acesta - fel indreptărei, adecă cum că Ou credinţă
aii să se îndrepteze tote neamurile, şi dorea a se sâvîrşi lucrul
acesta, şi prin fapte să stăpâ'ndscă.

9. Drept aceea, ceî ce sînt din credinţă, se blagoslovesc
împreună cu credinciosul Avraam.

Fiind-că Galateniî se temeau, nu cum-va să fie blestemaţi
de nu vor rămânea în lege, căci scris era: «Blestemat va fi
tot omul, cel ce nu rămâne întru tdte cuvintele lege! aceştia,
spre a le face pre ele» (II Lege XXVII, 26), pentru acdsta
Pavei aicea arată cu totul dimprotivă, câ sînt blagosloviţi nu
cel ce rămân şi păzesc legea aceea, ci ceî ce o lasă şi alărgă
lă credinţă, precum şi credinciosul Avraam, pentru-că a alergat
la credinţă s’a blagoslovit.

10. Căci câţi sînt din. faptele legei, sub blestem “Sînt;
că scris este: «Blestemat tot cela ce nu rămâne întru t6te
cele scrise în Cartea Legei 7 ca să le facă pre ele»’(II Lege
XXVII, 26).

Pentru a nu se împrotiyi cine^va şi a c^ice, câ, cu adevărat
Avraam cu dreptate ş’a îndreptat şi s’a blagoslovit din cre¬
dinţă, pentru-că încă nu era legea, dar tu o fericite Pavele, a-
ratâ-mî de îndreptezâ şi blagosloveşte pre om credinţa, dupre
ce s’a dat legea, pentru acăsta Pavei aicea dovedeşte nu nu¬
mai că credinţa blagosloveşte şi Lndreptăză, ci că încă legea
se face pricinuitore de blestem; şi de păcat, fiind-că nimenea
pote a face, tote acelea ce le scrie legea, iar cel ce nu le face
acelea, este blestemat, precum însăşi legea porunceşte. Drept
aceea însuşire a singurei credipţe este a se blagoslovi omul şi
nu a legei, şi dar voi în zadar vă temeţi câ veţi fi blestemaţi
de veţi lăsa legea, căci, de veţi La âmînţe la lege mal mult
veţi fi blestemaţi, pentru-că nu puteţi tdte'"acelea, ce poruneeşte
a le împlini.

11. Iar cum că în lege nimenea se îndrepţdzâ înaintea

tru tine, adecă dupre chemarea şi asemănarea ta“ (Cart. li, despre slu¬
jirea, cea cu duhul şi cu adevărul), ■ ■ ’ , —r

I ‘ ■’ '* ’ . !

• - 224 — ‘ i* 1 ‘" ?

lui Dumnezeii, arătat este; că dreptul din credinţă va
ii vid (Avacum II, 4) 1 ).

12. Iar legea nu este din credinţă, ci omul cel ce le
i^a face acestea va fi viti întrînsele (Levit. XVIII, 5).

Dupre ce a arătat Pavel cum că legea face blestemaţi pre
acei ce o ţin, iar credinţa îi blagosloveşte, acum arată aicea
că credinţă -şi singură îndrepteză pre om, şi nu legea, şi aduce
martur pre Avacum ce: d'dd: «Că dreptul vacvia din credinţă»,
şi nu dîrdlege; fiind-că legea mu jee^rfumal credinţă, ci şi lapte,
îar faptele legei nimeni’ a putut să le păzesfcă. Şi bine a qjis
•«înaintea luî Dumnedeu», fiind-câ înaintea omenilor pote că
cel ce păzesc legea se par a fi drepţi, precum erau fariseii, cari
:se arătau pre sineşî drepţi înaintea dmenilor: «Voi sînteţl cel
ce vă îndreptaţi înaintea dmenilor» (le-a dis Domnul, Luca
.XV, 15). Decî fiind-câ legea, pentru-că era cu anevoe a se
păzi, nu îndrepta pre omeni, ci îi făcea şi blestemaţi, pentru
acesta a venit Darul şi ne-a arătat .cale lesnicldsâ, credinţa
.adecă, prin care şi ne îndreptăm şi ne blagoslovim; în cât Iată
s’a dovedit că credinţa nu numai blagoslovea şi îndrepta pre
■omeni, mai înainte de a se da legea, ci mal mult îî îndreptă
şi în urmă, dupre ce .s’a dat legea.

13. Christos pre noi ne-a rescumpărat din blestemul
legeî, blestem pentru noi fâcdndu-se, că scris este: «Bles¬
temat este tot cel spânzurat pre lemn» (II Lege XXI, 23)®),

Pentru a nu sta yre unul împrotivă din GalatenI şi a dice,
■că adevărat este, că cel ce nu face faptele legeî este bleste¬
mat, şi că credinţa îndreptăzâ pre om, dar de unde este arătat
că şi blestemul acela al legeî s’a deslegat şi s’a ridicat din
mijloc? Că noî ne temem, nu cum-va încă ne aflăm subt acest
blestem al legeî, fund-că am apucat o dată de ne-am supus
robiei legeî? Pentru acdsta dar Pavel dovedeşte aicea, că s’a
deslegat blestemul acela cu mijlocirea luî lisus. Christos, căci
acesta de bună voe s’a făcut blestem, şi a răsplătit cu bles¬
temul ce l-a luat însuşi, şi cu plata acăsta ne-a răscumpărat

fi Tâlcuîrea rţicei eî acesteea a luî Avacum vecjl-o îa Cap. I al celei
•către Romani, stih. 13.

fi Insemneză, că cuprinderea acesta a Apostolului, până la: „ca să
luăm făgăduinţa Duhului prin credinţă", unită împreună cu cuprinderea
Capului V, al celei I către Corintenî, adecă cu cjicerea acesta: „Fraţilor,
puţina dospitură pre tota frământătura o dospeşte", până la cjicerea: „Ci
’intnţ azimele curăţeniei şi ale adeveruluî";—aceste amendoue cuprinderi
ale Apostolului, cjic, unite, se citesc la slujba cea de dimineţă a Sf, Sâm¬
betei celei mari, ca un Apostol al marel aceiea şi înfricoşatei şi prea
-cinstitei cjâe-

— 227 —

din blestem, care blestem, Christos nu era cu dreptate a-1 lua,.’
pentru-câ a plinit tdtâ legea, şi pentru-că a fost fără de păcat,
Iară noi eram vinovaţi subt blestemul acesta, pentru-că. nu pu¬
team sâ plinim tote lucrările legei, şi pentru-că eram călcători
de lege şi păcătoşi, pentru care pricină şi a urmat una ca a-'
câsta, precum de pildă: de s'ar osîndi cine-va se moră pentru
răutăţile sale, apoi s’ar afla un altul ore-carele nevinovat, cad¬
rele, ca să-l slobo^^scă pre acela dela mdrte, să alâgă mal bine
însuşi a muri pentru viaţa şi dragostea aceluia. Deci a priimit
Christos blestemul care li da legea aceluia ce s’ar spânzura
pre lemn, fără a fi supus blestemului, una adecă că a plinit
tbte legea, şi alta adecă căci păcat şi călcare de poruncă nu
a făcut şi aşa a deslegat tot blestemul pre care legea îl da
n6uă, pentru-că nu puteam totă a o împlini şi a rămânea tot-
de-una întrînsa. :

14. Ca întru neamuri blagoslovenia lui Avraam sâ se
facă întru Christos Iisus.

Pentru acăsta, dice, Christos s’a făcut blestem, ca la nea¬
muri, adecă la cei-ce nu Intrebuinţâză legea, blagoslovenia lui
Avraam, adecă cea "de credinţă, să se facă în Christos lisus,
adecă întru sămânţa lui Avraam, precum este scris: «Şi se vor
blagoslovi întru sămânţa ta t6te neamurele pământului» (Fac.
XXII 18), adecă întru Christos care urmâză a se naşte dupre
trup din tine, întru acesta se vor blagoslovi cet ce vor crede
într’însul.

Ca făgăduinţa Duhului să o luăm prin credinţă.

Pentru acăsta, qhce, s’a blagoslovit tăte neamurile, pentru
ca să la pre Duhul Sfînt prin credinţa cea întru' Christos, că
de vreme ce nu se putea sâ Ia pre Duhul Sfînt acela ce încă
se aflau sub blestemul legei, ca unii ce nu o păzeau, pentru a-
cesta s’a deslegat blestemul aceia pe care l-a luat bine-cuvîn-
tatul Christos, spânzurându-se pre lemnul cruce!. Dupre ce însă
s’a deslegat blestemul acela, s’au blagoslovit tote neamurile
care au credut întru Christos, şi aşa blagoslovindu-se şi îndrep-
tându-se prin credinţă, au luat făgăduinţa Duhului, adecă bu¬
nătăţile acelea, care a făgăduit Duhul a le da lui Avraam, pre¬
cum a fost blagoslovenia, creşterea neamuluî-Iul, moştenirea
Ierusalimului şi ceîe-l-alte, câte Pavel le înţelege, că erau tote
duhovniceşti, şi dupre urmare că s’au dat acum duhovniceşte
nduâ hristianilor, celor ce credem întru Christos 1 ).

*) lecumenie însă aşa tâtcueşte 4 icere â acesta: „Blestemul s'a desle¬
gat cu crucea, Iar prin credinţa cea întru Christos s’a făcut dreptatea)
îar din dreptate luarea Mângâitoruluî Duh, fiind-că şi Duhul întru făgă-

;,.I5- Fraţilor, dupre om dic.

Mal sus, adecă., pre Galatenî i-a numit fără de minte, iar
acum îi numeşte fraţi; că aceea o a ctt s > pentru ca să-i lo-
vdscă şi să-i înfrunteze; iar acesta o a 4>s pentru ca său mân-
gâe; lucru omenesc, elice, am a arăta vou£ în mijloc 1 ).

Nimeni însâ strică testament întărit de om sau maî
rândueşte pre de-asupra,

1.6. Iaf lui Avraam s'ati dat făgăduinţele, şi seminţei
îui; nu di ce şi seminţiilor, ca la mulţi; ci ca pentru unul;
şi seminţei, tale, carete este Ghristos (Fac. XXII 18).

17. Şi acesta o dic, testamentul întărit de Dumnezeii
întru Christds, legea'’), care dupre 430 de ani s’a făcut
nu-1 strică, spre a face nelucrătore făgăduinţa.

Acesta va să arate Apostolul cu cuvintele acestea, cum-că

duinţă era, ca cela ce a cjis că întru tine se vor - blagotovi neamurele,
cu pogorârea Duhului' a făgăduit blagoslovenia... Cum însă s’a dat prin
Christos făgăduinţa lui Avraam neamurelor? Fiind-că întru sămânţa lui
Avraam s’a dat făgăduinţele. Iar sămânţa luî Avraam este Christos, dupre
trup. Deci ■ Christos ca om a moştenit făgăduinţele luî Avraam, ca fiu al
luî, şi' le-a dat acestea omenilor set, adecă celor ce aQ crecţut într’însul.

’ ! ) Unit cJ> Ce Şi Teodorit: „în loc de lucruri omeneşti întrebuinţez".

>) Get maî amârunţiţt dintre ceî ce numără cronologhiile, urmând <ji-
ecreî acesteea a Apostolului, pre aceî 430 anî cu un chip ca acestaşi
află: când a făgăduit Dumnezeu să dea luî Avraam pământul luî Cha-
nan, Avraam era de 7.5 anî, dupre al 12 an al naştereî; şi a născut
pre Isaac când era de 100 anî. Iar dela naşterea luî Isaac până !a naş¬
terea luî lacov a trecut 60 de anî. Iar lacov când era de 130 anî s’a
pogorât în Eghipt. Deci ceî 25 de anî aî lui Avraam (că din 100 de
anî aî luî scoţendu-se 75 rămân 25) şi ceî 60 anî aî luî feaac, unindu-se
fac 215. Şi losif era de 40 anî când s'a pogorât tatăl seu în Eghipt,
şi a vieţuit 110. Apoi dela făgăduinţa ce a dat Dumnecjeu luî Avraam,
până la mortea lui losif a trecut 285. Iar dela mortea luî losif până la
naşterea luî Moîsi a trecut 75 anî. Iar Moîsi când a eşit din Eghipt
era de 80 anî. Deci dela făgăduinţa cea către Avraam până la eşirea
îsraîlitenilor din Eghipt a trecut 440 anî (Vecjî suptînsemnările cele ce
sînt la foea 377 a Tomului luî Chrisost. celor tipărite în Paris);..Fiind însă
că nu e cu scumpătate arătat timpul luî Avraam, dupre care se cuvine
sa facem începutul cronoioghieî aceştia, pentru acesta nu este greşelă
să luăm aceşti 440 de anî adecă, în loc de 430, precum <ţ' ce - aicea A-
postolul (foea 207 a celor 5 cărţi). Se uneşte însă cu.Pavel şi dum-
necjeesca Scriptură 4*cend: „Iar nemernicia fiilor luî Israil, care o au
nemernicit în pământul Eghiptuluî, şi în pămefitul Chanaan, eî şi părinţi!
lor 430 anî! Şi a fost dupre 430 ani, a eşit totă puterea Domnului din
pământul Eghiptuluî noptea" (Ex. XII 40). Iar legea s’a dat întru acelaş
an întru care a eşit Iesrailiteni! din Eghipt în luna IlI-a, precum cjice
Scriptura: „Iar în epua acesta a luneî a treîa dela eşirea fiilor luî Israil
din Eghipt, a venit norodul în pustiul Sinal“ (Ex. XIX, 1).

— 220

credinţa este testament, sau ciatâ mult mal veche decât legea»'
şi cum-că nu este drept a se protiraisi legea mal mult decât
credinţa, pentru acesta şi pilda acesta o a adus, adecă, clacă
un om şi-ar face diata, cutdză cine-va a strica diata, omului a-
celuia, şi a rândui altele, adecă a adauge sau a scădea din cele'
scrise în diata aceea? Ba, negreşit _du cutdză, dupre politice-
ştile şi împerăteştile legi. Acum, dacă diata unul om întărită nu '
cuteză cine-vâ a o surpa, cu mult mal virtoş nu pdte a surpa ,

■ teştânreriTuî şi diata Iul Dsunnedeur Căci Dumnedeu .a făcut
i'âţeŞhnh^dj,- CU Avraam ca sa - se blagosiovescă. neamurile întru

sămânţa lui; Iar sâmenţa luî Avraam este Christos dupre ome¬
nire, fiind-că. Dumnecleu-hu a dis să se blagoslovescă neamu- -
rile întru seminţiile lui Avraam în numer de multe, pentru ca
să nu socotâscă cine-va, că a dis acesta pentru Iudumel şi
Ismailitenî, cari şi aceştia din Avraam se pogdrâ, şi a 4‘ s s &
blagoslovescă neamurile întru sămânţă, în numer de una, care
este Christos, precum am mal dis.■ Deci cum pote legea să. _
surpe şi să facă neîntărit testamentul şah diata, cel de acest
fel, şi tocmdla, şi făgăduinţa lui Dumnedeu? Adecă a nu se bla- '
goslovi neamurile întru Christos, ci întru poruncile legeî? Căci
acesta nu ar fi alta, fără numai a se strica diata şi făgădu¬
inţa iul Dumnedeu, care lucru este cu neputinţă şi necuvi¬
incios 1 ).

18. Că de este din lege moştenirea, nu mal este dia
făgăduinţă; iar lui Avraam, Dumnezeu prin făgăduinţă
i-a dăruit.

Dacă legea, dice, dărueşte blagosloveniile neamurilor, şi face
pre omeni moştinitori aî vieţei şi al dreptâţeî, apoi făgăduinţa.

*) Aşa tâlcueşte cţiceiea acesta Teodoră: „ Şi' Scriptura Veche, Tes-

■ tament a luî Dumnecjeu numeşte pre făgăduinţă ceea ce s’a făcut către
Avraam. Deci nu este cu putinţă sau vru o adăogire, sau scădere, sau
surpare a lua acela prin punerea legef, care dupre mulţi ani în urmă

. s’a făcut. Şi a făgăduit ca neamurile cale din semenţa luî Avraam să le
blagoslovescă Dumnecţeul a fote. Iar semenţa acesta este Stăpânul Chri¬
stos, că printr'însul a iuat sfirşit făgăduinţa, şi neamurile s'au norocit de
blagoslovenie. Iar cel-l-alţl toţi, deşi ds fapta bună cea mal des&vlrşit
au fost împărtăşiţi, ori Moîsi, ort Samuel, ori Ilie, şi coprincjetor toţi
cel ce se pogorau cu neamul din Isfail, semenţa adecă dupre fire. se
numesc a iul; însă nu sint semenţa aceea care a adqs neamurilor pre
izvorul blagoslovenie!, că acesta p.ţjicfe durime4& escu l Apostol, că nu.
4ice Scriptura: şi semenţelor, ca de multe, ci 'ca de una: şi semenţeî tale,
care este Christos. Deci nu şi acela, fiind-că se trag din Avraam cu
neamul se numesc semenţa a luî Avraam; ci; căci acesta chiar are acesta
numire, fiind-că singur dupre făgăduinţă este carele a dat blagoslovenie...
Pentru acesta dumnedeescul Apostol arată pre făgăduinţă mai tare decât
pre legeh

lui Dumnezeu cea către Avraam ar fi neîntărită şi de lepădat;
dar făgăduinţa lui DumneZeu nu este cu putinţă a nu avea
tărie, pentru-că legea mai în urmă este dată, şi nu pote a
surpa pre făgăduinţa lui Dumnedeu cea de mai înainte. Şi până
la acdsta se potriveşte pilda testamentului şi a dietei lui Dum¬
nezeii, ce o pomeneşte Pavel cu pricina. Pentru acesta nu te
sili tu, o cetitorîule, să asemenezî întru tote făgăduinţa lui
Dumnedeu cea către Avraam, cu pilda vieţei omului, fiind¬
că aceea este diată durţmeZeescâ, Iar acesta este pildă ome¬
nos că, precum a ciis Apostolul. Drept aceea nu e de mirare
de nu se pdte potrivi pilda omenescă întru tote cu cea dum-
nedeescâ; fiind-că de ar fi fost pilda întru t6te asemenea cu
lucrurile cele ce se pilduesc, nu ar fi mal fost pildă, ci ar fi
fost însuşi lucrul al căruia este pilda.

19. Deci ce legea? pentru călcare s’a adaus.

Fiind-că a înălţat credinţa şi a arătat pre ea a fi mal întâi
decât legea, din acesta se năştea o stare împrotrivă şi o ne¬
dumerire ca acesta: fiind-că credinţa este născută mal înainte
de iCge, şi credinţa da neamurelor blagoslovenia, apoi pentru
care pricină s’a dat legea? Dezlegând dar împrotivirea acesta,
Pavel, (}ice: nu s’a dat legea în zadar şi fără .folos, fiind-că
s’a dat pentru multele călcări de porunci şi păcatele ce le
făceau dmenil cel înainte de lege, ca să fie la Iudei legea ca
o zăbală ce ÎI oprea, ca să nu calce, de nu tote poruncile,
măcar puţine şi câte-va. Şi bine a Z* s că legea s’a adaus,
ca să arate că legea nu s’a dat chiar, şi dupre întâiul scopos,
precum s'a dat făgăduinţele lui Avraam, ci cu un chip 6re-care
din afară şi dupre al doilea cuvînt s’a adaus, pentru multele
călcări de porunci ale Evreilor, ca din cele multe, măcar pu¬
ţine să oprescâ.

Până ce a venit semeaţă, care s’a făgăduit.

Şi s’a dat, ori mal bine a Zice, s’a adaus legea, nu pentru
ca să se păzescă, Zice, tot-de-una, ci până ce va veni sămenţa
lu| Avraam, adecă Christos intru carele era făgăduinţa lui Dum¬
nedeu, că au a se blagoslovi neamurile într’însul. Deci dacă
s’a adaus legea pentru a se păzi până ce va veni Christos, pentru
ce vot Galatenil căutaţi să o păziţi în urmă, dupre venirea lut
Christos ?

Rânduită'fiind prin angheli cu mâna mijlocitorului.

S’a dat, Zice, legea slujind la darea eî, sau preoţi care se
numesc angheli dupre Malahia (II, 7) sau mai ales prin angheli,
fiind-că angheli! slujeau şi la trîmbiţele acelea ce se auZeau în
muntele Sinaî, când s’a pogorât DumneZeu ca să dea legea*.

şi la tunetele acelea şi la cele-l-alte înfricoşate arătări, ce^se*
vedeau în munte 1 ). ţfice însă pre lângă acestea că s’a dat le¬
gea cu mâna mijlocitorului, adecă a luî Christos; că va să a-
rate Pavel, că Christos a dat legea, adecă acesta ce o a dat,
însuşi Domn iarăşi este şi stâpânitor Iarăşi să o dezlege.

20. Iar mijlocitorul al unuia nu este; iar Dumnezeii
unul este. ~ -

Drept aceea fiind-că mijlocitorul nu este al unuia, ci între
doi, sau şi mai mulţi ce au pricină între dînşii, deci Christos
între doi 6re-care era mijlocitor. între Dumnedeu adecă şi
între toţi dmenii, căci el a mijlocit între amândoi aceştia, şi
a împrietenit şi a înpâcat pre Dumnedeu cu omenii, şi dea’n-
dărăptul (din contra) pre dmenî cu Dumnedeu, şi a deslegat
vrajba şi răsbolul ce era între dînşii; că dupre ce Fiîul lui
Dumnezeu s’a unit cu ipostasul şi firea ndstrâ cea omendscâ,
de atunci a făcut mijlocirea şi împăcarea; fiind-că a unit cu
preaslăvire pre firea dmenilor cea duşmănescă şi imvrăjbitâ cu
Dumnedeu şi cu dumne4eesca fire. Deci fiind-că Christos este
însuşi mijlocitorul şi împăcâtorul, arătat că însuşi este şi carele
mântueşte şi nu legea*).

■) Pentru acesta acestaşî Apostol acesta arătându-o ijieea aiurea:
„Dacă cuvîntul cel prin anghelî grăit (legea) a fost adevărat (Evrei II,
2), şi arhidiaconul Ştefan 4 lcea sfătre Iudei: „cari aţi luat legea în rân-
duelă de anghelî şi nu o aţi pâ<ţit“ (Fapt VII, 53), Unit însă 4 ice Ş»
Dionisie Ariopaghitul: „Au nu şi sfinţita legiuirea legei, predanisirea
cuvintelor, precum 4 ice aicea dela Dumne4eu s'a dat lui Moisi, ca pre
noi cu adevărat să ne înveţe că este dutfine4eesca şi sfinţita închipuire?
Că şi acesta arătat o învaţă teologhia, că prin anghelî a venit ea la noî“
(Despre cer. ierarhie Cap. IV). Pentru acesta dupre Teodorii, şi pre Mi-
hail Dumne4eul a tote l-a rânduit asupra lor (a Esrailitenilor adecă) şi
acesta pre noî fericitul Daniil ne-a înveţaţ“ (Dan. X, 21). Şi Marelui
Moisi încă se făgăduia împreună cu norodul a trimite pre anghelî (Eş.
XXXII, 34).

*) Sf. Ghenadie al Const. tâlcuind 4i cer ile cele de mal sus ale lui
Pavel, 4ice: „Moisi adecă a mijlocit către darea legei; dar numai pentru
un neam a mijlocit; trebuea însă cu adevărat; cela ce urma să mijlo-
cescă către Dumnezeu cel unul al tutulor neamurelor, nu pentru un
neam, ci obştescă a face mijlocirea pentru tote neamuiele, fiind-că, şi
al tutulor neamurelor, unul este Dumnedeu. Şi trebuea acesta a nu fi
om gol, ce fel era Moisi, ci Christos-Fiîul lui Dumnedeu, şi Dumnedeu;
fiind cu adevărat acestaşî împreună şi om cu adevărat, şi cu rudenia
cea către amendoue părţile, întru una a le aduna pre amendoue; că
acesta este pacea noştri, cela ce pre ameridoue le-a făcut una; Iar
mijlocitorul al unuia nu este; că nu s’a făcut mijlocitor al unuia, ci
al lui Dumnedeu şi al omenilor; şi dacă acesta, d' ce ,- a mijlocit, acesta
şi ne va mântui; iar Dumnedeu unul este. Deci dacă de totă nevoea
este mijlocitorul a fi între doi ore-carî, sau şi între mai mulţi, cari au
pricină între dînşii a fi mijlocitor. Iar Dumnedeu este unul, bine arătat

— 232 —

2i. Deci legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu
este? Să au fie.

Dacă făgăduinţele lui Dumnedeu cele către Avraam, diee, da
neamurelor blâgosloveniile, Iar legea dimprotivă dâ blestem ce¬
lor ce nu o păzesc pre ea totă, arătat este că de vom prnmi
legea ceea ce dă blestemul, ca cu mare tărie, urmdză cu acesta
să stricăm făgăduinţele )uî Dumnedeu, cari dau blagosloveniile;
ci să nu fiel Legea nu este protivnică şi stricâtdre a făgădu¬
inţelor lui Dumneaei! i Audi încă şi cele urmStore 1 ):

Că de ,-s’ar fi dat legea care să p6tă a face viu, ne¬
greşit di nf lege ar fi dreptatea 2 ).

este, că pentru bumnecţ 12 ^ 1 a mijlocit şi pentru omeni, şi ne-a împăcat
pre noi cu Dînsul. Deci de ne-a împăcat pre noi Christos şi nu legea,
arătat este că Christos şi credinţa cea întru e! mântueşte şi nu legea“.
Frumosă este însă şi ceea ce cţice losîf Vrienie despre mijlocirea lui Iisus
Christos: „Că precum Unul ce mijloceşte între 2 omeni învrăjbiţi, şi vo-
eşte să-î împace, cu o mână apucă pre unul, şi cu cea-l-alta pre cel-
1-alt, şi aşa îl face să se unescă, şi să se înbrăţişeze, şi să se sărute:
aşa şi Iisus Christos mijlocitorul lut Dumnezeii şi al omenilor, făcend
mijlocirea şi înprietenirea nostră cu Dumnecţeu, pre Dumnecţeu adecă l-a
luat cu dumnecjeesca sa fire, ca cu mâna dreptă, Iar pre omeni î-a luat
cu firea cea omenescă, ca cu mâna stângă, şi aşa a unit pre amendoî,
şi î-a împrietenit". Vecjî şi tâlc. cţicerel,: „Unul şi mijlocitorul între Dum¬
nezeu Şi între dmenî" (I Timoteî II, 5) şi suptînsernnarea acesta.

’) Fotie tâlcuind acesta 4> ce: că Pavet dezlegă aicea o stare împro-
tivă, ca cum ar fi putut cine-va a 4ice, că legea a răpit dreptatea fă¬
găduinţelor lui Dumnezeu, şi s’a dat împrotiva lor, ci să nu lie! Căci
de ar fi putut legea a face vil pre omeni şi a-I îndrepta, atuncea cu drep¬
tate ar fi socotit cine-va, că s’a dat împrotiva făgăduinţelor şi că ră¬
peşte drepţatea acelora! Iar fiind-că legea nici una din acestea n’a putut
face, şt nici face vil pre omeni, nici îl îndrepteză, arătat dar este, că nu
s’a dat împrotiva făgăduinţelor; ca ele îşi vot arăta dreptatea, şi drep¬
tul şi vrednicia, care este a îndrepta şi a mântui pre omeni prin credinţă.
Şi vetţl, cetitorlule, înţelepciunea lui Pavel, că ceea ce altul o ar -fi tţis
spre prihănirea legel, că ea adecă nu face viu şi nu îndrepteză, acesta
Pavel o întrebuinţezi spre lauda legel; pentru acesta, cjic, că legea nu
s’a făcut împrotiva făgăduinţelor, pentru-ca nu putea să îndrepteze şi
să mântuiască, precum făgăduinţele. Şi nu numai nu s’a îâcut împrotiva
făgăduinţelor, ci încă, cu ore care chip şi a ajutat lor, fiind-că nu mântuea
nici îndrepta, pentru acesta a .îndemnat pre omeni sa alerge la credinţa
care îndrepteză. Şi Îndemnându-I pre el la credinţă, a ajutat a se de¬
plini făgăduinţele cele din credinţa.

*) Acesta cţîcere Teodorii o tâlcueşte aşa cjicend: „Acesta şi prin Eze-
chîîl o a tţis Dumnecjeul a tote: „şi eu am dat lor porunci nu bune, şi în¬
dreptări cu care nu se vor mântui într’msele' 1 (Ezecbiil XX, 25). Aces¬
tea cţi^adu-le, cele ce legea le avea din îmbelşugare, care firea nu le-a
înveţat, adecă cele despre jertfe şi leproşi, şi de cet-ce le curge pre
genunche, şi cele asemenea cu acestea; căci ca cele de nevoe ale lege!
sînt făcetore de viaţă, Iarăşi prin acest proroc a «ţis: „Şi am dat lor

— 233 ^

Atuncea, dice, legea ar fi fost mai puternică decât credinţa
şi decât făgăduinţele cele din credinţă, şi ar fi blagoslovit şi
ar fi îndreptat pre omeni, de ar fi putut a face vil şi a mân¬
tui pre omeni; dar acum legea, nu numai nu face vii, nici
mântueşte, ci şi omoră pre cel ce Iau aminte ta dinsa, fiind-că '
nu pote a’î mântui de pecat. Şi apoi cum ar birui pre credinţa
care are putere a mîntui pre cel ce cred prin sfintul Botez, şi
,-a-l blagoslovi, şi a-Lîudrepta f
• 23 .. Qi 4 _-jLpcbis..S^migtpfa t6te sub păcat, ca făgăduinţa
din credinţa lui Tisus Christos să se dea celor fe cred.

Legea, dice, nu putea a slobodi pre omeni de păcat, ci la
acesta a ajutat, întru a-i închide subt pecat, adecă întru a-I
arăta pre el că păcătuesc, şi aşa să-I îndemne să dorescâ- er-
tarea păcatului lor şi să alerge la Christos carele are puterea
să dăruiască acesta ertare. Că de vţeme ce Evreii mal înainte
de lege pecătulaă adecă, însă nu simţeau păcatele ce le făceau,
pentru acesta Dumnedeu le-a dat lor legea, pentru ca sâ-î în¬
chidă, adecă pentru ca să-l strîmtorescă şi sâ-J strîngă cu mus-
■ ■trările’), şi -sâ-î arate că sînt păcătoşi, şi aşa sâ-î sţlescâ
a căuta chipul, cu care le era cu putinţă a se erta de păca¬
tele lor; chipul însă acesta este: credinţa ce'a în Christos, prin
care ne blagoslovim şi ne îndreptăm şi luăm ertarea păcate¬
lor nbstre. x

23. Iar mal înainte de venirea credinţei subt lege eram
păziţi, inchişî fiind spre credinţa care era să se descopere.

poruncile mele, şi îndreptările mele, cunoscute le-am făcut' lor, câte Ie
face acestea omul, şi va fi viu în.tr'înselo“ (leze. XX, l-l), ; Şi fiind-că
acestea, c[ice, s’ah călcat, am dat lor porunci nu bune, şi îndreptări în¬
tru cari nu vor fi vil într’însele. Şi nici ccestea le-a cţis rele, ci nu bune,
celor desăvîrşit adecă cu totul nepotrivite: aşa laptele ţiţei celor deplini
cu vîrsta este greţos: Iar pruncilor priincips; acesta o a ; cjis aicea dura-
netţeescul Apostol 11 .

] ) Pentru acesta şi Teodorit (ţicerea: „a închis 11 o a tălmăcit vădit, cţi-
cend; „A vădit durrmecjeesca Scripturi: şi pre Vel mal înainte de lege, şi-
pre- cel în lege, pre cel întâiu că căîca legea firescă, Tar pre cel al doilea
că pre cea mosaicescă o călca. Lecuitorea făgăduinţă însă, şl acestora şi
acelora, prin credinţă le-a adus mântuire. Că iarăşi cjicerea „a închis 11
o a pus în loc de „a vădit 11 , l^r Icurnenie acesta tâlcuindu-o 4>ţ e; -~ 3
cuprins ore-cum, şi î-a închis pre toţi întru pScât, adecă î-a dovedit că
sînt păcătoşi, cum? Că a cjis: blestemat este iot cel ce nu va : rămânea
întru tote cele scrise a le l'ace pre. eh? fit Lăge XXVII, 26). Şi âcestâ.
era-cu neputinţă, nu numai pentru-că cel ce .erajî_ ;n legp nu le făceau
tote poruncile legeî, ci nici unii dintru ctînşiî au putut a le păzi tote, ci
abia cel mal aleşi din Evrei au putut' păzi cele' mal multe, 'Irept aceea
fiind-că nu le-au păzit, apoi şi acelş, erau sub blestem şi :subt păcat,
t.oţî dar erau închişi întru pecat. '

Legea, 4i ce ) multă siguranţie şi propăşire a dăruit celor ce
uau aminte de dinsa, pentru-că îi oprea dela cele mai multe
oăcate, şi fire eum era ca un zid ce închidea pre dmeni şi-î
jduna împreună la credinţa cea întru Christos, ca într’un staul,
"um, şi cu ce chip? Fiind-că mustra adecă, şi arăta păcatele
jmenilor; neputând însă a-I slobodi pre dmeni de dînsele, de
aevoe arăta lor credinţa, care îi îndrepta şi îi slobotlea de pă¬
cate, iar credinţă acâsta ^era cir adevărat şi din vechime, se
ascundea însă, apoi însuşî a ^ţrâtaty când ,-.şi ■Duihfiă^âu; s’a
aţătat -îh lume cil trupi-î■* ■' -. W ■' - ->•

24. Drept aceea legea s’a f^.cut n6ue pedagog spre
Christos, ca din credinţa să ne îndreptam.

Precum pedagogul, adecă dascălul copiilor celor mici face
slobodi pre 1 copii de fieşte-ce răutate, şi îi face iscusiţi spre
a prîimi totâ sîrguinţa şi luarea aminte la învăţăturile cele mai
înalte dela învăţătorul cei mat înalt’), cu un chip ca acesta şi
legea învăţa pre ucenicii el ore-care faptă bună, măsuraticâ şi
potrivită începătorilor şi povâţula pre ucenicii săi la Christos,
carele este dascălul cel desăvîrşit al ucenicilor celor mai de-
pliniţî. Şi cu ce îi povăţuia? Cu acdsta, că le arăta lor păcatele
ce le-au făcut, şi pentru acdsta îi făcea mai osîrdnicî spre a că¬
uta pre Christos, care dă ertarea păcatelor, şi îndrepteză pre
omeni din singura credinţa cea întru dînsul.. Ruşineză-se dar e-
reticii Manihei şi ceî-l-alţ! cari clevetesc şi prihănesc pre Le¬
gea, Veche, ca pre o rea; pentru-că nici pedagogul este îm-
protivitor dascălului, nici Legea Veche improtivitore Noului Tes¬
tament al Evangheliei”).

25. Iar dacă .a venit credinţa, numai sîntem subt pe¬
dagog.

26. Că. toţi fii aî lui Dumnedeii sînteţl prin credinţa
cea în Christos Iisus.

Dupre ce a venit credinţa, dlice, care face pre cei ce o pri-
imesc pre ea bărbaţi desâvîrşiţi, nu este de cuviinţă a mai fi

1 ) Dupre vechiul obiceiu pedagogul era nu dascălul, ci acela ce în¬
drepta moralurile copiilor celor mici, şi îl înveţa să nu facă nerândueli.
Iar fiind-câ dupre obiceiul de acum pedagog se numeşte cel ce preda-
hiseşte literile şi citirea literilor la copiii cei mici, pentru acesta şi noî
aşa' îl tălmăcim.

s ) Tentru acesta şi Coresie iŞ ce; „Legea lui Moisi a fost povăţ.uitore
către Christos, fiind-că pentru acesta a mijlocit între legea firescă şi în¬
tre .Evanghelie, pentru ca să gonescă pre idolo-slujirea, ceea ce a stri¬
cat pre firesca lege, şi să pricinuiască celor ce se vor supune, făgădu¬
inţa cea dată iui Avraam prin credinţa lui Christos şi pentru ca să o-
prescă pre Evrei de pecatele cele grele prin jertfe şi prin moraluri şi
de obşte prin proaducere.

— 235

sub pedagog, noi cei ce ne-am făcut bărbaţi desăvîrşiţl prin'
credinţă şi am trecut vîrsta copiiărdscă. Iar cum că sîntem
bărbaţi desăvîrşiţl prin credinţă, acesta este arătat de aicea,
adecă pentru-că sîntem fii al lui Dumne4eu prin credinţa cea
în Christos Iisus (că aşa este drdpta alcătuire a chipului sări¬
tor). Iar cel ce s’a învrednicit a se face Fiii al tui Dumnedeu,
acela nu mai este prunc, nici nedeplinit, ci negreşit este băr¬
bat desăvîrşit. Drept aceea, este lucru vrednic de rîs a se su¬
pune pedagogului şi începătorului legei, cei ce s’au făcut băr¬
baţi desăvîrşiţl, prefcum este vrednic de rîs şi a nu vedea cine-
va soreie in 4 lua rRare Şi a căuta la luminare. VedI însă, o
cetitoriule, cum a arătat Apostolul mai sus, că credinţa face
pre omeni -fii ai lui Avraam, iar acum aicea dovedeşte că cre¬
dinţa face pre 6menî fii aî lui Dumnedeu, atât de mari lucruri
are putere credinţa a isprăvi.

27. Căci câţi în Christos v’aţî botezat, întru Christos
v’aţl îmbrăcat.

Cu aceste cuvinte formâlueşte Apostolul cum ne facem fii
ai lui Dunme4eu şi dice, că prin sf. Botez ne facem fii aî iui
Dumne4eu, nu a dis însâ cum că câţi v’aţl botezat, v'aţi fă¬
cut fii ai lui Durmuxleu, precum o cere urmarea cuvîntului,
ci a 4* s ceea ce este î ncă mult mai mare şi mai înfricoşat,
adecă pum că v’aţl îmbrăcat întru Christos, căci dacă ne-am
îmbrăcat întru Christos, carele este Fiu al lui Dumne4eu, apoi
şi asemenea cu Filul lui Dumne4eu ne-am făcut, şi aşa am
luat o rudire şi o asemănare cu el, şi ne-am făcut dupre dar,
ceea ce el este dupre fire 1 ).

!) Pentru ce însă Pavel că ne-am botezat întru Christos şi nu
întru Sf. Treime? Vecţi la stih 3 ai cap. VI al celei către Romi; iar Co-
resie 4* ce că Pavel pentru acesta a cţis: „în Christos-v-’aţî îmbrăcat", căci
precum materia se îmbracă cu firescul chip şi se face una cu dînsul,
şi precum se îmbracă cine-va cu haina, aşa se îmbracă hris.tianii cu
Christos. Iar Chrisostom: Că precum cela ce portă haina, aceea se vede
la toţi care este haina, aşa şi hristianul aceea trebue a se vedea, care
este şi Christos. Iar înţeleptul Fotie întrebat fiind, cum cei ce se boteză
în Christos, se îmbracă întru Christos? respunde „cum că cei ce se îm¬
bracă întru Christos cu Duhul cel Sfînt se îmbracă, că Domnul a cţi 3
Apostolilor sei: „Iară voi veţi şedea în cetatea Ierusalimului, până ce
ve" veţi îmbrăca cu putere de sus, pogorîndu-se Sfîntul Duh preste voî.
Deci şi îmbrăcămintea lui Christos şi îmbrăcămintea Sfîntuluî Duh, a-
semenea este şi una şi aceeaşi stăpânire arată a facereî de bine şi a
darului. Îmbrăcăminte însă se 4> ce Sfîntul Duh; al celor credincioşi, nu
ca o haină, ci dupre chipul care ferul se îmbrapa cu foc, nu pre din
afară învelindu^se, ci cu totului tot Că aşa şi/ cu Christos şi cu prea
Sfîntul Duh,, nu ca cu o haina ce înveleşte ne îmbrăcăm pre din afară,,
ci că inima şi gândurile utnplendu-se de lumină, şi faţa de dar; pentru

— 236 —

28. Nu este iudeu nici elin, nu este rob nici slobod,,
nu este parte bărbătescă şi femeească, căci toţi voi li¬
nul sînteţi în Christos Iisus.

Fieşte-carele, d' ce > din hristîanil cel ce sau botezat, au le¬
pădat cele fireşti, sau cundşterile cele adause, ce le avea: de
iudeu adecă, sau de elin, de rob sau de slobod, de parte băr¬
bătescă. sau de femeească 1 )- Şi toţi au luat o formă, un .chip.
şi o cunoştinţă, nu de anghel sau de arhanghel, ci a însuşi Iul
Christos stăpânul anghelilor, fiind-câ toţi arată intru sineşl în¬
chipuit pre Qinstoş 3 ), Drept aceea toţi hristîanil cei botezaţi,
acesta: şi cel ce se uitau în faţa iul Ştefan acel ce se ridicaseră asupra.
Iul, au vec|ut faţa lui ca o faţă'de anghel' 1 (din ÂmfUoh. întrebai'! 148),

i) Grigorie al Nise! însă Zice, că osebirea omului cea întru bărbătescă.
şi femeeasci, s’a cunoscut dupre căderea lui Adam, îar mal înainte de
cădere, osebirea cea de acest fel, era adecă, însă nu se cunoştea de.
către strămoşi: „Ci mal întâîu urma gândirea, precum dela înaintarea în,
rândulală ne-am învăţat, am înţeles naşterea omenilor, îar născetoresca
lucrarea omului este împărtăşirea şi rudirea cea către necuvîntare,~că mal'
întâîu adecă Zice, că a făcut DumneZeu pre om dupre chipul Iul Dum¬
nezeu, arătând prin aceste cjise, precum cj’ ce Apostolul, ca întru una
ca acesta nu este parte bărbătescă şi femeească. Apoi adauge pre însu¬
şirile fire! omeneşti, că bărbat şi femee î-a făcut pre ei“ (Vorov. despre
facerea omului, cap. 11, tom. I).

s ) Cum a luat însă întru sineşl hristianiî o formă şi un chip şi cu-
noşterea Iul Ohristcsi' Ore dupre chipul cel din afară şi dupre alcătuirea
trupului? Ba; căci şi dupre botez, eceleaşî haractirurl ale trupului re-
inân, şi bărbatul rămâne iarăşi bărbat, şi femeea rămâne iarăşi femee;.
dupre suflet dar se face prefacerea întru sf. Botez, dupre schimbarea
vieţeî celei de mai îriamte rele, şi a moralurilor celor stricate şi în scurt,
dupre dezbrăcarea omului celui vechlu, şi dupre îmbracarea celui nou,
aşa adeverăzâ'.dumnedvdscul Grigorie al Nişei, cţ'cend hristianilor: „A—
rataţi mie dupre daritl cel tainic (a! botezului adecă) schimbarea chipu¬
rilor, şi osebirea împodobire! cei! spre mal bine; cu curăţenia petrecere!
faceţî-o cunoscută, că din cele ce sînt supuse ochilor, nimic se schimbă,
şi haracterele trupului rămân nestrămutate şi alcătuirea fire! cele! ve-
rjute, nu se schimbă. Trebuinţă dar este negreşit de ore care lucrătore,
dovadă, prin care vciii eundşte pre omul cel de curînd născut, cu ore-
care semne arătate, desluşind pre cel nou de către cel vechlu, Iar a—
cestea mi se pare a se afla mişcările cele dupre propunerea sufletului,-
cu care pre sineşl despărţîndu-se de vechiul obiceîu, şi. o cale mai nouă.
decât cea veche croindu-ş", va arăta vederat semnele cele cunoscetore,
că altul ore care, din altul s’a făcut, nici o cunoştere trăgând asuprăşî;
din cea veche" (Cuv\ la botez. Domnului, tom. III).

- Pentru acesta purtătorul de Dumnecjeu Maxim, Zicerea acesta a Apo¬
stolului tropologhiceşte şi aligoriceşte o a tâteuit, parte bărbătescă Z'cend
pre mânie, Iar femeească pre poftă; şi Iudeu pre monarhia cea întru un.
neam al lui DumneZeu, Iar elin pre poliarhia cea de mulţi dumneZeî:.
„Că in Christos Iisus nu este parte bărbătescă şi femeească, semnele
adecă şi patimile .fire! celei subt stricăciune şi subt facere; decât numai
cuvînt al închipuire! de DumneZeu închegat cu dumneZeescă conoştinţă

— 237 —

una sîntem în Christos Iisus, adecă fiitid-că închipuire avem
a iul Christos pecetluită în sufletele nostre, sau că toţi hristi-
anî un trup sintem şi un cap avem pre Christos.

29. Iar dacă sînteţî voî aî lui. 1 Christos, sâmânţâ a Iul
Avraam sînteţî şi dupre făgăduinţă moştenitori.

Fiind-că mal înainte a <}is, că Christos este semenţa aceea,
a lui Avraam, întru carele a făgăduit Dumnedeu să blagoslo-
yâscâ pre ţâţe neamurile, şi fUnd-câ a dovedit,, că cei ce s'ş,u
botezat întru Christos o închipuire au a iui Christos, pentru
acesta acum închee .pre cele ? de mai sas şi 4i ce: Deci şî voi,
Galatenî, sămenţâ a lui Avraam sînteţî, pentru-că v’aţî botezat
în Christos, carete dupre omenire este semenţă a Iul Avraam .
şi dar sînteţî şi moştenitori aî făgăduitei le! Avraam blagos-
lovenii, pentru-că v’aţî îmbrăcat întru Christos, carele,- fiind să¬
mânţă şi fii aî lui Avraam, au moştenit blăgoslovenia sare s’a
dat lui Avraam, şi fiind-că Intru ăcesta a făgăduit Dumnedeu
să blagoslovescâ pre tote neamurile. Si dar pentru ce iarăşi
luaţi aminte la lege voi cei ce v’aţî blagoslovit prin Christos'
şi v'aţi asemănat Iui? Şi voi cari. dupre urmare v’aţi făcut să¬
mânţa lui Avraam? Că fără cuviinţă este acest lucru şi ne¬
potrivit. , „ : ■

4. - • cap. iv • • - ■ ’ ■■■ '

1. Iar cţic, că în câtă vreme moştenitorul prunc este,
nimica se osebeşte de rob, stăpân al tuturor fiind,

2, Ci este subt epitropî şi iconouiî, până la vremea

cea rânduită de Tatăl. . -v*. ' , ’ ■ '' •

Aicea aduce Pavel pilda moştenitorului unul om, şi om cu
diregătorie şi stăpânitor, sau şi împărat însuşi, carele moşte¬
nitor, până când este fără vârstă şi în vârsta copilărescâ, nu
se deosebeşte întru nimica de un rob, ca unul ce este sub, stă-

şi mişcare unatică de socotinţă, care Iubeşte pre singura fapta bună, iiicî
elin şi iudeu, prin care se însemneze euvîntul bel osebit al siăvireT de
Dumnedeu, sau ceea ce e mai adevărat a cţice, cuvînt împrotivnic 1 ' (taie.
la Tatăl nostru). Şi iarăşi: „Nu este parte bârbătescâ şi femeească, a-
decă mânie şi poftă; mânia adecă tiraniceşte purtând pre socotelă, şi
dând pre minte afară din legea lirei, Iar pofta fiind făcută, pentru o
singură dorită şi nepătimaşâ pricină şi fire, făcând pre cele mai iubite
dupre dînsa (tij.). Ce cţice, nici tăerea împrejur; este întru Christos, nici
nctăerea împrejur, adecă slujirile cele potrivite acestora, nici varvar şi
schit, adecă osebirea fireî ceiî unaea protivnică eişî, dupre socotinţa;
nici rob şi slobod, adecă osebirea a aceleeaşi firi dupre socotinţa (afară
■de socotinţă), ci tote şi întru toţi Christos. arată pre închipuirea face¬
rilor celor mat pre sus de lire şi de legea împărăţiei celei fără de în¬
ceput (tij).

- 238

pânire; şi cu t6te că el este stăpân şi moştenitor al bogăţiei
şi ai moşiilor părintelui seu, pentru-că se dă de către părin¬
tele său la alţi epitropl şi iconoml, pentru ca să se povâţu-
fascâ de dînşîl, şi să se înveţe bunele moralurî, şi în scurt,
pentru ca să se afle sub stăpânirea acelora, şi a nu stăpâni
nimica până ce va rândui părintele seu, şi până ce va ajunge
în legiuita şi desăvîrşita vîrstă, când se deplineşte drepta jude¬
cată a cugetăre'y—fiml acela priimeşte rânduirea aşedată de tată!
său, şi supunerea la epitropii acela’).' . . .

3. Aşa şi noi când eram prunci, stibţ stihiile 1 urnei
eram robiţi.

Aşa, dice, şi noi iudeii cari eram fii al cerescului împăra¬
tului Dumnecjeu, când eram prunci, nu dupre vîrstă, ci du¬
pre cunoştinţa pentru Dumnecleu, ne aflam ca sub epitrop şi
iconom, sub stihiile lumeî. Care însă sînt stihiile acestea ?
Sînt sâmbetele şi lunile cele noul, cele rânduite de lege;
pentru-că şi dileie, şi nopţile, şi şeptemânele, şi lunile, şi anii,
se fac din drumul sorelul şi al luneî, al celor 2 luminători,
cari .sînţ ca .nişte stihii ale lumeî 2 ). Iar când am yenit în vir-

l ) Şi Teodorit accst.eaşl le <jice: „Pre cel tineri când le mor părinţii,
ÎI încredinţeză ore cărora epitropl, poruncind acelora a te purta de grijă
până când vor ajunge a fi bărbaţi desavîrşiţî; că acesta cjice: până la
vremea rânduită de tatăl; acesta însă este vîrstă cea deplinită.

>) Unit şi Teodorit tâlcueşte (jicerea acesta cjicend: „Când eram prunci
şi nedep.liniţî, ca un ore-care epitrop şi iconom aveam legea, că stihii
..ale lumeî pre luările aminte ale legel le-a cjis, fiind-că dela $6re şi dela
lună nopiea şi cjiua se numeşte; Iar dela cţile, săptămânile şi lunile
şi anii se alcătuesc; şi legea sâmbete şi luni noul şi sărbători de preste
an şi şeptimî de an porunceşte a. se 4' ce l pentru acesta a cjis că sub
stihii eram robiţi, fiind-câ din acestea se alcâtueşte anul. Iar; sf. Ghe-
nadie al Const. stihii numeşte sau pre legea cea stihiosă şi întroduce-
tore (precum se va cjice nral j° s ) sau c|ilele şi apa şi focul, dela care se
împărtăşeau luările aminte ale legel, că dela cţile sc împărtăşeau sâm¬
betele şi lunile nou! şi în tţiua a 8-a tăia împrejur legea; dela apă se
împărtăşeau scăldările şi curăţirile trupului cele dupre lege, şi spălările;
Iar dela foc se împărtăşea luarea aminte a legel, care rânduîa a nu se
aprinde foc în cjma-sâmbeteî, pentru a face bucate, ci a se mânca bu¬
catele cele mal înainte făcute de vineri. Iar Evsevie al lui Pamfil, întru
cele despre Evanghelicesca progătire cţicerea. acesta a lui Pave! tâlcu-
indu-o, însemneză o înţelegere deşănţată la cel-ce o aud, de crecjut însă
şi vrednica de crecjare: adecă Dumnezeu pentru acesta a dat loc ome-
■ nilor a se închina stihiilor lumeî,. adecă poreluî, luneî, stelelor şi ce¬
rului, şi a le cinsti pre acestea ca pre nişte Dumnezeii, ca cu acestea
mal înainte să se poyâţulască, şi aşa să priimescă cu lesnire cunoştinţa
adevăratului Dumnetjeu, că mal lesne pote a crede în adevăratul Dum-
necjeu, unul ce are idee de Dumnezeu, măcar mincinos de ar fi acel
nnmnerlfiii si să slniescă adevăratului Dumnecjeu, unul ce ş’a obicinuit

— 239 -

sra cea aesavtrşita ee-am slobozit de sub epitropî şi iconomt,
adecă de obiceiurile şi luările aminte ale legeî, precum; mal
jos acesta o dice mai pre larg. Deci socotiţi voî, o Galatenilor,
câ cei ce vă supun pre voî la obiceiurile legeî, acum du pre

a sluji unui mincinos Dumnezeu, decât a crede şi a sluji însuşi ade¬
văratului Dumnezeu un ateist, care nici cum are idee de Dumnecţeu în
fantasia sa, nici s’a obicinuit când-va a se închina şi a cinsti pre vre
un Dumnedeu. Acesta se vede că o adevereză şi împreuna o mărturi¬
seşte şi Dumr.ecţeescul loan Damaşchin, în ore-care tropar al cântare!
a Vili din canonul seu cel Tamvicesc la naşterea lui Christos tţîcencl:
„Scăpând ; de perderea care prin înşelăciune era sâ se facă, Dumnedeu,
neîncetat laudă (ca coconii), pre cuvîntul cel ce s’a deşertat, cu frica
fotă făptura, neslăvită laudă temendu-se a-î aduce, strîcâcîosă -fiind,
măcar că înţelepţeşte aştepta". Şi arată ducerea acesta, măcar că înţelep-
ţeşte aştepta, că zidirea cu tote că se temea a se face Dumnecjeu (adecă
a priîmi a se numi Dumnedeu) de către neamuri, însă aştepta_ şi sufe¬
rea acesta necinstită cinste şi îndumnedeire, pentru ca cu înlesnire‘să
aducă pre omeni! ceî-ce o îndumnecjelau pre dînsa la cinstirea şi cu¬
noştinţa adevăratului Dumnedeu (măcar că alţii tâlcuesc, cum că zi¬
direa aştepta înţelepţeşte stricăciunea sa). încă şi Sfînta Scriptură acesta
o mărturiseşte d'icend: „Şi nu uîtându-te la ceriu şi vedend sorele, şi
luna şi stelele şi totă podâba ceriului amăgindu-te să te închini loiy şi
să slujeşti lor, pre care le-a împărţit Dumnedeul teu la tote neamurele
cele de sub ceriu" (II Lege. IV, 19). Acestea însă ■ tâlcuindu-le Clinient
Stromateul d ice aşa: „A dat Dumnedeu sorele, şi luna, şi stelele pre
care le-a făcut, spre relighie neamurilor, cj' ce legea, ca nu fac§ndu-se
desăvîrşit atei (adecă nici cum avend idee de Dumnedeu) să se strice.
Iar eî, de şi s'au făcut acesta, necunoscători fiind poruncel, luând aminte
la idoli ciopliţi şi săpaţi, de nu se vor pocăi, se vor osândi. Şi cu ade¬
vărat acela, dela cinstirea stelelor neîntorcendu-se la făcătorul lor; că
acesta a fost o cale dată neamurelor, ca să se supue lui Dumnedeu
prin relighia stelelor; îăr el nevrend a rămânea la stelele cele ce s'au dat
lor, ci şi dela acestea cădend, la petrii, şi la lemne, ca o ţarină, cjice, s’a
socotit, şi ca o picătură din cadă". Ci şi Orighen aşa le tâlcueşte acestea:
„Cum a împărţit tuturor neamurilor Dumnedeu sorele şi luna şi stelele
şi totă podoba ceriului? Nu aşa dându-le acestea lui Israil? Pentru-că
nu puteau (neamurile) a năzui la firea cea gândită, prin dumnedeî sim¬
ţiţi mişcându-se, cu dragoste pentru Dumnedeire, măcar sâ remâe între
acestea, şi să nu cada la idoli şi la demoni" (foea 1439 dtn pendatev-
hon). Insemneză încă, că di cerea „a împărţit" ce o dice aicea Scriptura,
nu arata lucrarea, ci ertarea şi slobodirea lui Dumnedeu; căci Dum¬
nedeu nu a dat ceriul, şi luminătorii, şi stelele Ia neamuri, ca să şe în¬
chine lor, că el mal ales acestea la multe locuri o a oprit, şi prihăneşte
pre cel ce se închină lor; ci fiind-că neamurile urmau ca să se. închine,
pentru acesta a ertat Dumnedeu lor a o face acesta, ca, precum .am
dis, să albă idee de Dumnedeu şi mal cu leşnire din acesta să se mute
la închinarea şi slujirea adevăratului Dumnedeu. Că precum scrie A-
postolul, că a dat Dumnedeu pre elini în patimi de necinste şi în minte
netrebnică, a face cele ce nu se cuvin, la Cap. I al celei către Rom.,
depărtarea lui Dumnedeu arătându-o, ca pre o lucrare a lui Dumnedeu;

— 240 —

ce v’aţî fâcut bărbaţi desăvîr.şiţî şi fiî aî lui Dumnezeu şi
stăpânitorl şi moştenitori, aceştia, dic, cu supunerea acdsta ia
lege, vfî arata că încă sînteţî prunci întru cunoştinţă, şi ne-
depliniţî. Ne învăţăm însă din cuvintele acestea ale Apostolului,
că Dumnec^eu dintru început voia a ne dărui înfierea (că acesta
este moştenirea care are să o dea nouă, adecă a ne face pre
not ft puşi, şi dupre dar). Pruncia însă şi nedeplina cunoştinţă
ce o aveam oprea pre Dumnedeu şt nu ne-o da. Insă Pavel vroind
să obore legea, nu a ciis că eram robiţi la 4^ e > c ‘ stihiile
lumel, pentru ca să. ruşineze .mai. mult pre amăgitorii aceia,
care plecau pre Gălatenî să la aminte ia lege." Să nu te tur¬
buri Însă, o cetitoriule, dacă dupre urmarea pildei de mal sus
a Apostolului, se înţeleg epitropi şi iconoml stihiile lumel; pen-
tru-câ epitropi şi iconoml, mal întâia, cărora Dumnedeu a dat
pre omeni, trebue să înţelegi pre lege, precum şi pedagog, şi
nu pre stihiile lumel; fiind-că stihii Pavel înţelege pre lunile
noul şi sâmbetele, precum am dis. încă şi dupre alt chip le-a
numit pre acesteaşî stihii, pentru ca să depărteze pre Galatenî
dela lege, şi mal mult să-î ruşineze, precum şi în cuvintele cele
urmetore mai mult va arăta. Unii însă (dintre care este ~sf.
Ghenadie al Const.) stihii a numit pre legea cea de slove şi
întroduc£tdre, care a fost potrivită începătorilor şi celor ce
mal întâiu se iscuseaţi, şi nu ta cel desăvîrşiţî.

4. Iar când a venit plinirea vremei, a trimis Dum-
nedeCi pre Fiîul seu, făeându-se din femee, fâcându-se
sub lege,

5. Ca pe cel de sub lege să’î răscumpere, câ să do¬
bândim punerea de fii.

Până când eram prunci, dice, ne aflam sub sâmbete, sub
lunile noul şi sub alte luări aminte ale legeî; Iar când a ve¬
lit vremea cea hotărâtă a întrupeştel iconomil, când omenesca
are, plinind tot felul de răutate, avea trebuinţă de doftor (că

asemenea ş.i 4> cerea -acesta ce o a <fi s Molsi, adecă: „a împărţit 1 '. Şi
unit cu cel mal de sus, tţice şi dumnecţeescul Grigorie al Nişei. Ci şi
1 înţeleptului Platon, a ierarhului Moscveî cpcere, în învăţătura sa cea
iiept slăvitore, aşa cţice: „Atâta de tare este în duhul omului consim¬
ţirea dum.necţceşteî estirnî, încât se închina petrilor sau vre unul alt
.ucru stricăclos; mal de cinste îl este acesta, decât a crede că nu este
Dumnecţeu" şi acesta, cţi c > P re înţelgerea cea de mal sus, o mai ade--
/ereză. Iar Isidor Pilusioţul, <ţ' cerea acesta; „a împărţit" o tălmăceşte în
,oc de a împărţit spre înveţălură, spre pedepsire, spre cunostiinţă; ca
lin mărimea şi din frumuseţea făpturilor, făcătorul fiind nevecjut să se
nrtvescă, şi nu adecă pentru ca să se închine lor.

Tom. II,

— 241 -

16 .

acesta însemnezâ plinirea vreme!)')., a trimis Dumnezeu, pre
Fitul său, cel ce s’a născut de femee, nu prin femee (pentru
ca sâ nu afle pricină eretici! ValentianI, să dicâ că Domnul a
străbătut prin Feciora ca prin o ţevie, dupre nălucire adecă, nu
dupre adever, că s'a făcut om), ci din femee a dis, adecă din '
fiinţa şi din prea curatele sângturile Fecîoreî, luând trup, şi rod
fiind al pântecelor eî s ). S’a făcut însă sub lege C-hristos fiind-că s’a

*) Icumenie tâlcuind acesta <^ice: a căreşa. vremi plinire? aaceiea, cjice,
când trebuiia ă v«pi. Chrişţoş, că.s'ă.'Toet protiotărât vremea venire! Iu!
DhristosTa Dăniil prorbcuj) căreia luat sfîrşit îri vrerhea înjperăţiei tuf'
Avgust Chesarului, când şi întrupescă iconomia lui Christos a luat în¬
ceput, Vecţî şi tâlcuirea cjicereî: „iar acum o dată pre la sfîrşitul nea¬
murilor 11 (Evr. IX, 20). Iar fericitul Avgustin în cărţile cele despre Durn-
necţeesca Treime tâlcuind d'cerea: „Iar când a venit.plinirea vreme!“ 4* ce
că, când s’a făcut omenii priimitor; şi încăpător! cls cunoştinţa Dunme-
cjeeşteî Treimi, şi nu se vătăma de prc-poveduirea trei ipostatnice! Dum-
ne^eireî, în cât a cădea în slăvire de mulţi dumnecţeî, atunci a venit
Filai lui Dumnecţeu şi a descoperit lume! că are Părinte, şi dupre ur¬
mare, că este Dumnedeu trei ipost&tnic; de care acesta cunoştinţa a Sfin¬
te! Treimi, Evrei! nu erau încăpători măi înainte de întrupescă arătare
a Fitului lu! Dumnedeu. Vecţî şt tâlcuirea 4’ cere ! „dupre iconomia lu!
Dumnedeu cea-dată mie spre a plini la voi 1 cuvîntul lui Dumnedeu" (Col.

I, 25), pentru ca să cunoşti că acesta este iconomia lui Dumnedeu, a se
arăta taina Evanghelie!, când s’au făcut’ omeni! iscusiţi de a o înţelege.

>) Aşa într’o unire şi Marele Vasilie iâlcueşte acesta dicând: Aposto¬
lul a pvotimisit glasul cel maî arătător, adecă pre „din" şi nu pre „prin"
dicend: cel ce s’a făcut din femee; că ,de ar fi c^is prin femee, urma a
arăta pre înţelegerea naştere! trecăţore; ier din femee d' c ^ nc b îndestul
arată pre împărtăşirea fire! celui născut cu a născetorei" (Cap. V despre
Sfîntui Duh). Pentru acesta şi sfîntui Eftem Şirul în cuvîntarea unde
asemăneză cu mărgăritarul pre naşterea lut Dumnedeu Cuvîntului cea din
FecToră, scrie că ceea ce d^e Ev. Luca că a d' s anghelul către Născe-
tdrea de Dumnedeu, când a bine vestit ei, adecă acesta: „pentru acesta
şi sfintul cel ce se va naşte, se va chema Fiiul lui Dumnedeu" (Luca I,
35), acesta d' cel 'e, dF- 4 lce sfîntui Efrem, că este aşa scrisă: „Pentru :
acesta şi ce! ce se va naşte din tine (unit adecă precum d' c e aicea Pavel,
cela ce s’a făcut din femee), însă unele, di"e. din exemplare, acesta nu o
au, fâcend hatîr ereticilor. Drept aceea dupre .sfîntui acesta, de nevoe se
cuvine a se adauge acesta, din tine, la evanghelicesca d'cere cea ds ’maî
sus. Iar înţeleptul Fotie dice că:, „Ghenomenon ek ghinecos", trebue a
se scrie cu un n (v) (care însemneză că s’a făcut) şi nu cu doi ni (care
însemneze că s’a născut), precum cu un ni : se scrie şi cea urmele re
„Ghenomenon ipo nomu (făce-ndu-rse sub lege), că s’a născut Christos
din Feciora scriindu-se ghennite cu doî ni, iar nu .şi se naşte, fiind-că
o dată, Feciora a născut. Iar deşi cţice Teologul Grigorie: „Christos se
naşte" ci acesta o a dis pentru-că atunci era faţă d'ua naşterei lui Chri¬
stos şi nu că tot-de-una se naşte din Feciora" (întreb. 89 din cefe am-
filon.). Acestea însă le d'ce înţeleptul.Fotie, pentru-ca de vom dice năs-
cendu-se din.femee (Ghennomenon scris cu doi vv) arătăm cum-că acum
şi tot-de-una se naşte Christos care este minciună, căci în vreme star-
tiică, şi trecută este cel ce s’a născut. Insă !a Teodorit şi la alţi! se află

— 242

tăiat împrejur, şi a plinit tdte ale legeî, precum a dis singur:
pu am venit sâ stric legea, ci să o plinesc (Mat. V, 16) şi cu
un chip ca acesta fâcându-se Domnul afară de blestemul legeî,
cel ce 4ice: «Blestemat tot omul, care nu rămâne intru tote
cuvintele legeî acesteea, spre a le face pre ele» (II lege XXVI,
26)., Că plinind tote ale legeî, ne-a rescumpărat pre noi din
blestemul acesta al legeî,. fiind-că noi nu putem a le pfei tote
poruncile legeî. Insă ddufe, isprăvi 4* ce aicea că a isprăvit înome-
,nirea lui Christos: una adecă fi]nd-că~ne-a rescumpărat din bles¬
tem, şi alta încă fiitid-câ a dăruit nouă înfierea.-Şi 4 dis Pavel
că am luat punerea de fii, pentru ca să arate că din început
înfierea acesta era îndatorită (cuvenită) noue prin făgăduinţa
lui Dumnezeii; nu se da însă pentru pruncia şi nedeplinitatea
cunoştinţei nostre; căci făgăduita de Dumnedefi moştenirea cea
către Avraam, a fost înfierea, adecă punerea de fii, adecă a ne
face noi hristianil cei ce credem, fii aî lut Dumnedeu, precum
am ciis mal ^us, şi dupre urmare sâ ne facem şi moştenitori aî
lui .Dumnezeu, fiind-că filai este cel ce moşteneşte, dupre tote
legile, şi fireşti şi politiceştî, şi rnr robul, precum Şi Domnul a
arătat cjic^nd: «Robul nu rămâne în casă în vec; filul rămâne
în vie.» (loan VIII, 35).

6. Iar câcî sînteţx fu, a trimis Dumne^ed pre Duhul
Fiiuluî seu în inimile nbstre, strigând: Avva, Părinte.

7. In cât nu mai eşti rob, ci fiu; Iar dacă fiCi şi moş¬
tenitor, moştenitor adecă al Iul Dumnezeii, Iar împreună
moştenitor; al Iul Christos.

Din ce este arătat că noi hristianil ne-am învrednicit a ne
face fii aî lui Dumnecjeu? Acdsta o a dovedit Pavel şi mai
sus când a dis, căci câţi în Christos s’au botezat, întru Chri-

scris şi una şi alta, adecă şi făcut din femee şi născut, Insemneza însă
că doue înseninaturi are înţelegerea ferneeî, una adecă de căpetenie şi
chiar (proprie), Iar cea-l-a!tă cu rea întrebuinţare, că chiar femee va să
(ţică tetă firea femeilor, ori atât a fecîorelor, cât şi a celor măritate,
precum şi numele bărbat, însemneză pre firea tutulor bărbaţilor, atât
însuriaţi, cât şi neînsuraţl; iar. cu rea întrebuinţare şi mai cu deosebi¬
tor ouvînt, muere sau femee (însemneză) cea măritată, Iar nu fecloră;
pentru acesta a cţis Domnul: Nu s’a sculat între cei născuţi din femei"
mat mare decât loan Botezătorul; adecă din femei măritate, şi nu fe-
clore, precum tâîcueşte sfinţitul Teofilact. Acestea aşa cţicendu-se, nu¬
mele femee îl potriveşte Pavel aicea Sfintei Feclore dupre I-a însemnâ-
tură numai, precum şi Evang, loan acestaşî o a tţis despre dînsa: „Ce
este mie şi ţie femee?" (loan ÎI, 4) şi: „Femee Iată filul teu“ (loan XIX,
26). Pote că o c|ice Pavel acesta, pentru-că pururea Feclora Nascetorea
de Dumnecţeu se socotea femee a teslaruluî, cu tote că nu î-a fost băr¬
bat, ci numai logodnic, Tar mai ales păzitor şi apărător al el.

243 —

stos s’au îmbrăcat, carele Christos este Fiu al lu! Dumnedeu;
arată încă şi acum acesta, cum-că sîntem fi! aî lu! Dumnedeu,.
pentru-că am luat pre Duhul Sfînt, carele ne face să numim
pre Dumnedeu: Părinte al nostru, fiind-că din lăuntru lucrdzâ
în inîmele nostre cu chip entusiasţic şi minunat. Iar acesta mal
pre sus de fire lucrare a Sfîntulul Duh, cu adevărat nu s’ar face
întru noi, de nu am fi şi fiî aî luî Dumnedeu. Şi dar, fiind-cif
sîntem fii ai lui Ejumnedeu, dupre urmare sîntem şi moşteni¬
tori, şi nu de bre-care lucruri mici şi întâmp’lătbre, ci moşte¬
nitori de vecinică împărăţie a însuşi luî Dumnedeu şi dupre
împreună urmare ■ sîntem şt împreună moştenitori ai unuia, năs¬
cu! Fiiul luî Dumnedeu. Căci ceea-ce este cel unul născut dupre
fire, aceea şi noi ne facem dupre dar. Drept aceea de v’aţî
făcut voi, Galatenilor, fii ai lui Dumnezeu, pentru ce acum v&
faceţi iarăşi robi? şi pentru ce stricaţi credinţa lui Christos cu
care aţi luat punerea de fii, şi luaţi aminte de lege 3 )?

8. Ci atunci neştiind. pre Dumne 4 e£i, aţi slujit celor ce
nu erau fireşti dumneaei.

Aicea întbrce cuvîntul Apostolul la hristianiî aceia, ce au
cretjut din neamuri, şi arată că a lua aminte ei la dile, şi a
dice că alte c^ile adecă sînt bune, iar altele rele şi altele a-
semenea, acesta este o slujire idoleascâ, şi că mai mult păcâ-
tuesc ei acum, după ce afii crerjut, dacă vor lua aminte de a-
acestea, decât păcătuîau mal înainte când erau necredincioşi şi
slujitori de idoli. Pentru-că mai înainte, cjioe, voi cei din nea¬
muri, nu cunoşteţi pre adevăratul Dumnedeu, pentru-că eraţi
întunecaţi şi rătăciţi, şi pentru acăsta slujiaţî ca unor dumne¬
aei sorelui, şi lunei, şi planetelor, cari nu sînt fireşte dumne¬
aei. Iar acum dupre ce aţi cunoscut pre adevăratul Dumnedeu,
dacă iarăşi veţi lua aminte şi veţi pândi dilele, acăstă nu este

*) Pentru acesta şi Icumenie cjice: deci cum nu este de necuviinţă
cel ce v’aţt făcut fiî aî Iui Dumnecjeu atât prin Christos cât şi prin Du¬
hul Sfînt, a ve întârce iarăşi Ia lege? Şi vetjî dovada dumnedeestei Tre¬
imi: Tatăl a trimis, Fitul s’a întrupat şi Duhul Sfînt împreuna a lucrat, carţ
şl în inimile nostre tăinuit intrând, ne învaţă a cţice: „Ava, Părinte 1 '. Pen¬
tru ce însă a tjis Pavel cu evreiasca limbă, „Ava, Părinte 1 ’? Vecţi ia tâl-
cuirea Cap. VIII al ceii către Rom. stih. 15 în suptînsemnare. pice înss
Teodorit în tâicuirea aceea acesta: „Iar pre Avva a adaus învăţând în-
drăznela celor ce-1 chemă: că copiii mal multă îndrăznelâ întrebu-
inţeză către părinţi, fiind-că încă nu aă desluşire desăvîrşită, mai ade:
către dînşiî întrebuinţeze glasul acesta. Aşa dar şt noi pentru negrăit)
iubire de omeni a luî, şi nemesurata bunătate, Părinte îl numim, pre
cum ne-a poruncit, pre făcătorul a tote, nu : cunoştem însă câtă est
osebirea luî şi a nostră, că nici pre înşine noi nu cunoştem cu ama
runtul, şi firea lui nici de cum cunoscendu-o noi!

— 244 —

altă, decât că iarăşi cinstiţi şi vâ închinaţi stihiilor, şi dupre
urmare pâgânătăţiţt şi mai râu. decât întâîu').

9. Iar acum cunoscând pre Dumnezeu, iar mai ales
cunoscendu-ve de Dumne^ed, cum vă întorceţl îarăş! ]a
stihiile cele slabe şi sărace, cărora vreţi Iarăşi din înce¬
put a le sluji?

Iar acum, c^ice, voi hristianii cei din neamuri aţi credut, aţi
•cunoscut pre Durnuedeă, sau mal bine a dice, voi nu cu os-
tenela vostrâ aţi aflat pre Dumnefleu, nici l’aţi cunoscut pre
•el (fiind-că nici l’aţi căutat pre el cât’vie puţin), ei Dumnedeu v’a
căutat pre voî, cari vă aflaţi înlâuntru în adînctil întunerecului pâ-
gânătăţet şi al păcatului, şi v'a făcut ai săi; căci cjicerea «cu-
îioscându-ve» se Înţelege în loc de apropiindu-vă şi ai săi fă-
cându*vă de Dumnedeu”). Şi dar cum voi, cari acum v’aţî cu¬
noscut şi v’aţî ,însuşit de Dumnedeu, îarăş! aţi lăsat pre Dum¬
nedeu şi v’aţî întors la stihiile cele sărace şi neputinclose? a-
decă la cele ce nu au nici o putere a dărui vduă bunătăţile
cele veclnice şi a vă folosi duhovniceşte Ia suflete? Numeşte
însă stihiile şi pre luminătorii şi planetele, sărace şi neputin-
cîose pentru-că sint reînsufleţite şi nesimţitore şi necuvîntă-
tdre şi nici viaţă au, nici minte, măcar deşi nebunii Elini şi
cele-l-alte neamuri se mulţămesc la acâsta şi le slăvesc ca
pre nişte însufleţite şi cuvîntătdre. Deci mincluno-apostoliî a~
ceia, cari amăgeau pre Galateni, fiind-că apărau pre Legea cea
Veche care învăţă sâmbetele şi lunile cele nou! ale clilelor, pen¬
tru acesta dupre urmare învăţau pre hristianî săpândescâ dilele.
Iar Pavel prea înţeîepţeşte numeşte idolo-slujire pre luarea a-

b insemneză acestea pentru hristianii ceî ce întrebuinţeză vrăjitoriile şi
socotesc că şînt stahiî, şi că cţtleîe, altele sînt bune şi altele rele şi al¬
tele asemenea, asupra câr.ora cji cc fericitul întru pomenire Nicodim A-
tonitul: „şi noi pre larg scriem, în Cuv. ÎX, din cartea numită Christoitia".

s ) Vrednice de laudă, cu adevărat, sînt şi cuvintele ce le cţice înţeleptul
Nichita Scoliastul Teologului Grigorie, tâicuind cjicerea: „Şi atâta pote, în
cât acum cunâşte (Dumnezeu) pre cet ce se cunosc de el“ (Cuv. la Naşt.
Domnului)!,, care se potrivesc şi la 4' cerea acesta „Dumnezeu are cu¬
noştinţă îndoită, una adecă dupre care fireşte tote Ie cunoşte, dupre
ceea ce se c|lce: cela ce ştie pre tote, mai înainte de facerea lor" (Sosana
v. 42), Iar a doua, dupie care apropie pre cel ce se apropie de el, du¬
pre cum acesta: „ştie Domnul calea drepţilor" (Psalm I, 6) şi iarăşi: „a
cunoscut Domnul pre ceî ce sînt ai se!" (Numer. XVI, 5), cunoscend a-
-decă întru dinşiî că se păzesc dumnecţeeştile haractirurile sale, precum
şi către Moîsi »Te ştiu pre tine mai bine decât pre toţi" (Eş.

XXXIII, 12); Iar către alţii a dis: „Nu ve ştiu pre voi" (Mat. XXV, 12).
Dupre a doua cunoştinţă dar este însemnarea acesta a apropiere!, care a-
icea s’a luat de cunoştinţă, Vecţi şi cjicerea: „atuncea însă voiu cunăşte
precum m’am cunoscut" (1 Coji XIII, 13).

- 245 -

minte acesta, pre care şi însăşi legea arătat o opreşte, şi du-
pre urmare cu acăsta dovedeşte, că cel ce le învaţă acestea
sînt protivnicl legel,

IO. Şi diîele pândiţi, şi lunile, şi vremile, şi anii.

Din aceste cuvinte ale Apostolului este arătat ca minciuno-
apostolil aceia ce amăgeau pre GalatenT, nu-I învăţau numai
tâerea împrejur, ci şi serbătorile anului, şi lunile noul cele pre-
danisite de Legea Veche.

i,i. Me tem nu cum-v?, în zadar am ostenii, la voi.

VedI, o cetitorlule, păvintescă milostivire şi dragoste ce are
dumne^ecscul Apostol către ucenicii săi; căci Galateniî se .clă¬
teau, şi Pavel se temea pentru dînş:;!. Iar dicerea «nu cum-va»
ce o rjice aicea, însemnăză că Galateniî nu aii fost perit de-
săvîrşit, ci încă aveau sămănţă. de bună cinstire de Dumnedeu
şi de credinţă în sufletele lor; şi pentru acesta Pavel cu â-
ceste cuvinte dă lor bune nădejdi, că de voesc a se pocăi şi
a se îndrepta, nu va fi deşartă şi zadarnică osteneîş ce o a
făcut la dînşiî, şi ca cum ar dice lor aşa: aduceţi-ve aminte,
fraţilor şi fiii mei, de ostenălele şi sudorile ce am vărsat, pro-
poveduind vouă Evanghelia şi învăţându-vă credinţa lui Chri-
stos, şi să nu arătaţi zadarnice ostenelile mele cele atât de multe,

12. Faceţi-vă ca mine, câ şi eti, ca voi.

Aceste cuvinte le <J' ce Apostolul către cel ce din Iudei au
fost creciut; că urmaţi, chce, fraţilor, şi voi mie, că şi eii mal
înainte apăram şi mă ardeam pentru lege, precum şi voi acum
o apăraţi şi vă ardeţi pentru dînsa. Dar însă am lăsat legea
şi acum mă lupt pentru credinţa lui Christos; deci şi voi fa-
ceţi-vă acest fel apărători al credinţei. Şi a pus Pavel la ur¬
mă acestă apucătură, pentru-că Omenii mai mult se trag şi se
înduplecă de pilda celor de un neam cu dînşiî, decât se în¬
duplecă de cele-l-alte silogismurl şs dovedi.

Fraţilor, rogu-me vdue, nimica m’aţl nedreptăţit.

Fiind-că mal sus mult a prihânit pre GalatenI Apostolul,
pentru acesta aicea voeşte Iarăşi să îndulcescă şi să-I mole;
pentru-că nici multa certare foloseşte, nici multa dulceţă şi
compogorîre. Pentru acăstă şi fraţi îl numeşte pre el, le aduce
aminte de darul Sf. Botez, dela care se numesc fraţi, toţi câţi
s’au născut de acelaş Părinte Dumnezeu, şi din una şi aceeaşi
maică, din Sf. Biserică, şi dintr’o mitră, din sfinţita colimvitră
(scăldâtore). Se desvinovăţeşte însă şi' pentru cuvintele ce a
<Jis lor mal înainte, numindu-î fără minte, că adecă, nu s’a (jlis
de el cu vre o mânie şi vrăşmăşie, fiind-că, <jice, nimic m’aţl
nedreptăţit, pentru ca să mă port cu voi ca un vrăşmaş,

— 246 —

ci maî ales aţi arătat mie prea multe lucruri şi isprăvi de mare
cinste şi de dragoste şi de har. Apoi cum aş fi <^.is vouă duş¬
măneşte şi cu ură cuvintele acelea? Ci arătat este că le-am
cîîs, îngrijindu-me pentru mântuirea vdstră şi voind a face şi
eu vduă, în locul harurilor ce şi voi aţi făcut mie').

13. Iar ştiţi că prin slăbiciunea trupului am bine ves¬
tit vbue întâlă.

14. Şi ispita ceea ce este în trupul meii nu o aţi' de¬
făimat, nici mu o aţi scuipat. '

Ştiţi, cjice, voi fraţilor, că cu neputinţa trupului, adecă cu
goae şi cu primejdii*), am propoveduit vouă Evanghelia luî
Christos şi voi nu v’aţl întors faţa de către mine, pentru-câ
mă goneam şi pătimeam atâtea necazuri, nici ispita mea a-
cesta, adecă gdnele, şi bătăile, şi primejdiile ce le cercam, nu
v’a smintit, nici v’a făcut să me defăimaţi şi să nu priimiţi
propoveduirea mea. Cu cuvintele acestea, încă dumnedeescul
Aposţol pre ascuns ruşinăzâ pre GalatenI pentru-câ arată ce
a pătimit pentru dînşiî dela împrotivitoriî credinţei.

Ci ca pre un anghel; al luf Dumnezeu m’aţt priimit, ca
pre Christos lisus.

Atât de mult, elice, m’aţî cinstit, în cât mă socoteaţi că nu
slnt om, ci un anghel, mal pre sus de firea omenescă, sau ca
cum aş fi fost însuşi lisus Christos. Deci cum nu este de ne¬
cuviinţă, atuncea când eram gonit şi mă primejdulam, a mă
priimi ca pre un anghel şi ca pre Christos, şi acum când vă
sfâtuesc cele de cuviinţă, a me socoti ca vrăşmaş al vostru
şi a nu priimi cuvintele mele?

15. Deci care a fost fericirea vbstrâ?

Aicea nu se dumereşte Pavel, şi mirându-se dice: Apoi, o
fraţii mei GalatenI, ce s’a făcut fericirea vdstră aceea ? s ) Adecă
unde s’a dus, şi cum a perit t6te isprăvile vostre acele ale
credinţei, pentru care de către toţî|Vă fericeaţi şi vă lăudaţi ca

1 ) Teodorit tâlcuind acesta dice: „Patima chinuire! adesea-orî ÎL chi-
nueşte să schimbe felul cuvîntuluî, şi acum adecă a-î certa, apoi după
un clas a-T ruga, şi când adecă a-î prihăni. Iar altă dată a-T plânge.

») Ieronim însă ispită şi neputinţă înţelege pre durerea capului de
care pătimea Pavel, şi curat pre neputinţa trupului, despre care vecjl
suptînsemnarea (jiceret: „Datu-mi-s'a îmbolditor trupului" (II Cor. XII, 7).

«) De asemenea şi Fotie dice ca, cu chip mirător se cuvine a se ceti
cuvîntul acesta: „Deci care era fericirea vbstrâ"! Cât de mare .cjice era!
Minunată! Din câtă mare fericire aţî căcjut! Sau şi cu chip întrebător se
ceteşte: aduceţi-ve aminte, <jice, care era fericirea vostră? Că forte ve fe-
ricîam pre voi, Iar acum ce? Ve mustru, pentru acesta me'urăsc de voi.
Şi pentru ce ve mustrat Pentru mântuirea vostră. Şi Teodorit încă cjice:
Unde sînt isprăvile credinţei celei rîvnite ale vostre?

— 247 —

nişte Iubitori de învăţători? Care este acuma, şi în ce s’a schim¬
bat fericirea vostră acea şi lauda? Fiind-câ acum nu o văd la
voi acăsta, pentru-că voi v’aţî schimbat, şi aveţi câtră mine o
aşedare protivnică de cea dintâîu.

Că mărturisesc v6ue că, de ar fi fost cu putinţă, ochii
voştn scoţindu-I î-aţî fi dat mie.

Şi decât înşişi ochi! voştri, dice, atuncea mă aveaţi pre mine
mal de preţ, pentru-câ v’am propoveduit Evanghelia lui Chrir
stos. Drept aceea, ce schimbare este acăsta ce a urmat întru
volj de me prepuneţî acum de vrăşmaş al vostru? CâcI cu
adevărat,, necuviincios lucru este a socoti voî, câ eh, carele
m’am cinstit atâta de vot, acuma dic vduă acesta cu socotelă
vrâşmăşescă.

16. Deci dar, au vrăşmaş al vostru m’am făcut, gră¬
ind vdu£ adevărul?

Altă pricină de duşmănie către voî, dice, nu cunosc întru
sine-mî, fără numai că v’am grăit adeverul, şi pentru-că v’am
mustrat că v’aţl stricat întru dogmele credinţei; ci pentru a-
cesta mal ales se cuvenea mal mult a mă iubi, pentru-câ am
arătat la voi lucru de părinte şi de provedent, şi nu de vr㺬
maş şi de voitor de rău al vostru.

17. Vă rîvnesc eî pre voi nu bine, .ci ca să vS tragă
vor, ca sâ-î rîvniţî pre eî.'

Rîvnă bună adecă este când cine-va urmeză fapta bună a
altuia; Iar rîvna rea este, când cine-va se sileşte a despărţi
pre altul de fapta bună şi de binele ce îl face. Deci amăgi¬
torii acela, (fice, care vă învaţă să vă tăiaţi împrejur şi să pă-
-ziţî Legea Veche, cu rivnâ rea se silesc să ve închidă afară,
-şi să ve scotă din şe^area cea întru Christos prea desăvîrşiţî,-
şi din cunoştinţa adevărului; şi dimprotîvă, să vă bage Iarăşi
în aşedarea Leget cea nedeplinîtă, cu scopos, pentru ca să-I cin-
-stiţl pre eî, ca pre învăţătorii voştri, şi ca ucenici al lor să le
urmaţi şi să-î rîvniţî. Eu însă voiam cu totul dinprotivâ, adecă
voiam ca voi să fiţi şi lor şi tuturor celor-l-alţî învăţători în¬
tru cele mai deplinite şi mal înalte, care acest privilegiu şi is¬
pravă o aveaţi când eram eu la voi. Acestea însă mai jos, ghi-
citoreşte le arată Apostolul,

18. Şi bine este a rîvni tot-de-una întru bine, şi nu

-numai când sîntem fată la voi. i

r

Vedi câ aicea ghicitoreşte arată Pavel că Galatenii, când se ‘afla
3?avel între dînşil faţă, de către toţi erau rîvniţî pentru deplină¬
tatea credinţei ce aveau. Iar când s’a dus dela dînşil, atuncea aer

- 248 —

perdut deplinătatea scdsta. Pentru acesta vrednic lucru de fericire
este, c|i ce ) de cugetdză ucenicii şi fac cele de cuviinţă, nu numai
când înv£ţâtorui-lor este faţă, ci şi când lipseşte.

19. Feţii ,meî, pre care iarăşi chinuesc a v 6 naşte, până
ce se va închipui intre voi Christos 1 ).

Cu aceste cuvinte urmezâ Pavel unei malce lubitore de iii,
care se cutremură şi se arde şi se sbucîumâ pentru prea iubiţii
seî copil- V’.aţt. stricat «Jtce, o fiii mei, şi aţi şi sluţit chipul lui
Christos cate l'aţî luat. înăuntru în initnele vostre prin darul
sfîntuluî Boţ>e?j şt aţi avut închipuit pre Christos întru sine-ve.
Deci aveţi trebuinţă Iarăşi de aită a doua naştere şi de prefa¬
cere, pentru ca să se facă iarâ.şl în inimile vostre închipuirea lui
Christos, în cât a ve închipui şi a fi închipuiţi de dînsul. Pentru
aceea Iarăşi chinuesc a v.e naşte, şi prin învăţătura mea iarăşi să
vă nasc, pentru-că nu ve desnâdăjduesc, ci pentru acesta vfe nu¬
mesc feţii mei, pentru ca să nu vă desnâdăjduiţî şi voi. Ii dice
încă pre eî, nu fii,- adecă copil, ci feţi, adecă copilaşii mei, ori
pentru ca să arate cu acesta mal fragedă numire şi mal apropi¬
ată, curata şi părintesca Iubire ce avea către, dînşil prea Iubi¬
torul de fii Pavel, sau pentru ca să arate că erau eî cu min¬
tea ca nişte prunci şi lesne amăgindu-se, ca pruncii şi copilaşii
cel mici. Cuvîntul acesta însetnnăzâ-1, o cetitorlule, pentru-câ
surpă pre cunoştinţa cea rea a schismaticilor Navatianl 8 ), cari

Acesta aşk o tâlcueşte sf. Chirii al Alexandriei: „Că se închipueşte
■Christos întru noi, nu altmintrelea, fără numai prin credinţă neprihă¬
nită şi prin petrecerea evanghelicescă, că nu întru vechitura slovei ci
întru înoirea Duhului este de nevoe a umbla, cel ce socotesc a merge
către Dumnezeu" (Vor. X la Pasha). Şi Iarăşi acestaşi cţice: „Până ce
se va închipui Christos întru dînşil, adecă până când haractiruriie cele
mari, mal pre sus de fire ale dumnecjeirei sale, cu încetul se vor însemna
în mintea acelora (Cart. I, din cele unde rţice şi despre- Avraam).

s ) Pentru acesta şi Mar. Vasilie din cuvîntul acesta al Iul Pavel, surpa
pre însuşi Navatianiî şi întăreşte cum că este cu putinţă prin pocăinţă
a lua cine-va Iarăşi Darul Sfîntuluî Duh, ce) de mal înainte, ce l’a pen¬
dul; „Ca“'Galatenilor, scriind Apostolul, qice ca a luat-duh, şi nu căuta
decât acesta mal mare dovada* 1 , ci adauge Pavel cţicend: „Aşa de fără
minte sînteţî, începând cu duhul, în trup ve săvîrşiţî şi aţi căcţut dela
Christos? Veiţuşi-I pre aceştia având duh? Şi auiţit-aî că v’aţi stricat de
la Christos asemenea şi ca aţi căcţut din dar? Ce mal adauge dupre a-
■ cesta dând loc înviere!? Feţii mei, q' ce > P re care favăşî chinuesc a ve
naşte! O dată l-a fost născut; ci cel ce l-a născut o dată, nu se lepădă
şi a doua oră a-I naşte spre mântuire" (Cuv. pentru pocăinţa).

Iar Simeon noul teolog, despre închipuirea lut Christos cea gândită
în npT, tjice acâstea vrednice de laudă cuvinte: „Bine norocit este acela
ce va vedea lumină! lumeî, adecă pre Christos că s’a închipuit înăun¬
trul seu, că acesta se va socoti maică a lui Christos, avend pre Chri¬
stos înăuntrul seu, ca un prunc, precum însuşi prea nemincinosul a-

— 249 —

nu prumesc pre îndreptarea cea din pocăinţă, fiind-că este că
Parei aicea pre Galatenl iarăşi chinucşte a doua 6ră a-î naşte şi
înoeşte întru dinşiî Darul cei de mai înainte care îl perduserâ.

20. Şi aş voi a fi faţă acum la voi şi a-mi schimba
glasul med, că nu mă dumeresc de voi.

cestea a făgăduit însuşi: „maica rc.ea, şi fraţii mei. şi prietenii mei aceştia
s'int, cart aud cuvîntul lui Dumnecţeu şi-l fac pre el“. Drept aceea, acel
ce nu păzesc poruncile lui, de -voea tor se lipsesc de un. dar ea detesta*,,
fiind-.că acest lucru, şi eră şi este şi ye: ir cu putinţă, şi s’a făcu t şi -se
face, şi se va face întfu toţi acela ce tac poruncile’lui. Insă. pentru ca
să riu lăsăm lucrul acesta fără mărturii, şi. se dăm, se cjicem, ce-va de
la înşine, şi nu dela dumnecţeescf,. Scriptură, şi că dogmatisim cele ce
nu sînt cu putinţă ca cum ar fi cu putinţă, aduce mărturie Iarăşi dela
fericitul Pavel, gura tul Christos, ce cjic.e: „copilaşii mei, prin care Iarăşi
cbinuesc se vă nasc, până se va închipui Christos, întru vot“. Dar ore în
care loc şi în ce parte a trupului nostru, socotiţi că cţice, că se va închipui
Christos? In obraz saft In pept? Ba, ci înăuntru, în inima nostră se închi-
pueşţe._ Şi riu trupeşte, ci netrupeşte şi precum se cuvine Iul Dumnecţeu.
Insa precum femeea când este îngreunată, arătat se cunoşte că este, fiind-că
şi pruncul saltă în pântecele el, şi nu este eu putinţă a nu cunoşte că are
în sine prunc;—cu un chip ca acesta şi acela ce are pre Christos închipuit
întru sine, cunoşte săltările şi mişcările lui, adecă strălucirile şi fulge-
rile Iui, şi priveşte întru sine închipuirea lui Christos, precum se arată
lumina făcliei înăuntru în oglindă, nu cu nălucire neipostatnică, precum
este aceea ce se vede în oglindă, icr .se arată cu lumină înipostatnică,
şi înfiinţată, vecţendu-se cu nevedeve, şi înţelegendu-se cu nepricepere,
cu închipuire neînchipuită şi cu faţa. r.eveqută" (Cuv. LVII, foea 304). A-
cesteaşî le <ţice şi purtătorul de Dumnecţeu Maxim: „Cuvîntul Iul Dum¬
nezeu o dată dupre trup născendu-se, pururea dupre duh vrînd se naşţe
centru iubirea de omeni la cel ce voesc, şi se face prunc pre sine îa-
ru aceea, alcătuindu-se prin faptele cele bune,'şi atât arătând u-se, în
cât ştie că ar încăpea cel ce priimeşte; r,u cu zavistie micşorându-şl a-
■ătarea mărime! sale, ci cu mesură cumpănind puterea celor ce doresc
i-l vedea; aşa pururea şi arătându-se cuvîntul lirT Dumnecţeu cu chi-
>urile împărtăşirilor, pururea cu puterea tainei dupre covîrşire nevecjut
■■ste de loţî“ (Suta trei, Cap. VIII). Şi Iarăşi acesta, pururea vrend Chri-
■tos se naşte tăinuit prin cel ce se ţnântuesc întrupându-sc, şi maică
ecloră îăcend pre sufletul cel ce îl năştea (Expl. la Tatăl nostru).

Ci şi Marele Atanasie în răspunderile cele către Antioh tţice aşa: „De
înde cunoşte omul ca cu totul s’a botezau şi Duhul Sfînt a luat, căci era
runc întru sf. Botez? 11 Şi răspunde acestea: prorocul Isaia cţice către
îumnecjeu: „Pentru frica ta Domne am luat în pântece şi am chinuit a
aşte duh de mântuire". Deci precum femeea luând în pântece, din săltă-
;le pruncului seri în mitrasul el, ştie Iară minciună că a luat rod, aşa şi
ufletul adevăratului hristian, nu prin gralurile părinţilor, ci prin lucrări,
i prin săltările inimeî sale, mal ales la vremea praznicilor ş; a lumină¬
tor şi a împărtăşire! cu Stîntul Trup şi Sânge al lui Christos se învaţă
in bucuria sufletului seu, că a luat Duh Stîrtt când s’a botezat".. Vecţî

suptînsemnarea stihului 6 Cap. VI ai celei către Evrei, pice însă şi
'• Grigorie Nisis: că-precum întru- neprihănita Maria s’a lacut trupeşte

250 —

Nu mfe îndestalesc, dice, cu însăşi trimiterea acesta ce scriu
către voi, ci voiam a fi de faţă la voi şi a schimba glasul meu
întru plângeri şi în lacrăml: pentru-că nu m6 dumeresc şi nu
ştiu ce să pentru voi; că voi care mal înainte aţi fost a-
juns întru atâta deplinătate, în cât şi a v6 primejdui pentru
credinţă şi prin credinţa acdsta şi minuni a face, acum v’aţi
prefăcut şi v’aţî prăpăstuit întru prostimea Lege! celei Vechi;
pentru acesta dar voiam a fi de faţă, şi pentru nedumerirea
şi mirarea mea să plâng. Acdsta insă o <jice Pavel, pentru-că
omenii când mi sc duîfieresc şi un au ce mai dice, atunci - cu.
firesc chip obicînuesc a plânge 1 ).

21. Spuneţi mie ce! ce voiţi a fi sub lege, legea nu
o aucjiţi?

Fiihd-că în destui i-a îndulcit şi l-a muiat pre Galatenî, ia¬
răşi intră în nevoinţă şi în dovedi Apostolul, pentru ca să a-
rate că nici însăşi legea acdsta voeşte a se mai păzi de hri-
stiani; şi bine a dis lor: cei ce voiţi, fiind-că nu era lucru de
cuviinţă şi următor a păzi Galatenii Legea Veche, ci acesta era
isprava voinţei acelora cea prigonitore. I&r legea aicea numeşte
Pavel pre cartea Facerel lumei, pentru-că are obiceiu a numi
lege pre totă Scriptura Veche.

22. Că scris este, câ Avraam a avut doi fii: unul din
slujnică, şi unul din cea slobddă.

Le-a ejis mai sus Apostolul, câ Galatenii şi toţi hristianii cei

plinirea durrmecjeirel strălucind întru Christos prin Fecldră, acesta şi la
tot sufletul, dupre cuvîntul fecloreî se face; nu încă făcendu-se Dom¬
nul cu trupescă venire.- ci duhovnieeşte intrând, şi pre Părintele seu
împreună cu sineşi aducendu-1 (Cuv. p. feciorie Cap. II, tom. 3).

Iar sf. Macarie cţice că: „Precum semn al femeel ce a zemislit este
a nu voi şi a nu avea poftă de mâncări dulci, aşa semn al sufletului
ce a luat în sineşi pre Christos şi pre Duhul cel Sfînt este, a nu pofti
îndulcitorele lucrurile lumei". Şi Iarăşi acestaşl cţice acest înfricoşat cu-
vînt: precum moneda cea.de aur de nu va lua şi nu seva întipări în-
tr’însa împărătescul chip nici în neguţătorie merge, nici în împerâteştile
.vistem se păstreză, ci este de lepădat: aşa şi sufletul de nu va avea pre
chipul cerescului Duh, întru luminare negrăită, pre Cristos închipuit în¬
tru sineşi, nu trebniceşte spre vistieriile cele de sus, şi de către neguţătorii
împărăţiei, adecă de către Apostolii cei buni se face lepădat.' Că şi cei
chemat nepurtând pre sine haina cea de nuntă, ca un strein s'a scos
afară în întunerecul cel strein nepurtând chipul cel ceresc 11 (Vor. 30, Cap,
V). Drept aceea, cela ce încă pofteşte îndulcirea lumei, acela încă nu a
luat în inima sa pre Christos.

l ) Iar Teodorit aşa tâlcueşte: „Aujendu-me de patimă voiam să flâ
întraripat, şi să alerg, şi să ved cele ce se fac, şi a unora plângându-le
căderea. Iar a altora-să le laud adeverirea; că acum, <jice, nefiind faţă,
nu rae dumeresc ce să cţic? Ce să grăesc? Ce să me tânguesc?“

— 251 —

ce aiî crezut, SÎtlt fii aî lui Avraam prin credinţa întru Christos;
Iar fiind-că fiiî Iul Avraam nu erau de una şi aceeaşi vrednicie,
ci Ismail a fost născut din Agar slujnica, Iar Isaac a fost năs¬
cut die Sara femeea cea adevărată a lui Avraam, pentru acdsta
acum Apostolul arată, că Galatenil şi toţi credincioşii hristianî
sînt nu numai proşti fiii aî lui Avraam, ci acest-fel fii, precum
a fost Isaac, cel slobod şi de bun neam fiu ai lui Avraam. Cu
un chip ca acesta credinţa a născut pre hristianiî cei ce au
crezut,

23. Ci cel din slujnică s'a născut dupre trup, Iar cel
din cea. slobodă prin făgăduinţă.

Fiind-că mal sus a <j* s că hristianiî ceî ce au credut întru
Christos slnt fii aî lui Avraam, şi se părea că (jice lucru de
necro^are, pentru-că a numit fii al lut Avraam pre acela, ce
nu s’au născut trupeşte din Avraam; pentru acesta aicea c^ice,
că nici însuşi Isaac cel mal de bun neam şi mal de aprope fiu
al lui Avraam, nici acesta, dice, s'a născut dupre trup din
Avraam; căci cum s’ar fi născut dupre firdsca lege a trupului,
în vreme ce firea lui Avraam a părintelui său, şi a Sare! mal-
cel sale, se omorâse pentru bătrîneţe, şi pre lângă acesta, când
şi mitra Sarcî maîcel sale era sterpă şi ne născătore dupre fire?
Cu t6te acestea cuvîntul lut Dumnecjeu şi făgăduinţa care o
a dat lor DurrmecleCi, acdsta a plăsmuit pre Isaac; Iar Ismail
s’a născut adecă dupre urmarea şi legea firel; că acesta arată
(Jicerea dupre trup; şi fiind-că era rob, ca unul născut din r6bâ,
dupre urmare a fost înstreinat de moştenirea lui Avraam: Iar
Isaac măcar deşi nu s’a născut dupre trup, însă ca un născut
din cea slobodă şi adevărata femee a lui Avraam, pentru a-
cdsta a fost şi adevărat moştenitor al luî Avraam')• Deci du¬
pre pildele acestea, ce opreşte ca şi voi Galatenil să fiţi fii aî
Iul Avraam, şi deşi nu v’aţi născut dupre trup din Avraam?
pentru-că şi voi v’aţi plăzmuit şi v’aţi născut cu puterea cu¬
vintelor, celor ce să <jic asupra sfintei seâldătoreî Botezului de

’) ţ)ice încă şi Sf. Chirii al Alexandriei, în cuvîntul despre tăerea îm¬
prejur în a 8-a (în Tom. şi cart. 4 Cap. VI): „Că Ismail adecă ca
cel dupre . trup născut, şi in anul 13 al vîrstel sale tăiat împrejur, a
căcjut din învierea Domnului ceea ce s’a făcut în (fiua 8-a, ca unul ce nu
a priîmit mântuitorea propoveduire a acesteea; a că<jut încă şi din a
12, ca unul ce şi-a întors faţa de ceta celor 12 lApostolI. Iar Isaac,'întru
a 8-a <ji se tae împrejur, fiind-că, dice, fii ceiî slobode, a Ierusalimului,
ijicem, celui de sus, priimind pre cea a 8-a, adecă pre învierea lui Chri¬
stos şl de duhovnicesca tăere împrejur îmbogăţindu-se, carele l-a slobo¬
zit pre aceştia de tot păcatul şi de morte l-a izbăvit, fîind-că şi de pecat,
din carele şi prin carele a venit mortea (aceştia s’aă slobo(jit), potrivindu-o
însă la viaţa lui Christos 11 . ■ -

— 252 —

către preot, adecă prin cele tre! chemări ale Sfintei Treimi ceiv
Închinate.

24. Cari sînt aligorisindu-se.

Adecă istoria acesta a celor 2 fii al tal Avraam, nu însemndză
numai acdsta ce am ciis mal sus, ci încă şi alte ore-care însemndzâ
cu chip aligoricesc (adecă cu altă înţelegere); pentru ac6sta şi
aligorie se numeşte acesta, fiind-că istoria acesta a fost închi¬
puirea a celor ce se fac acum, în vremea darului Evangheliei’).

25. Câ acestea sînt cele doue Testamenturi, una adecâ
din iftunteie Sinai» născând spre robie, care este Arar.

26. Că Agar, muntele Sinai este în Aravia si se
alâturdză cu Ierusalimul de acum, şi slujeşte împreună,
cu fii seî.

Acestea, care? Femeile cele două adecă, Agar şi Sara, aligori-
ceşte se înţelege Testamentul cel Vechtu, şi Testamentul cel Noîu
Cum şi cu ce chip? Agar închipueşte pre Vechiul Testament, căci
Vechiul Testament şi legea s'a dat din muntele Sinai; Iar mun¬
tele Şina! Iarăşi se afiâ în pustiul Aravieî, şi se numeşte cu limba
aravicescă Agar 1 ), şi se alăturezâ, adecă se apropie şi se me¬
gieşeşte sau şi se asemăna cu Ierusalimul acest de jos, şi întru
acesta se înţelege şi se socoteşte fiind-că au asemănare între
dînsele aceste două, muntele Sinai şi Ierusalimul cel de jos;,
câ precum Agar era slujnică şi întru robie a născut pre filul
său lsmail, aşa şi legea, ceea ce s’a dat în muntele Sinai, care
munte se numeşte Agar 5 ), şi asemânându-se cu Ierusalimul acesta
de jos, ca unul ce se megieşeşte cu dinsul, aşa (I' c ) şi legea,.

l ) Şi Fotie aşa a tâicuit cţicend: că naşterile acestor fii au fost închi¬
puiri ale celor doue Testamenturi, ce urma a se da; că nu numai cele ce
se ved, ci şi altele însemneză naşterile. Că acesta este tjicerea, „aligorisin¬
du-se" în loc de.: alt-fel înţelegendu-se. insemneză însă aicea, că nu cţic
bine acela ce vor că cel întâlu, care a făcut aligorie în Scriptura cea.
Veche, că este Orighen sau Filon Iudeul, că Iată cel întaiu dupre Chri-
stos, Pavel a întrebuinţat aligoria, precum se vede din cţicerea acesta. Ci
şi Teodorit aşa a tâicuit cţicend; „alegorisindu-se' 1 a <ţis dumnetţeescul
Apostol, în Ioc de: şi alt-fel înţelegându-se, că nu a stricat istoria, ci pre
cele mal înainte în istorie închipuite le învaţă,

*) Teodorit însă <ţice: „Că pentru acesta muntele Sinai s’a numit Agar,.
pentru-că neamul şi strănepoţii Agareî în părţile muntelui Sinai au locuit,,
şi se conglăsuesc acestea, cţice, cu ale nostre; ca precum acolo, un tată,
adecă, Tar maîce doue şi 2 fii, aşa şi aicea, un Dumnedeu adecâ Iar
Testamenturi doue, şi norode doue şi închipuire a Testamentului celui
întâlu a fost Agar, iar a acestuia al doilea Sara.

a ) Şi Coresie încă cţice ca muntele Sinai şi fiind-că era neroditor şi
pentru-câ era afară de pământul făgăduinţei şi pentru-că a născut robi
aravi era închîpuitor al Lege! Vechi.

- 263 —

spre robie naşte, adecă robi face pre aceia, ce ian aminte de
dînsa, fiind-că în Legea cea Veche, multă neslobodenie şi robie
se află; căci fapta cea bună a ucenicilor lege! se legiuia şi se
făcea pentru plată vremelnică şi stricăciosă, adecă pentru bu¬
nătăţile cele vremelnice ale vieţei acesteea; aşijderea şi depăr¬
tarea de rău se legîuîa şi se făcea pentru frica certărilor şi a
morţel.

27. Iar Ierusalimul cel de suş slobod este, carele esţe
maică'a nbstră a tuturor.. , ' 7 " ' - -

închipuirea adecă a Agareî, acest fel a fosţ Vedi însă Acum
şi închipuirea ce are Sara, pentru-că acesta mai înainte închi¬
puia pre Ierusalimul cel de sus şi ceresc 1 ), că acela este ce¬
tatea şi patria credincioşilor hristianî, deia care s'a dat ribuâ
şi Testamentul cel Nou al Evanghelie!. Pentru-că Evanghelia
dela ceriu s’a dat, fiind-că din cferlu s’a pogorât Sfîntul Duh
preste Apostol! şi î-au arătat pre el propoveduitorî a! Evan¬
gheliei; şi slobodă este cetatea acesta de luările aminte ale
lege! cele robeşti, şi tote le porunceşte cu sloboclenie şi cu
evghenie; pentru-că noi hristianî cel ce păzim poruncile lui, nu
facem vre o faptă bună şi ispravă pentru plata vremelnică, nici ne
ferim de răutate pentru frica bătăilor trupului, ci şi făgăduinţele
ce le dă n6uă maica ndstră Ierusalimul cel de sus, sînt duna-
nedeeşti şi cereşti; şt certările eî se cuvin fiilor celor nobili,
precum este a ne certa numai ca pre nişte fii nobili şi de bun
neam, ca să nu ne împărtăşim deia duhovnicesca masă a stă¬
pânului nostru cu tainele ei, şi îndată să ne depărtăm dela
dînsa, şi cu singura certarea aedsta să ne îndreptăm 2 ),

Câ.scris este: «Veseleştete st£rpo, ceea ee nu naşti;
glăsueşte şi strigă ceea ce nu al dureri de naştere, că

■ ‘) insemneză, că dupre Coresie. numele Ierusalimului este alcătuit din
evrecsca cjtcere Iere, care înserrţneză se va vedea, şi din numele lui cel
vecbiu Salim, care însemneză pace. Drept aceea Ierusalim vp să c}ică ve¬
denie sau vedere de pace; că întru acesta Avraam vrend să jertfegeă
pre fitul seu Isaac, şi întrebat fiind de diasui a răspuns: Dumne4eu îşi
va vedea lut-şi oe spre ardere de tot, fiule (Fac XXII, 8). Iar alţii alt¬
fel au 4is despre Ierusalim. Că Procop-.e tjjce: fi ud-ca. Salim se numea
şi Ievus, împreuna alcătuire a acestor numiri a făcut Ierusalim; şi schim¬
bând v tn r se cţice Ierusalim (foea 198 din Pendadevti). Iar Iosif 4ice
că cel întâîu Melhisedec zidind acesta cetate in Palestina, fiind-că a zi¬
dit şi biserică sfinţită, din 'acesta a-numit cetatea Ierusalimului (sfinţit
Salim), Salima numindu-se mal Înainte (Cart. VII Cap. LXXVllI despre
ludeea). Insa ori şi cum ar fi, Ierusalimul aste;evreesc nume, de nu va
voi cine-va a 4^ e c & este eîino-evtieesc. V'e4I şi supfinsemnarea cano¬
nului 7 al icumenicuîuî Sobor celui întâîu, lai canonicul fericiţului Ni-
codim. !

*) Ve4î şi tâlcuirea stihului 16 al Capului VIII al celei către Rom.,, pen-

maî mulţi sînt fiii ceiî pustie, decât aceea-ce are bărbat»
(Is. LIV, i)‘).

Nu se indestulâză Apostolul cu singure închipuirile amen-
doror femeile lui Avraam, nici cu singura alegoria sa, ci aduce
şi rpartur pre prorocui Isaia, care 4* ce sterpâ şi pustie pre
biserica "neamurilor, fiind-că aceea era pustie de cun®ştinţa
adevăratului Dumnedeu, şi fără de fii, pentru-că nu a fost năs¬
cut vreun proroc al lui Dumnedeu sau învăţător sfînt; tar
feroce a venei bărbat numeşte prorocui pre sinagoga Iudeilor,
•ori pentru-că avea pre legea lui Dumnedeu ca bărbat, sluji n-
du^o sau poveţuindu-o pre ea, ori pentru-câ avea pre însuşi
Dumnezeu. Deci d ,ce Isaia bisericei ceii sterpe din neamuri:
glăsueşte, adecă strigă cu glas de veselie şi de bucurie; pen¬
tru-câ acum prin iconomia cea întrupescă a lui Christos ’ţi-aî
născut ţie mulţi fii şi proroci şi învăţători, şi fii ai lui Dum¬
nedeu au odrăslit din tine, şi pre t6te neamurefe lumeî tu le-aî
născut prin botez, şi nu numai un neam ca sinagoga Evreilor®).

28. Iar noi fraţilor sîntem fii dupre făgăduinţele Iui
Isaac.

tru ca sa vecj) acolo câtă osebire au cei ce sînt în dar, de către cei ce
sînt în Legea Veche.

*) Aşa asemăneză pre închipuirea Sarei, cu biserica -cea din neamuri,
adecă cu noi: „Că precum Sara la bătrâneţe a născut afară de totă 0 -
menesca- nădejde, aşa şi neamurile pre ta însuşi sfîrşitul vieţei au do¬
bândit cunoştinţa lui Dumnedeu,' şi a biruit cea stârpâ cu mulţimea
celor născuţi, pre cea de mult cu mulţi fii.

*) Fiind-că Sara cu un r va să <fică început al meu, iar Sarra cu 2
r va sa (j*că stăpânitore, precum d* ce Filon Iudeul, sau precum cj' ce
Coresier, vrea să cjica.: stâpânitorule al meu; pentru acesta ea este spre
închipuirea bisericei lui Christos, care biserică are 4 însuşiri dupre Co-
resie: 1) căci capul ei este Christos, este de sus, şi credinţa ei, şi nă¬
dejdea, şi dragostea, şi puterea tainelor; 2) că este slobodă şi stăpânind
pre patimi prin dragoste şi nu prin frică, adecă dupre chipul punerei de
fii; 3) că Ierusalimul este, adecă vedere departe, căci s'a făcut maică
nâscătăre fiind-că a născut mulţi fii, pentru-că este Iară prihană, dupre
împreunare; este născetore dupre naştere, este fecioră dupre cinstire şi
fecioră fiind, ne-a născut pre noi nu din semenţă, ci din Duhul Sfînt.
Pentru acesta şi dumnedeeseul Ieronim cţl cea că biserica cea din vechîu
nenăscetore, acum s’a făcut născetore, dupre ce Domnul s’a născut din
Fecioră. Pentru acesta încă şi cela de mal înainte când a născut pre Is-
mail, numindu-se Avram, care însemneza părinte înalt dupre Filon Iu¬
deul, apoi când era să Ia făgăduinţa şi tocmela dela Dumnedeu ca să
nască pre fsaac, cel ce era închipuire a lui Christos s’a numit Avraam,
care însemneza părinte ales al vestei, dupre acestaş Filon, sau părinte
.de o mare mulţime, dupre Coresie; sau s’a numit pentru ca să se în¬
semneze multa naştere şi mulţimea de fii ai bisericei. luî Christos.

— .265 —

2 Q. (Ji precum atuncîa cel născut dupre trup gonîa
pre cel dupre duh, aşa şi acum.

Biserica neamurilor, (J'ce, deşi era sterpă, precum Sara, însă
nu numai s’a făcut cu mulţi fii, ci şi cu un chip mai p_re sus
de fire, şi minunat a născut ca Sara; căcî precum pre Sara o
a făcut maică nu firea el cea omorîtă şi de bfetrâneţâ şi de stîr-
picîune, ci făgăduinţa lui Dumnezeu (căcî dupre cele ce a <jlis
eî Dumnedeu, că: «Intru acestă vreme voîu veni, şi va fi fiu
Sarel») (Fac. LVIII, 10), acesta, fjice, intrând în rnitrasul eî
a alcătuit pruncul, pentru-că cuvintele lui Durnnedeu, ce se dic
de -către preot la sf. colimvittâ botezului, care este ca un mi-
tras saii pântece al bisericeî, acelea sînt care nasc şi fac pre
flit el, adecă pre hristianil cel ce se boteză, şi îî fac pre dînşii fii
ai luî Durnnedeu. Apoi pentru ca să nu d>câ cine-va: şi care
slobodenie este acesta, ce o au hristianil, care din neamuri
aii credut, de vreme ce îi bat şi îî gonesc Iudeii, robi fiind al
legel, iar cel din neamuri, ce arată că sînt slobod!, se gonesc?
Pentru acdsta, dice Apostolul, că şi la închipuire acestaş! se
întâmplă, căcî Ismail cel născut din roba Agar, gonea pre cel
slobod, pre Isaac cel născut din sloboda Sara 1 ). Dar însă
Isaac cel ce era gonit, nimica se oprea de Ismail cel ce îl go¬
nea, spre a fi adevârat şi slobod fiu al luî Avraam şi stăpân
al lui Ismail gonacîulul. Drept aceea, şi din acesta, dice, că
sînteţî voi goniţi hristianil ăe Iudei, se arată asemănarea ce a-
veţî cu Isaac adevăratul fiu, şi apropierea ce aveţi cu Avraam.
Cu un chip ca acesta tâlcueşte d' cerea acâsta a lui Pavel şi
sf. Chirii al Alexandriei.

30. Dar ce qlice Scriptura? *Sc6te pre fiul slujnicei;
că nu va moşteni filul slujnicei cu fiîul celei slobode»
(Fac. XXI, 10*). ,

Ca să nu d' că cine-va: şi ce mângâere pricinueşte hristi-
anilor, că acum nu se gonesc de către Evrei, cu aceea că atunci
se gonea Isaac de Ismail ? Pentru acesta d'ce aicea Pavel: ascultă

l ) Bumnecjeesca Scriptura nu c[ice că gonea Ismail pre Isaac, ci cjice
că se juca: „Şi vecjend Sara pre fiîul Agarei Eghiptencei... jucându-se
cu Isaac fiul eî“ (Fac.. XV, 9); ci jucăria acesta era luptă,, şi Ismail ba¬
tea pre Isaac şi îl vena şi să lupta cu dînsUl, fiind-că la acest-fel de
nume obicînueşte Scriptura a întrebuinţa cjicersa jucărie: că aşa scrie
Cartea Il-a a împăraţilor tjicend: „Scole-se dar copiii şi joce-se înain¬
tea nostră" (II Imper. II, 14), în loc de lupte-şe, pentru acesta şi Achiîa
şi Dîodor, şi Chirii şi mal înainte de aceştia jmarele Pavel, aicea aşa a
tâlcuit jucăria lui Ismail cu Isaac.

*) picerea acesta tâlcuindu-o Teodorit cjice: graîurile Sarreî le-a cjîs
graiuri ale ScriptureT, tâlcuind Apostolul scoposul Scriptureî, că pentru
acesta le-a făcut aceste înscrise, ca şi cu adeverul să se arăte închipuirea.

tu hristiane, carele te goneşti de Iudei şi de către cel necredin¬
cios, ce 4ice despre acesta Scriptura, şi atuncea te vel mângâia;
pentru-câ vel vedea că Ismail pentru vremelnica gonă ce fă¬
cea lui Isaac, desâvîrşit s’a 'dat afară şi s’a izgonit din părin-
tâscă casa lui Avraam, şi nu î-a fost destulă acestâ pedepsă
singură gonacîuluî Ismail, ci încă i s’a mal adaus şi altele, a-
decă a nu se face părtaş şi moştenitor nici al bunătăţilor a-
celora ale lui Avraam, care era gătit a se da robului seu, ci
a se face cu totul lepădaţi din moştenire, care acesta a fost
mal mare pedepsă şi osindâ lui Ismail, care a luat Început şi
pricină dela judecata şi hotărîrea. luî Dumnedeu, şi nu dela gona
ce făcea asupra lui Isaac, Că Dumnedeu a c^is luî Avraam, căruia
II părea reu, căci l-a fost 4is Sarra să gonescă pre Ismail: «nu
fie aspru înaintea ta cuvântul cel pentru slugă şi slujnică; tote
câte va 4ice ţie Sarra, ascultă glasul eî, că întru Isaac se va
numi ţie sămânţa» (F&c. Cap. XXI) 1 )- Vedi însă, o cetitorîule,
cum a numit Pave! ..pre Ismail, nu fiu al luî Avraam, ci fiu al
slujnicei, dela partea cea maî rea şi mal necinstită, pentru-câ
nu era vrednic a moşteni pre Avraam împreună cu Isaac, a-
devăratul filai jiul. Socoteşte dar că a arătat Pavel, că însăşi
legea acâsta învăţa spre a sa contenire; fiind-câ tote acestea
ce a 4is pentru amândoi fiii şi femeile luî Avraam erau închi¬
puiri ale celor ce se fac acum întru Darul Evangheliei, şi iarăşi
tote acestea se istorisesc în lege, adecă în cartea Facere! şi a
veche! Scripturi.

3. Drept aceea fraţilor, nu sîntem fii ai slujnicei, ci ai
celei slobode.

Acestea t6te le dice Pavel şi le mişcă, pentru ca să arate
că acestea ce s’au făcut nouă hristianilor, atât celor ce din Iu¬
dei au credut, cât şi celor din neamuri, nu este lucru nou, ci
dîntâî şi dela început, cu mulţi ani înainte se închipuia şi se
proînsemna. Deci cum, dice, nu este lucru necuviincios, noi cel
ce ne-am învrednicit a ne face slobod!, mal înainte cu atâţia
ani, acum de voea ndstră să ne facem robi 8 ), supunendu-ne ro¬
bie! legel?

CAP. V.

1. Astăzi dar, întru slobodenia, cu care Christos ne-
a slob04.it pre noi, staţi.

*) Pentru acesta este scris în dumne4eescă Scriptură: „Şi a dat A-
vraam tote avuţiile saîe luî Isaac finii seu“ (Fac. XXV, 6). .

s ) Iar Icumenie tâlcuind acestea 4i ce - «Nu sîntem fii aî slujnicei, fifnd-

— 267 —

Tom, Ur

17 .

Nu cum-va, dice, voî vaţî slobodit pre înşi-ve? Nu. Ci pre
voi v’a slobotjit Christos, carele pre sine s’a dat preţ, şi cu a-
cest preţ v’a râscupărat de robia legei ’). Cum dar voi Galatenî,
iarăşi vâ supuneţi pre sine-ve robiei, sub stăpânirea legeî, a-
fără de socoteala lui Christos., carele v’a slobodit? ţlicend însă
Pavel «staţi» a arătat cu cuvlntul acesta, că Galntfniî se plă¬
teau în credinţă.

• Şi-să nu yă cuprindeţî iarâşt în jugul robiei.

picând «jug» Apostolul a arătat greutatea robiei legeîţ şi <|i-
cend «.iarăşi» prihăneşte pre Galatenî ca pre nişte ne simţi toţi,
fîind-că după ce a -cunoscut prin cercare, cât de grea şi în~
sârcinâtore este robia legei, iarăşi de sineşî alerga la. dînsa:
Câ a se poticni cine-va de o petră de d6u6 ori, pilda acesta o
dă acelor fără minte.

2. Tatii eu Pavel <Jic vbue, câ de ve veţi tăia împre¬
jur, Christos pre voi nimica ve va folosi.

Dicend aicea Apostolul, «iată eu Pavel» pune vrednicia cre-
ţjâret numelui seu, în loc. de orl-care alta mai puţernică do¬
vadă. Nu foloseşte însă Christos pre cela ce se taie împrejur,
pentru-că cel ce taie împrejur se leapădă de Darul Iul Chri-
' stoş şi aleargă la lege ca la făcetdrea de bine a sa, şi nu crede
în Christos, şi nu crede cu adevârat, că Christos i-a făcut bine
lui; şi ceia ce nu crede, nimica sc foloseşte nici dobândeşte,
dela cela ce nu se crede de'el.

3. Şi mărturisesc .Iarăşi fieşte căruia om, cc se taie îm¬
prejur, că este dator a plini legea.

Pentru ca să nu socotâscă Galatpnii câ acestea le dine Pavel
cu vrăşmâşie cătrâ dînşii, pentru acesta dice, câ nu socotiţi
că ceea ce se va el* ce de aceia, ,-p dic şingur vouă, ci şi, fi-
cşte-căruia om ce se tae împrejur, şi mărturisesc şi adeverez,
câ mare greutate ve însărcinaţi asupra vostră, fiind-că rându-
elile legei sint legate una de aha, şi se ţin una de alta ca un
lanţ. Drept aceea când voi veţi. priimi asupra-vă o orânduială
şi obiceiu al legei, .şi veţi supune pre sine-vă jugului ei, să ştiţi
că v’aţî supus pre sine-vă la tdte stăpânirile şi domnia legeî,

ca nici a fost închipuire a nostră Ager, ci a Evreilor, ca închipuire a
nostră a fost Sarra.

*) Cu cât se întăreşte duhovniceasca slobozenie cea. ciupite Christos,
vecţî la suptînsemnarea Zicere!: „Unde-este Duhul Domnului, acolo este
sloboZeuie" (11 Cor. 111, 17). pice încă şi Teodorit: „Slobodenie numeşte
pre vieţuirea cea afară de Legea Veche, Tar jug de robie pre vieţuirea’ cea
dupre Legea Veche. Că şi dumnedeeşcul Petru aşa a 4's în Apostoleştile
Fapte: „Ce ispitiţi pre DumneZeu a poţie. jug preste grumazii ucenicilor,
pre care nici părinţii noştri, nicî poî arh putut a purta (Cap. XV, 10). •

— 256

pentru-câ tăerea împrejur cere a se face şi jertfă pentru cela
ce se tae Împrejur, cere şi luări aminte de qlile, adecă să fie
a 8-a 4i dupre naşterea copilului. Iar jertfa xarăş acesta, cere
şi loc potrivit, şi chip, şi curăţiri, şi spâlături, şi preoţi, pen-
tfu-câ cel ce este necurat şi nesfinţit, nu p6te a face jertfă.
Iar curăţirile iarăşi cer alte luârî aminte. Vedi că cela ce o dată
se va depărta de Christos nu numai nimic se foloseşte de Chri¬
stos, ci şi pfe lângă acestea în nenumărate greutăţi se supune
pre situaşi Penţţu-eă legea este stăpân şi domn al .tău, o cin-
st'ilonile de "legea acesta hrîstjane, păzeşte-te dar cât poţi, Tar
de ,nu este legea stăpân al teu, apoi nici parte de lege să pri-
imeşti a păzi.

. 4. V’aţî netrebnicii dela Christos, cel ce vă îndreptaţi
în lege, aţi câtjlut din Dar.

Adecă nici o împărtăşire aveţi cu Christos voi Galatenii, cari
socotiţi că vă îndreptaţi în lege; ci şi din darul Evangheliei aţi
că4ut, care cu adevărat vă îndreptăză. Deci mare sfărimare de co¬
rabie, şi cumplită peire este acesta ce aţi pătimit, fiind-că nu nu¬
mai că legea nu o păziţi, ci şi darul l-aţi lepădat şi 1-aţî perdut.

5. Că noi cu duhul din credinţă, nădejdea dreptăţei
aşteptăm.

Noi credincioşii hristiani, elice, nădăjduim să ne îndreptăm
nu cu legea lui Moisi, ci cu Duhul cel Sfint. Dar cum şi cu
ce chip nădăjduim să ne îndreptăm? Din credinţă, căci se cu¬
vine mai întâiu. a urma credinţa celuia ce crede, şi al doilea
cela ce crede a lua ertarea păcatelor sale cu venirea Sfintuluî
Duh asupra lui, şi a se îndrepta cu botezul 2 ).

6. Că întru Christos lisus nici tâere.a împrejur pote ce-

>) Iar Teodorit aşa tâlcueşte acesta, şi forte potrivit'.“„Că blestemă le¬
gea p’’e peî ce nu priimesc tote cele povăţuite de dînsa, Tar altmintreLea
cela ce de socotela sa lasă slobozenia şi alege a robi, se supune tu-
tulor poruncilor stăpânului. Iar Marele Vasile acesta 4i° ere propuindu-o
tţice: „Inţelepţeşte dar întăreşte, că lot cel botezat în botezul Evangheliei,
precum este scris, întocmai este dator, dupre cuvîntul celuia, ce pentru
noî a murit, şi s’a sculat, a plini ceea ce se scrie de Apostolul acesta:
„Că dragostea lui Christos ne ţine pre noi“ ş. c. 1. că dacă cela ce se taie
împrejur, o parte ce-va a trupului cu tăerea împrejur cea dupre legea lui
Moisi, este dator a face totă legea, cu mult mai tare cela ce se tae îm¬
prejur cu cea dupre Christos tăere împrejur, întru dezbrăcarea de, tot
trupul păcatelor trupeşti, precum este scris, dator este a plini cea
de Apostolul: „Că mie lumea s’a răstignit, şi eu lumei?" (Cuv. II despre
Botez. întreb. I).

*) Iar Coresie 4i ce; .,,Că nădejdea dreptăţei, dupre ore care, este. slava
cea pqrurea vieţuitore, iar dupre unu dreptatea ceea ce se. nădejdueşte.,

— 369 —

Va, nici netăerea împrejur, ci credinţa prin dragoste lu-
crându-se').

Pentru ce mal sus a cjis Pavel că tăerea împrejur vatâma.
pentru-că desparte dela credinţa luî Christos, Iar acum dipe câ
acesta este neutralnicâ? Răspundem la acesta câ, maî sus a
cjis că tâerca împrejur ce o Ia cine-va dupre botez, şi pentru
acăsta a,. (jis că aceea vatâmă. Iar aicea cjice, pentru credinţa
ce o avea cine-va maî înainte de a crede în Christos şi de a
se boteza, şi pentru acesta dice că acesta este neutralnicâ, şi nu
are nici o putere, ca cum ar (|ice' fcâ cei-ce. au, cretiut în Tes¬
tamentul cel Nou şt în darul Evangheliei, nici de ar fi tăiaţi
împrejur se folosesc ce-va din tăerea lor împrejur, cea de mal
înainte, nici de netâerea împrejur se vatâmă, fiind-că credinţa

i) Coresie însă cţî ce: „Câ credinţa lucreză prin dragoste, nu ca,o pri¬
cina făcetore prin organ, ci ca o aşecţare a sufletului prin chip lucreză
către ceea ce se pune, precum şi ferbinţela prin chipul focului se cjice
câ lucrezi pre arderea lemnului şi pre schimbarea în foc, aşa credinţa
prin dragoste lucreză, fâcend faptele cele plăcute lui Dumnecţeu, şi iu-
crările dragostei luî Dumnecţeu şi a apropelut, şi ceîe-l-alte fapte bune
poruncindu-!e. Fiind-că dragostea, nu este chip înfiinţat, ci următore în-
fiinţăreî, care şi credinţei şi tuturor lucrărilor celor bune le dă viaţă şi
însănătoşare şi plată, dupre aducerea la sfîrşitu! cel mat deşăvîrşit. Că
unde este dragostea, acolo faţă., este şi fapta bună şi nădejdea plâţel".

Insemneză, că o feluri de credinţă se afla în Scriptură. Şi l-a credinţă
este ceea ce îndrepteză pre om, despre.care a tţis Pavel mal înainte în
acesta epistolie: „Şi noi tn Christos îisus am crecjut, ca să'ne îndrep¬
tăm din credinţa lui Christos" (Gal. II, 16). A 11-a, este care se numeşte
istorlcescă, cu care crede omul în Christos şi în tote ceie cuprinse în
Scripturi câ sînt adevărate; însă pentru slava omenilor sau pentru frica
vieţeî, acesta credinţă nu o mărturiseşte; unit ca aceştia au fost boerit
acela care măcar deşi crecţuseră în Christos, ci pentru frica fariseilor nu
l’a mărturisit, ca să nu fie lepădaţi din sinagogiîn: „Că maî mult a Iu¬
bit slava omenilor, decât slava iul Dumne4eu“ (loan XII, 42). A, .IH-a
credinţă este, care se 4i ce vremelnică, pe care Teolog. Grigorie o nu¬
meşte a vremilor; una ca acesta este a celora ce la început prii mese

cuvîntul cu bucurie, Iar ta urmă, când - urtnetjă ispita, lepădă credinţa,
precum a 4is Domnul: „Aceştia ne avend rădăcină, care la vreme cred,
•Iar în vreme de ispită se depărteză" (Luca VJII, 13). A IV-a credinţă
este care se cjice a semnelor, cu care crede:omul că Dumne4eu face
semne şi minuni ori fără mijlocire, ori prin alt ore-care Iubitor de Durn-
; ne4eu, sau prin însuşi acesta ce crede. Una ca acesta a fost credinţa
sutaşuluî (Mat. VIII, 8), sau şi a acelor ce au adus pre slăbănogul la
Christos (Tij, IX, 2). Iar a V-a şi cea mal de pre urmă este cea prin

lucrarea poruncilor şi mal ales care se lucreză prin dragoste. Acesta se

■4ice credinţă vie şi mântuitore, şi mal înaltă decât tote cele-l-alte, fiind-că
tote cele-l-alte pot să cadă, şi cel ce ie aii pre acelea pot' a se munci,
Tar acesta singură este cu neputinţă a cădea, fiind unită cu dragostea
•ceea ce nu cade. r

— 260 —

este care face tofrr'), însă nu gola credinţă şi nelucrătore, ci
credinţa ceea ce se lucreză piin dragoste, adecă ceea ce e da¬
tore tot-dc-una a fi vie şi lucrătbre prin dragostea cea întru
Christos şi prin lucrarea poruncilor. Cu aceste cuvinte însă,
ghicitoreştc arată Apostolul pre Galatenî, câ a fost credut în
Christos nu-'S'a fost înrădăcinat însă în dragostea lui Christos,
şi pentru acesta nefiind înrădăcinaţi în dragostea lui Christos,
au lăsat pre : Christos şi ah alergat de bună voe la Legea Ve¬
che; sau (îicend că credinţa pote, ceea ce se lucreză prin dra¬
goste, cu cuvîrrful acesta îndrepteză dragostea Galateniior către
apropele. Şi pre lângă acesta Învaţă că mincîuno-apdstoli! acela
ce amăgeau pre Galatenî, de ar fi avut dragoste adevărată către
dînşif, nu ar fi cutezat a face acestea, şi a-i înstreina dela cre¬
dinţa lui Christos. Deci Învaţă~te tu cetitorlule, că credinţa cu
adevărat se lucreză prin dragoste, adecă se arată vie, iar când
credinţa nu are dragoste este mortă-şi nelucrătore. Iar acesta
este .asemenea cu ceea, ce a dis fratele Domnului lacov, că:
«Credinţa fără de dragoste (fapte) este mdrtâ» (Iac. II, '7). Vedî
şi suptinsemnarea dieereî: «Prin credinţă umblăm» (11 Cor. V, 7);
ca s& cunoşti care credinţă e golâ şt din aut), şi care cea teore¬
tică, care se elice şi înipostatnică.

7. Bine alergaţi; cine v’a zăticnit pre voi a nu vS supune
adevărului!

Acestea nu le 4ice Apostolul cu chip întrebător, adecă nu
întrebă pre Galatenî ca să afle, ci elice lor cu tânguire şi cu
nedumerire. Vot, dţce, aţi fost ajuns la deplinătate, şi acum ce
schimbare este acesta, ce s’a făcut întru vot! Ce amăgitor a
putut atâta cu cuvintele lui, în cât a vă opri se nu vă supuneţi
adevărului Evangheliei, ci umbrei legeE).

~7~8. Pizmuîrea acesta nu este dela cel ce v’a chemat.

Adecă a vă supune voi Galateniior mincluno- apostolilor a-
celora ce vă amăgesc, nu este dela Christos, fiind-câ Christos
nu v’a chemat ca să ve înduplecaţi acelora, care ve sfâtuesc
să urmaţi cele Iudaice*).

! ) Şi Teodorii epee: „Ibovnic al lege! eşti? Păzeşte cele de nevoe ale
legeî; câştigă dragostea cea către apropele, că prin acesta se plineşte
totă legea; Iar pre osebirea tăereî împrejur şi a netăereî împrejur o a
.perdut credinţa; că nici întru ostaşi caută voevo<ţu oştilor albul, sau
negrul, ci iscusirea dea nslăşescă".

*) Iar Teodorit aşa ejice: „Pre cale o laudă, iar pre rătăcirea căîet o
plânge".

3 ) Teodorit însă ejice- „Însuşire a lui Dumnezeu este a chema, îar a
se supune este a cekira ce îl aud". Ve<ji şi la dicerea: „Că nu esta. a
tuturor credinţa 11 (II TesaL 111, 2),

— 261 —

9* O puţină dospiturâ pre 1 6 ţk frămmtâtura o dospeşte.

Pentru a nu dice Galatenii, ce ne prihâneştî at^ta, o feri¬
cite Pavle? O poruncă a Legeî Vechi am păzit, tâerea împre¬
jur, şi atâta măreşti greşaia nostcă ? Pentru acesta răspunde
Apostolul, că greşaia acesta, ce se pare vouă puţină şi mică,
vatămă întru cele de căpetenie şi mari, fiind-că precum puţi¬
nul aluat dospit, preface întru şine pre tută făina ceafrătpîn-
tată, şi o dospeşte şi cu tote'căi este mic şi puţin; asemene jr.
şi tăerea împrejur, măcar deşi ăŞţe o poruncă a legeî, îrfsk ore
toţî vă preface în iudaism; 1 ), Însuşi acestâ dicere, a 4^ s Psvdi'
şi aiurea: puţină dospitură, pie totă frâmântătura o dospeşte
(I Cor. V, 6). ;-

io. Eu am nădejde de voi intru Domnul, că alt ni¬
mica, veţi cugeta.

Nădăjduesc, (ţice, în voi o Galater.ilor, fiind-că ştiu ce fel de
ucenici am şi pentru-că cunosc că sînteţi lesnicioşi de a ve în¬
drepta iarăşi, Nădejduesc dar în voi, că alta nu veţi cugeta,
adecă nădejduesc că puteţi a vă îndrepta iarăşi şi nădejduesc
încă în ajutorul şi puterea Domnului, care nu voeşte a peri nici
cel mai mic om, că va ajuta v<5uă spre a ve îndrepta. Insă cu
aceste cuvinte îndemnă pre Galateni ca să facă şi ei lucrul lor
dupre putere, adecă se nădăjduiască întru Domnul, căci cu alt
chip nu este cu putinţă a dobândi, dice, ajutorul cel dela Dum-
nedeu, de nu veţi traduce şi voî partea vostrâ,. şi nu veţi face
cea dupre putinţă*).

Iar cela ce vă turbură pre voi. va purta judecata, ori
cine ar fi.

Voi, dice, vă veţi îndrepta; dar c,ei ce s’au amăgit nu vor
scăpa de munca iadului, pentru îndreptarea vostrâ, ci se vor
munci, deşi se par a fi dre-cari mari, ca să fie vrednic) de
credare; că acăsta însemnezâ dieerea «ori care ar fi». Iar a-
căsta o dice Pavel, ca nu şi alţi amăgitori ore cari să se pue
asupra Galatenilor şi să-i amăgăscă 3 ).

*) Iar Coresie <jice, că dospiturâ este mincinosa şi făţarnica învăţătura
Iudeilor, precum şi Domnul pre acesta .aşa o a numit rţicend: „Maî in-
tâîu luaţi-ve aminte pre sine-ve de dospitul şi aluatul fariseilor, care
este făţărnicia “ (Luca XII, 10).

2 ) Iar Teodorit cţice: „Că nu a cţb: nu cugetaţi, ci că: nu veţi cugeta,
că pre cele ce se făcuseră atuncea le prihăneşte şî să vogă se vadă schim¬
barea cea spre maî bine“.

a ) Frumosă e şi tâlcuirea ce tace şi dumnedeescul Chrisost. ia acesta,
cjicând: „Că însuşi acesta o mtvetminţgza şi părinţii la fiii .lor; şt când
un părinte sfatueşte pre fiul seu, carele s a/stricat. şi a făcut multe vele,
măcar deşi părintele acela ştie pre fiîul seu că din soeotela lui- cea rea

— £02 —

ii. Iar eu fraţilor, de propoveduesc tăerea împrejur,
pentru ce mai sint gonit?

Fiînd-că îl prihâneau pre Pavcl mincîuno-apostoliî aceia şi (li-
ceau câ este făţarnic, şi câ pe la alte părţi propovedueşte să
se tae împrejur, Iar pe la altele nu propovedueşte acesta, pen¬
tru acesta elice aicea că voi sinteţî marturî, că eu sînt gonit
de Iudei; câ de aş propovedui eu tăerea Împrejur, pentru ce
alta. aş fi ,gonit de ludei? Câ arătat este pentru-ca stric părin-
teştele obiceiuri ale lof, pentru aceea şi mă gonesc. Iar de pro-
povediieăcttăerea împrejur ett negreşit attmcea întăresc şi ade¬
veresc părinteştile şi legiuitele obiceiuri ale Evreilor; apoi pen¬
tru ce aş mal fi gonit, dacă întăresc legea lor? Dar ce, pic
unii, că Pavel a tăiat împrejur pre Timotei? Aşa, răspundem,
a tăiat Pavel împrejur pre Timotei, însă dupre iconomie şi
compogorîre, şi numai o dată a tăiat împrejur, nu tot-de-mia,
nici propoveduîa altora să se tae împrejur, că alta este a taîa
împrejur o dată, şi alta a propovedui să se tae împrejur tot-
de-una, Pentru acesta şi Apostolul nu a clis, câ de am făcut
tâere împrejur, ci, de propoveduesc tăere împrejur, că cel ce
propovedueşte tâere împrâjur, dogmatiseşte că se cuvine a se
face tot-dc-una tăerea împrejur, ca un lucru simplu şi bun, Iară
cela ce dupre iconomie face acesta o dată, nu face tot-de-una,
ca un lucru de obşte bun, ci ca un lucru trebuincios dupre
vreme şi dupre întâmplare 1 ).

a făcut reu, însă aruncă greşala la altui, şi cjice fitului: „Ştiu că greşela
nu a fost a ta, alţii te-au stricat şi te-au amăgit, a acelor este totă gfe-
şelâ, pentru ca fiTul aucjind cuvintele acestea ale tatălui seu, se potă a’şl
socoti răutatea sa şi a se întorce Iarăşi la fapta bună, ruşinându-se să
nu se arate nevrednic de slava sa şt de ipolipsul. Acesta însuşi o face
şi Apostolul scriind Galatenilor, şi dupre multele cuvinte şi nenumăra¬
tele prihanirt, ci a clis asupra lor, aprope de sfîrşitu! scrisoret, vrând a
. scutura dela dînşit prihănirea, ca puţin odihnindu-se eî de prihane, să
potă a se desvinovăţi, le (ţice 'aşa: „Eu am nădăjduit în vot, că nimica alt
veţi cugeta, îar cela ce ve turbură pre voi îşi va purta judecata, ori cine
ar fi“. Aşa a făcut şi David, pentru-că a cţis către Saul: „Pentru ce as¬
culţi cuvintele norodului, celui ce 4> ce; „lata David caută sufletul teu?“
t;l Imp. XXIV, 10). A arătat că alţii sînt cari îl întărită, alţii cari ÎS strică,
cu tot chipul silindu-se a se desvinovăţi pre sine-şl de învinovăţiri.

i) Frumosă şi gîumace este pricina, ce o dă înţeleptul Nichita, pentru
care Pavel a tăiat împrejur pre Timotei, şi asemănarea, ce o face asupra
acestei pricini, cţicend: Pavel a făcut urmând pescarilor, fiind-că eî nu
aruncă în mare undiţa golă, ci o acopere cu ore-ce nadă, şi aşa tică¬
loşii peşti vecţend venmişor, răpesc undiţa şi jalnic se prind de dînsa,
cu un chip ca acesta şi Pavel a făcut. Marea este lumea, sal' peştii sînt
Iudeii, undiţa a fost Timotei, Iar Pavel a fost pescarul. Deci a arun¬
cat Pavel pre Timotei ca o undiţă în marea lumel, însă nu gol, ci
l’a acoperit cu vermuşoru! şt nada tăereî împrejur, adecă a trimis Pavel

- 263 -

S’a stricat dar smintea cruceî.

De propoveduesc eu, cjice, sâ se tae împrejur hristianiî, a-
pol a încetat smintCla de care se sminteau Evreii pentru crucea
lui Christos, căci ei de alta nu se smintesc fără numai că pro-
poveduim crucea, şi pentru acesta propoveduîrea nostră flu o
priimesc, căci din acesta se strică tăerea împrejur şi legea. In
cât dacă tâerea împrejur se propovedueşte de mine, a încetat
lupta şi resbolul |ce au Evreii cu crucea, şi s’a stricat smintdla
de care se smintesc pentru cruce.

12 . Ol de s’ar tăia de tot şt cei ce v$ râsvrătesc pre voi.

Pre Galateniî cel ce s’au amăgit şi se tăiau împrejur, 'din în¬
ceput î-a numit Apostolul nebuni şi fârâ de minte, şi î-a în¬
fruntat pre el, nu mat mult decât ca pre nişte copil fără de
minte, Iar pre aceia ce l-au amăgit pre dînşif, aicea îl blestemă,
fîind-câ bolesc fără vindecare, şi au rămas neîndreptaţî. Care
insă este blestemul ce dice asupra lor? O! de s’ar tăia ei cu
totul, dice, nu numai împrejur, ci şi tote mădulările lor cele
ascunse desâvîrşit, câ tăerea lor acesta şi jugănirea pricinueşte
morte mal de multe ori dmenUor’). Vedl însă, Iubitule, cum
a dis pre amăgitorii acela «răsvrătitorî», care acest nume îl di-
cern la cel ce robesc pre bmenî, pentru-că şi aceştia ridică
slobodenia Galatenilor hristianî, şi luând pre cei credincioşi din
slobodenia Ierusalimului celui de sus, adecă din noul dar, îi
mută pre eî, ca pre nişte robi şi dmenî strămutaţi la lege şi
la nimicuri şi robia Evreilor. Insemnezâ însă dicerea acesta a
Apostolului împrotiva acelora ce’şl tae mădulările lor şi se fac

pre TimoteT în lume, nu netăîat împrejur, căci de l’ar fi vecjut peştii, a-
decă Evreii, cari urmau a’l priitni pre Timoteî, netăîat împrejur, îndată
s’ar fi ferit de dînsul, precum fug peştii de undiţa golă, Ci l’a trimis
coperit de tăerea împrejur, ca Evreii vecţîndu-l şi cunoscând semnul cel
obicinuit lor al tăereî împrejur, se năzuiască la undiţa lui Timoteî şi să
se tragă de tăerea împrejur, adecă să se prindă de cuvîntul înveţătureî
Evangheliei darului; şi aşa Timoteî avend tăerea împrejur, a stricat pre '
tăerea împrejur, fiind-că unele ca acestea sînt lucrările iconomiel. A fă¬
cut Gompogovîre întâîu Pavel, Iar apoi a tras peştii, adecă pre Evrei, din
fundul necunoştinţei şi a împătimirel Lege! Vechi, şi î-a adus la Evan¬
ghelie (la tâlc. Ev. tul Matei Cap. FI).

J ) Iar de se nedumereşte cine-va, pentru ce Pavel blestemă, răspunde
sfinţitul leronîm, că Pavel blestemă nu dela vrăşmăşîe şi ură, ci din
rîvna dumne4eescă, precum şi Petru a blestemat pre Simon vrăjitorul
cjicend: „Argintul teu împreună cu tine fie întru .perijave, căci Darul lui:
Dumnecţeu al socotit a-! câştiga cu bani" (Fapt. VIII, 20). Şi precum’
Eliseîu prorocul a blestemat pre copiii acelea ce îl batjocoreau, luân-
du-1 în rîs, şi tot o dată şi pre suirea proroculţu llie a înveţăţoruluî lui
(a ]V-a Imper. II, 24). Iar sfinţitul Avgustin <ij*ce că Pavel (jice lor, sa¬
se tae împrejur dupre patimi, care nu este blestem, ci rugă.

264 —

famenî, pentni-că trag asupra lor blestemul acesta al Aposto¬
lului; pentru care canonul 22 şi 23 şi 24 ale sfinţiilor Apostoli
ca pre ucigaş canonisosc pre acela, ce s’ar face pre sineşî fa-
men ca pre un vrăşmaş al fâptureî lui Dumnezeii şi ca pre
un pizmuitor a! vieţeî sale.

13, Că voi spfe slobozenie v’aţî chemat, fraţilor, nu¬
mai să nu daţi slobodenia vdstră 1 ) spre prilej trupului.

Vor, cjice, fraţilor, v'aţt chemat de Christos nu pentru ca să
robiţi legei, adecă spre lucrarea cea deplinătore, ci pentru ca
să fiţi slobod! de jugul şi robia upel legi ca aceştia, căci pen-.
tru a nu propune cine- va şi a socoti, că de vreme ce Christos
rie-a dăruit slobozenie,., apoî este ertat noud să' facem relele
cele ce vom voi. Pentru acesta Apostolul îndrepteză prepusul
acesta şi dice: ca să: nu avem slobodenia spre prilej trupului,
adecă întru poftele cele trupeşti, căci nu ne-am slobodit pen¬
tru acesta de jugul legeî, pentru ca să cădem în prăpastia pa¬
timilor, şi să ne robim răutăţilor, ci pentru ca să călătorim
cu bună rândulală viaţa nostrâ, fără să avem jugul legeî, fiind¬
că mal înainte bine ne am; povăţuit de lege; şi în scurt a dice:
noî nu ne-am slobodit pentru-'acesta de poruncile cele lucrâ-
t;6re şi deplinătore, pentru ca să călcăm aceste moraliceşti po¬
runci ale legeî. Care lege se înţeleg acele 10 porunci şi al¬
tele 4 ); ci ne-am slobodit pentru ca să facem şi mal pre sus de
poruncile legeî.

Ci prin, dragoste să slujiţi unii altora.

Find-că Apostolul a ridicat din mijloc jugul Lege! Vechi,
acum însărcineză pre hrîstianl cu alt jug al dragostei, mal uşor
decât jugul legeî şi mal puternic; şi arată ghicitoreşte cum-că
amăgitorii acela au intrat între GalatenI pentru Iubirea de stă-

! ) Aicea lipseşte acesta: ,Aveţi" adecă: numai să nu aveţi slobocjenîa
spre prilej trupului.

s ) Că Legea Veche în 3 părţi se împarte: în partea săvîrşitore şi iu-
crătore, în moralicescă şi în politicescă. Cea săvîrşitdre este aceea care
rândueşte pentru jertfe, pentru tăprea împrejur şi pentru alte obiceiuri
care se potrivesc ludaiceşteî religii; Iar cea moralicescă este aceea ce
cuprinde pre cele 10 porunci, şi pre cele-l-â!te, ce îndrepteză şi pun în
bună randuîală pre obictnuirile fieşte-carula om; Iar cea politicescă era
partea aceea c_e rândula pentru politicescă rânduire, mal cu osebire a
norodului ludaicesc. Şi din aceste 3 părţi ale legeî, noi hristianiî sîntem
datori să păzim pre singuri pre cea moralicescă, pentru-eă din acesta
se îndrepteză moralurile nostre, şi pentru-câ acesta parte este lege vecl-
nică şi neschimbată, ca una ce este zidită pre legea cea firescă, şi deci
învaţă cele de cuviinţă atât căţre Dumnecjeu cât şi către apropeVe şi
către înşine noi. Vecpf despre acesta şi suptlnsemnarea cţicereî: „Că dş
s'a dat legea care pote face viu" (Galat. Iii, 21).

— 265 —

pânire şi iubire de slavă a lor; că iubirea de stăpânire este
începutul şi rădăcina tutulor eresurilor. Deci fiind-că, dice, iu¬
birea de stăpânire v’a rumt pre voi, T şi v’a despărţit pre unii de
alţi, pentru acesta de acum înainte, să slujiţi şi să ve' supuneţi
unul altuia, prin dragoste. Şi au arătat cu'dice^ea: să slujiţi, pre
dragostea cea întinsă şi covîrşitore, cu cari sînt datori a sluji
unii altora hristianil. Şi fiind-că a întors cuvin tul seu Apostolul
în moralicesc, arată Gaiatenilor chipul dragostei, prin carele vor
isprăvi de sine a nu robi patimilor; celor trupeşti’).

.14, O. trită legea într’un cuvin tăv:plineşte, întru: «Bă
iubeşti pre apropeluî teu ca pre sineţî» (Levit. XIX, 18).

De veţi păzi, dice, voi, legea, să nu o păziţi cu tăerea îm¬
prejur, ci cu dragostea; fiind-că. dragostea cea către apropele
este porunca LegeT celei Vechi, Că Cartea Leviticescâ dice:
«Să iubeşti pre apropele tdu ca pre sineţl». Şi dragostea este
plinirea legci, adecă cel ce va păzi dragostea, aCela va păzi
totâ legea. Vedi însă, cetitorîule, că Apostolul cu tdte că a în¬
tors cuvîntul, în moralicesc, iarăşi nu uită chipul cel dogmati-
ceşc; atât de.rnu.lt se.-mâhnea şi îl durea, inima pentru-câ Ga-
lateniî ucenicii sei, s'au fost rătăcit dela credinţă şi voiau a şe
tăia împrejur 8 ).

15 Iar de vi muşcaţi unii pre alţii şi mâncaţi, căutaţi
a nu vi topi unii pre alţii*.

Ceea ce ştia Pave! cu încredinţare că fac Galatenii, acesta
o scrie, ca indoindu-se; pentru acesta şi cu prepunere a dis,
că de ve muşcaţi şi vă mâncaţi unul pre altul, socotiţi să nu
ve stricaţi desăvîrşjt unul de altul; şi le-a dis acestea cu pre¬
pus, pentru ca sări înspăimânteze şi să-I propăzescă, nu pen¬
tru ca să-i osândescâ. Nu a qlis să muşcaţi numai, care o fac
cei ce se mânie; ci că ve mâncaţi unul pre altul, care însem-
neză mare neomenie, şi este însuşită hiarelor sălbatice. Acestea
insă le dice Apostolul, şi pentru dogmele cele stricate ale cre¬
dinţei, care le priimeau Galatenii. Se înţelege însă şi pentru
moraluri, adecă pentru vrăşmăşiile şi răpirele şi lăcomiile de
averi, ce făceau Galatenii unii asupra altora; fiind-că cei ce ne¬
dreptăţesc şi vrâşmăşesc, se vede că strică pre alţii şi nu pre
sineşi. Pentru acesta dice Pavel, că socotiţi bine ■ fraţilor, nu

*) pice însă şi Teodorit tâlcuind acestea: „.Că cela ce iubeşte cu cură¬
ţenie, nici de a sluji celui ce se iubeşte de. el se lepădări

*) Iar Avgustin (Cart. 8 despre Treime) cjicel „Tolă legea cuprinde
sau pre dragostea lui DumnetţeS sau pre dragostea apropeluî. Iar dra¬
gostea apropeluî cuprinde pre dragostea Iui Dumnecjeu, căci pentru Dum¬
necjeu se iubeşte apropele; deci cel-ce iubeşte pre apropele, şi pre Dum¬
necjeu iubeşte".

— 266 —

cum-va din vrăşmâşuiriie cele ca acestea şi tonele ce faceţi, nu
stricaţi pre alţii, ci vă stricaţi pre Înşi-v6 voi.

ifŞ. Dic însă cu Duhul să umblaţi, şi fapta trupului
să nu săvîrşiţî.

Find-că mal sus a dis Apostolul, că a muşca şi a mânca
unul pre altul este lucrul stricător de sineşi, pentru acrista
spflne aicea dofţoria răului acestuia, care doftorie şi pre dra¬
goste o păzeşte, şi Iarăşi , ea de dragoste se- păzeşte, şi acesta
j-este ^a-. umbla hnştlanp' nphdypto Duh, ci a •£ duhovniceşti, a-
decâ a vieţui cu luare aminte, şi:cu deşteptare, şi cu duhov¬
nicesc^ ■ lucrare, şi cii rugăciune; căci de am fi noi hristianit
duhovniceşti, şi de am lua aminte în inima nostrâ, cu deştep¬
tare, şi cu răgăciune gânditore, negreşit am goni pre fieşte-care
prolovire a gândurilor. celor de ruşine şi rele, "cu care ne pro-
loveşte diavolul. Iar gonind dela noi prolovirele' gândurilor cele
de ruşine şi rele, negreşit nici pofta trupescâ, ..nici- vre un-alt
păcat vom săvîrşi, care s’ar naşte din gândurile cele de.ru şi ne
şi rele; fiind-câ gândul şi cugetarea este rădăcina lucrăreî pă¬
catului, iar lucrarea este odrosla. Pentru acesta cel ce tae ră¬
dăcina, adecă gândul şi cugetarea, acela tot o dată tae şi o-
drasla, adecă pre lucrarea păcatului şi se face slobod; şi aşa
nici către Dumnezeu pecâtueşte, nici către apropele 1 )-

17. Că trupul pofteşte împotriva Duhului, Iar Duhul
împotriva trupului 2 ). Acestea stau unele împotriva altora,
ca nu cele ce aţi voi, acestea să le faceţi.

>) Pentru acesta a <ţis prea deşteptul acela duhovnicescul Părinte, dum-
necţeescul Diadoli, Episcopul Fotichtei: „cela ce intră de-a pururea în ini¬
ma sa, se înstreineză de tote cele frumose ale vieţeî, că umblând du-
hovnîCeşte nu pote a şti poftele trupului*' (Cap. LVII). A cţis însă şi Mar.
Avsenie: „T<5tă silinţa ta fă-o ca lucrarea cea înlăuntruf teu să fie du-
pre Dumnecjeu, şi veî birui patimile cele din afară** (în Viaţa sa), ţiice
însă şi Mar. Vasilie, tâlcuind pre: „Fericitul bărbat care nu a umblat în
calea necredincioşilor** (Ps. î stih. 1): „maîîntâîu dar curăţire este gândul
cel curat în mintea nostrâ, fiind-că rădăcina lucrărilor celor prin trup
este sfatul cel în inimă; că preacurvia mai întâiu aprintţendu-se în su¬
fletul celui iubitor de îndulciri, aşa iucreză, pre stricăciunea cea prin
trup. Pentru acesta şi Domnul <ţice, că înlautru sînt cele ce spurcă pre
om“ (Mat. XV). Şi Maxim purtătorul de Dumnerjeu aşa cţic©: „Cela ce
neîncetat îşî face zăbăvirile împrejurul celor din lăuntru, păzeşte întrega
înţelepciune şi este îndelung răbdător, şi nu numai, ci şi priveşte cu
mintea, şi să teologhxseşfe şi să rogâ; şi acesta este ceea-ce cţice Apos¬
tolul: „Cu Duhul umblaţi, şi pofta trupului să nu o faceţi'* (Cap. LXIV
a sutei 4 din cele teologhiseştî).

s ) Trupul pofteşte împotriva Duhului, cfi ce Coresie, dupre firesca şi
_ simţitoresca putere, adecă trupul pofteşte împotriva Duhului cu patimile
cele trupeşti, a curvieî, a preacurviei, a iubire! de îndulciri şi a celor-l-aite;

— 267 —

La acostă ^icere se luptă eretici? Maniheî, şi câţi alţii ăînt
asemenea cu dînşil, că dic el, că omul se alcâtueşte din două
firi şi din clone fiinţe protivnice, şi că Apostolul mărturiseşte
cu cuvinţelul acesta ce dice aicea; dar nu este acest-fei înţe¬
legere? Apostolului, câ nu voroveşte Pavel aicea pentru fiinţa
şi firea trupului, nici pentru firea şi fiinţa duhului, adecă a sufle¬
tului, ci trup înţelege pre cugetarea omului cea pămânţeşcă şi
trlndavă, şi pre omul cel ce cugeteză cele materialnice; ase-,
menea şi duh Iarăşi înţelege pre cugetarea cea duhovriieescâ
şi gânditore, pre omul ce! ce- cugetăză cele nernaterialnice şi
duhovniceşti, şi nu pre fiinţa sufletului f). Dec? cugetarea cea
pâmentescâ şi împătimitdre se împrotiveşte şi se luptă cu cu¬
getarea cea duhovuicescă care gândeşte cele nemateriainice; şi
dinprotivâ cugetarea cea duhovnicescă stă împrotiva celei pă-
mînteştl şi împătimaşă. Deci Apostolul aicea tjice că este luptă
între cugetările cele bune şi între cele rele vederată, şi nu între
trup şi suflet, căci a voi omul binele sau răul, sau a nu ’l
voi, acesta se naşte dela cugetarea sufletului celui cuvăntâ-
resc, şi nu de-a dreptul dela suflet, sau dela trup. Pentru a-
cesta dupre urmare dice Pavel «câ nu cele ce aţi voi,, şi să
le faceţi acelea, pentru-câ trupul insuşî de sineşî şi dupre fi¬
inţa sa, împreună lucrător şi ajutător este sufletului şi nu îm-
protivitor; şi Iarăşi sufletul împreună ţine pre trup şi face tot
chipul şi pătimeşte pentru ca să nu-’l lase, pentru acăsta şi când
se desparte de trup prin morte, simte durere şi se întristeză.
Dec? cum ar fi acestea una âlteea protivnice, când au atâta ţinere
şi compătimire şi atâta iubire şi apropiere intre dînsele 2 ) ?

iar sufletul pofteşte împotriva trupului cu faptele cele bune. Pentru a-
cesta cjicea Avva Ahilevs, că pofta ce rea esle în om un demon vrăş-
măşuitor, sau o unealtă a demonului.

’) Intr’un glas cjice şi Teodorit tâlcuind acesta: „trup eflee pre pornirea
socotinţe? cea spre mal reu; Iar duh elice pre darul cel ce locueşte în cel
credincioşi, că acesta povăţueşte pre suflet spre cele mat bune. Şi cum
este cu putinţă a birui pre patimile trupului? !Ca nu cele ce aţi vrea,
acelea şi a ie face, a nu urma cugetărilor celor necuviinclose, în loc de
a le birui pre acelea, avend împreună lucrători pre darul Duhului". Iar
sfîntul Ciril al Alexandriei Sa iţicerea acesta a lui Pavel adauge tjicend:
„Ci biruind trupul, ruşinat se face şi înverşunat cel biruit, şi mal spur¬
cat decât tot noroiul cel puturos. Iar biruindu-şe el şi dând loc "duhului,
strălucesc şi vrednice de laudă se fac cununile celor ce biruesc, că în¬
dată vor fi mai pre sus de prihănire, şi de totă pângărîclunea cea prea
necuviinclosă, şi de laudele cele dintru acestea împodobiţi" (Vor. XVIII
la pasha).

s ) Aşa trupul omenesc dela călcarea de poruncă a lui Adam s'a stri¬
cat, şi fiind-că cu îndulcire se semenă şi se zemisleşte-şi hrănindu-se
şe creşte, pentru acesta tot-de-una se plecă către îndulcire şi către îm-

— 268 —

i8. Tar de ve purtaţi cu duhul, nu sînteţî supt lege.

Orl-carele are pre duhul luî Dumne4eu, adecă pre Darul
Sfîntuluî Duh în sufletul său, acela stinge pre poftele cele rele;
şi cela ce se va slobodi de poftele cele rele, acela nu maî are
trebuinţă de sfâtuirile şi de învăţăturile Legeî Vechi, nici mar
este supus eî; precum de pildă, orl-carele nici se mânie asu¬
pra fratelui s-fiu, cum maî are trebuinţă acesta de lege, care
porunceşte să nu ucidă cine-va? Câcî uciderea este isprava a
mâniei, şi cela ce nici pofteşte in inima sa cum ar maî avea
trebuinţă de lege, ca să-l înveţe să nn curvescă? Căci cnrvta
este odraslă a poftei; şi acesta apucând maî înainte, pre poftă
o a smuls din rădăcină, şi împreună cu dînsa a smuls şi o-
drasla râdăcineî; care acdsta şi într'aft loc o a dis acestaşî
Apostol, că: «Dreptului ..nu i se află pusă lege» (I. Timoteî, I,
9), Cuvintele acestea însă se vede că le dice Pavel spre lauda
Legeî Vechi, fiind-câ rânduîala ce o are acum la noî hristianiî,
Duhul, acesta o .avea legea la Evrei, pentru-că ea iî povăţuîa
dupre puterea ei,'când -avea vremea eî, şi era în starea cea
maî bună. Decî cum, dice,; acum voi Galateniî ve supuneţi Ia¬
răşi legeî cei! povâţuitdre de copii, şi lăsaţi pre.Duhul Darului,
care face depliniţi în duhovnicesca vîrstă? Că acesta este ase¬
menea, ca cum de ar fi cine-va filoso 1 ', şi s’ar duce căutând
pedagog şi dascăl de 'gramatică, pentru ca să paradosescă li-
terile cele dintâlu a, b....

ig. Iar faptele trupului arătate sînt: care sînt curvia,
preacurvia.

Faptele, cjice, ale proalegereî omului ceiî trupeşti şi pămân¬
teşti' şi stricate S'inf acestea, din care se cunoşte proalegerea

pâtimitore poftă; dar însă fără a pătimi mai întâîu gândul şi a se învoi
spre îndulcire, trupul de-sineşî nu pote a birui.pre gând şi pre suflet şi
a-1 sili Ca să facă păcatul; drept aceea la tote patimile poftei, cel întâTu
pătiniitor este gândul,, dupre Mar. Grigorie al Tesaliei (!n scrisorile cele
către Xeni). Pentru acesta vedem şi la copilaşii cei mici, că deşi ma3u~
lările cele născetore ale lor se mişcă, dar fnnd-că nu pătimeşte mintea
lor, şi nu se îndulcesc în patimi, cu nepătimire se mişcă' acelea, şi nu¬
mai spre întărirea firet, nu spre îndulcire, dupre acest dumnecţeesc Gri-
gorie (Tij). Drept aceea, acesta vrend Pavel a o arăta <ft ce aiurea: „Fă-
cend voile trupului şi ale gândurilor" (Efes. II, 3). Ca să încheem dar
totul, cjicem, trupul nu este de-a dreptul împrotiva duhului, fără numai
prin mijlocirea şi prolovirea cugetului celui împătimaş, şi de-a-îndărătul:
nici duhul este Împrotiva trupului. Şi asemenea este acesta cu tţicerea
aceea: „Ved însă altă lege în mădularile mele, care se luptă împrotiva
legeî minţeî mele, şi: robir.du-me pre mine legeî păcatului celuia ce este
, în mădularile mele“ (ftorn. VII, 23). Şi vetţî tâlcuirea aceştia şi suptîn-
semnarea. Ved! încă şi suptînsemnarea dicerel: „Să nu dats loc diavolu¬
lui" (Efes. IV, 27).

cea de acest-fel trnpescă, adecă şsfe curvia şi preacurvia; se
deosebeşte însă curvia de preacurvia, căci curvia este când cade
eine-va cu femee fără bărbat, iar preacurvie când cade cu femee
ce are bărbat. ■ i . ...

Necurâţia, înverşunarea.

Chipuri ruşinose de păcate trupeşă’, înţelege aicea ghicitoreşte
Apostolul, cu numirile a necurăţieî şi. a înverşunărei, care chi¬
puri nici a voit a le diee anume, pentru ruşinarea lor 1 ).

>. 20. Idolo-slujirea, fermee£toria, vrăjbiie, gâlcevile, piz-
vhieift, îliâtiiiie, întăntările, dezbinările, eresurile..

2i. Zavistiile, uciderile, beţiile, benchetuirile şi cele
asemenea acestora, cari mar înainte spun y6ufe*.), precum
şi mai înainte v'am spus, că cei ce fac unele ca acestea,
împărăţia lui Dumnecleu nu o vor moşteni.

Răspundă acum noue eei ce clevetesc şi prihănesc pre trup
ca pre un reu, fie precum vreţi voî, că înverşunarea şi-curvia
sînt pecate ale trupului, Iar eresurile şi' vrăjbiie şi gâlcevile
şi întârîtările că sînt păcate .ale trupului? In cât arâţat este că
acestea sînt lapte şi isprăvi nu. ale trupului, nu ale sufletului,
ci ale proaiegerei omului ceil stricate şi pământeşti, căci de
ar fi pficatele acestea fireşti şi întărîtore ale trupului, cum ne
ar lipsi de împărăţia ceriurilor şi ne-ar pricinui munca iadului?
Că munca şi cununile nu se «dau pentru patimile cele fireşti
şi neprihănite ale trupului, ci pentru păcatele sau faptele bune
cele de proalegcre şi de voe. încă şi dupre alt chip de ar fi
fost patimile şi păcatele de sineşî ale firei, şi nu ale relei vo¬
inţe şi proalegerî, nu ar fi dis Apostolul: cei ce le fac pre ele,
ci ar fi dis: cei ce le pătimesc; căci a face cine-va, arată pro-
eresis (libertate) şi voe fiind-că. ori ce face omul, cu proeresis
adecă cu proalegere face. Vrăşmăşie însă" dice aicea Aposto¬
lul pre.cele ce se fac cu nedreptate; pentru-că sînt şi vrăş-
măşil drepte, care se fac pentru credinţă împrotiva păgânilor

b Iar Mar. Vasiîie întrebat fiind ue este necurăţia şi ce este înver¬
şunarea? A răspuns: pre necurăţie a arătat legea, întrebuinţând numirea
la cele fără de voe întîmpiătore din firesca nevoe; Iar înverşunarea mie
mi se pare că o arată prea înţelep-ul Solomon numindu-o dezmerdare
şi nepurtare de grijă (Pitd. XIV, 24). Că înverşunarea este- o aşeejare
ce nu are sau nu porta durere nevoitor*;, precum şi neînfrânarea est®
aş ecj ar ea ceea ce nu are stăpânire asupra supâratorelor îndulciri (Hotar.
67 pre scurt). j r

! ) picerea: „Care mal înainte le spun- vouă, se vede că este de .lipsaţ
că pote lipseşte din afară „pentru" adaaâ „pentru care maî. înainte vei
spun, precum şi maî înăinte v’am spus, că cei ce fac unele ca acestea,;
şi cele-l-alte.

— 270 —

şi a ereticilor, şi împrotiva diavolului, şi asupra celor ce calcă
dreptatea şi drepta judecată 1 ). Iar zavistii, dice zavistuirile şi
pizmele, pentru-câ este şi zavistie bună, care se c^ice şi rîvnă,
când cine-va rîvnind urmezâ celui ce face bunătatea şi fapta
bună, şi bine a pus eresurile în urma întăritârilor 2 ) şi a împe¬
recherilor, pentru-câ fieşte-care intărîtare se face din prigonire,
fiind-câ voeşte a'şl întări voea, sau socotela sa fieste-carele
prigonitor şî bionic şi pentru a*şî Întări voea sa cea rea, în
sfifşii dupre-fdte aidâihpşte şi eres. Şi uciderea încă. se naşte
'dln : ' : piamâ; ’ aşi-fderea : şi BenebstuirîSe, âdecâ zevkurile şi cur-
veşlile şi ocărltorele cântările cele ce se fac noptea, şi jocu¬
rile din beţie se fac. Pentru acesta Apostolul a pus ftiaî intâiu
pricinile şi rădâcinele, şi apoi odraslele cele ce se nasc din-
tr'însele. Deci toţi, dice, ceî ce fac relele cele de maî sus dise,
.cad adecă din împărăţia lui Dumnedeu întocmai şi cei ce fac
pre cele mici din acestea, şi cel ce fac pre cele mari, munca
însă deosebită o au, precum am dis la cea I~a către Corint.,
Cap. VI, stih 9 —10.

22. Iar rodul Duhului'este dragostea, bucuria,, pacea.

Faptele cele rele se născ dela înşine noi omenii, adecă dela
singură înrăutăţită socotinţă şi proategerea ndstră, pentru acesta
şi Apostolul Ie-a numit fapte ale trupului. încă le-a numit fapte
şi pentru-câ au nelesnire şi greutate spre a se face, pentru-că
lucru sau faptă, va se dică cu anevoe şi greu, Iar cele bune
şi virtuţile nu au trebuiţă numai de sîrguinţa nostră, ca să se
facă, ci aă trebuinţă şi de ajutorul şi împreună lucrarea iul
Dumnedeu, Pentru acesta şi rodurl pre acestea le-a numit ale
Sfintului Duh, fiind-câ de noi se pune şi se sădeşte semenţa
faptelor bune, care este buna socotinţă şi proalegerea nostră"].
Şi pune Pavel mal întâîu pre rădăcina tuturor bunătăţilor şi a

■) Pentru acesta, acestaşl Apostol a <jis aiurea: „de se pute din partea
vostră cu toţi omenii să aveţi pace" (Rom. XII), precum este aratat du-
pre Icumenie că se întâmplă une ori a nu fi -cu putinţă acesta.

s ) Iar ce este gâlceava şi înlărîtarea am spus Sa Cap. XII al celei a
Il-a către Corintenl la stih 20, şi vecţî acolo.

a ) Iar cum că nu numai sfîrşitul virtuţilor şi al bunelor lucruri, ci şi
începutul lor se naşte, din dumnecţeescul dar, vecţl la suptînsemnarea
cţiceret: „Că Dunmecjeu este cela ce lucreză întru noî, şi pre a voi noi
şi prea a lucra" (Filip. II, 13). ţlice însă Teodorit la tâlcuirea acestei Zi¬
ceri că: „De ar-fi fost numai ale trupului acestea (patimile, adecă cele
mal sus 4ise) trebuia a se arăta şi lucrările sufletului, ci nu le-a pus.
Arătat dar este că'trup a numit pre cugetarea cea trupească adecă pre
pornirea sufletului cea spre mai reu, Tar duh numeşte pre darul cel dat
pentru acesta şi rod al duhului numeşte pre dragoste, şi pre bucurie,
şi pre cele-l-alte, că acela cu sufletul împreună lucrând, fieşte-care din
acestea se isprăveşte".

— .271 —

virtuţilor, pre dragoste, apoi pre bucurie; pentru-că cela ce iu¬
beşte tot-de-una se bucură, nu numai când i se face bine de
fratele seu, ci şi când de către el i se face vre un reu; pen-
tru-că cu mijlocirea dragoste! socoteşte fâcetor de. bine al său
pre cela ce li face rău, şi se bucură întru Dumnetţeu fiind-câ
tote le face şi le sufere pentru Dumnezeu, şi pentru acesta se
veseleşte cu buna conştiinţă ce are; şi iarăşi cel ce are dra¬
gostea şi bucuria, acela este în pace cu sufletul şi cu inima;
pentru-că nici înlâuntru se turbură de cugetări, nici de omenii
sau demonii cel ce pre din afară îl supără. Şi de se Întâmplă
a vrâşmâşi pre cine-va acela, carele are dragostea şi bucuria
nu' vrăşmâşeşte pre om, ci pre răutatea omului, iar pre om
îl Iubeşte ca pre un frate al său, şi pentru folosul aceluia arată
că are vrajbă cu el, că cu vrajba sa cea vecjutâ să-l facă să
se îndrepteze 1 ).

îndelunga răbdare, bunătate, facerea de bine, credinţa
blândeţea, înfrânarea.

îndelunga răbdare dupre acesta se osebeste de blândeţi la
Sfînta Scriptură, căci: «Cel îndelung răbdător este mult întru
înţelepciune», precum cjice Parimiastul (Pild. XIV, 31), fiind-câ
nu dă în grabă cuvincldsă pedepsâ celula ce greşeşte, ci cu
zăbavă şi cu îndelungată vreme; Iar cel blând Iartă desâvlrşit
greşâla ce-I fac; precum Moîşi pentru ca să erte desâvlrşit gre-ţ
şâla şi prihănirea ce o a făcut asupra sa fratele său Aaron şi
sora sa Mariani, pentru acesta s’a numit maî blând decât toţi
omenii pământului: «Şi au grăit, dice, Mariam şi Aaron asupra
luî Moîsi, pentru femeea lui etiopenca, pe care o a luat Moisi,
că a luat femee etiopâncă, şi a <jis: au numai singur lui Molse
a grăit Domnul? Au nu a grăit şi noue? Şi a auijit Domnul.
Şi omul Moîsi blând forte fiind, mai mult decât toţi omenii

1). Pentru acesta şi-dumnecţeescuî Chrisostom tâlcuind 4' cei '2a acesta
a luî Pavel cţice: „Vecji, rogu-te, scumpătate de dicere şi urmare de în¬
văţătură: mai întâîu a rânduit pre dragoste şi , atuncea a pomenit de
eele-l-alte; a pus rădăcina şi atuncea a arătat rodul; a aşecjat temelia
şi atuncea a adaus zidirea; deia izvor a început şi atuncea a venit la
rîurî, că nici pricina bucuriei nu pote veni mai întâîu, de nu se va arăta
rădăcina dragostei, nicî cu bunătatea păceî putem a ne împletici, de nu
vom socoti maî înainte ca ale nostre pre cele ale apropeluî“. Şi iarăşi:
„Dragostea este rădăcina, şi izvorul, şi maica tuturor bunătăţilor, fiind¬
că, ca o rădăcină odrâsleşte nenumărate ramuri de fapta bună şi ca un
izvor revarsă multe ape şi ca maică înăuntru în suturile eî strînge pre
ceî ce alergă la dînsa". Drept aceea şi înţeLeptial Pselos a cţis în stihu¬
rile cele îambiceştl despre fapta bună şi despre -rentate: „şi l-au isv.or şi
împrejur curg că tâte virtuţile le stâng împrejur”. Pentru acesta şi unii
etimologhisesc numirea dragostei dela tjicerea „aduceri, adecă stăpâneşte,
ori şi pârtă în sineşî pre t6te faptele bune.

ceî-ce sînt pre pământ» (Numer. XII, I). Iar bunătatea este
mal obştdscă. decât facerea de bine (adecă mal preste tot cu-
princletore), fiind-că bunătatea Domnului este întinsă preste toţi,
dupre ceea ce dice: «Bun este Domnul întru tote» (Psalm. CXLIV,
stih. 4). Iar facerea de bine a Domnului numai celor vrednici le
face bine, dupre cea scrisă: fă bine Domne celor buni (Psalm.
CXXIV, stih. 4-) 1 ). Iar credinţa, dice aicea Apostolul, nu pre
cea simplă, şi goiâ credinţă din aud, ci pre cea teoretieescâ şi
numită înipostatnicâ a ) şi care este dar şi rod al Sfîntulul Duh,
care strămută munţii, precum a 4i s Domnul, şi care crede fără
Îndoială, că cele neputinclose la dmenl, putindose sînt la Dum-
nedeu. Iar în urma tuturor s’a pus înfrînarea, care este depăr¬
tare, nu numai de mâncările şi băuturile cele îndulcitdre, ci şi
de tot alt cuvînt rău şi lucru rău şi faptă rea 3 ).

23. împotriva acestora nu este lege.

Pentru ce "o dice acesta aicea Pavel? Că sufletul cela ce a

i

dobândit pre rodurile cele mal sus dise ale Sfîntulul Duh, a-
cela nu mal are trebuinţă de sfătuirile legei, pentru-că s’a fă¬
cut mal înalt decât legea. Precum şi caii cel ce sînt Iuţi la
drum şi grabnici, acela nu au trebuinţă de Bicîu şi de bătae
pentru ca să umble mai iute. Nu lepădă nici aicea Pavel pre

•*) Intr'un glas tâîcucşte şi Mar. Vasilie pre bunătatea şi pre facerea
de bine în I-Iotăr. 14 pre scurt, de unde şi Teofilact a tras tâlcuirea
acesta, cţicend Sfîntul VasilLe: „Mai tată socotesc a fi bunătatea întru
Lucrarea celor ce au trebuinţă ori şi cum de dînsa, şi mal strînsă pre
facerea de bine, împreuna întrebuinţând cuvintele dreptăţeî întru facerile
de bine.

s ) Despre credinţa acesta înipostatnică vccjî la Cap. V stih. 7 al celei
II către Corintenl.

s ) Mar, Vasilie aşa. hotărăşte pre înfrînare cţicend: „Hotărârea şi ca¬
nonul înfrînăreî însă «acesta este, ca nici către hrană, nici către reaua
pătimire a trupului a ne ulLa, ci a fugidntru âmendoue de nemesurare,
ca nici mult îngrăşidu-se (trupul) să se turbure, nici făcendu-se bolnă¬
vicios să se slăbescă dupre lucrarea poruncilor; că din amândâue acestea,
întocmai se face vătămare sufletului" (în Ascheticescul cuvînt). Vecţî însă,
iubitule, ca Apostolul aicea a pus rodurîle acestea ale Duhului, pre unul
dupre altul, fiind-că virtuţile se spânzură una de .alta. Pentru acesta a
cţis Mar. Grigorie Nisa: „pic încă şi cel ce le-au cercetat cele de acest
fel, că virtuţile (adecă faptele cele bune) nu se rump una de alta, nici
este cu putinţă a se apuca cine-va de a virtute dupre amărunţitul cu¬
vînt, şl a nu se atinge şi de cele-l-alte; ci celula ce l-ar veni o virtute,
de nevoe urmeză şi cele-l-alte“ (despre Feciorie Cap. XIV), pice încă şi
Mar. Macarie: „Cunoşteţî, Iubiţilor, că tote virtuţile sînt legate una de
alta; căci ca un duhovnicesc lanţ una de alta se atârnă: rugăciunea de
dragoste, dragostea de bucurie, bucuria de blândeţe, blândeţea de sme¬
renie, smerenia de slujire, slujirea de nădejde, nădejdea de credinţă, cre¬
dinţa de ascultare, ascultarea de prostime" (Vor. 40 Cap. I).

— 273 —

Tom. IL

lege ca pre o rea, ci o lasă ca pre o mai josita decât filoso-
fia şi decât virtuţile, care le dâ Sfintul Duh; şi acesta este u-
nită cu ceea ce d' ce Pavel aiurea: «Dreptului nu este pusă
legea» (I Timot. I, 9). Că de prisos este legea la cei-ce ispră¬
vesc fapta bună, dupre Teodorii.

24. Iar cel ce sînt al lui Christos trupul şî-au răstig¬
nit împreună cu patimile şi cu poftele.

Ca cum ar fi dis cine-va lui Pavel: şi carele este acela ce
a isprăvit şl a. dobândit rodurile .cele- de mai sus ale Sfîntuluî
. Duh, ce le-ai dis, o fericite Pavle? La acesta dar răspundend.
dice, că le-au dobândit pre acelea, cel cp sînt ai lui Christos,
adecă cei ce sînt apropiaţi şi parte a lui Christos, pentru-că a-
cela şt-au restignit trupul, adecă au omorît cugetarea trqpulm (şi
nu s ! au omorît adecă pre sineşî, fiind-câ cum dic părinţii, Domnul
voeşte să fim noi omoritorî de patimj. şi nu omoritori de trup);
căci să nu înţelegi aicea, că dice Pavel pre fiinţa- şi firea trui
pului, ci pre cugetarea cea truppscâ şi pâmcntăscâ şi pătimaşă,
precum mai înainte a dis. Drept aceea nici patimile pârţeî ceii
măttiitdre să fie vii întru noi, filei poftele şi îndulcirile, ci şi
acestea şi acelea împreună să fie ,răstignite şi omorîte. Sau şi
patimi prost numeşte pre faptele şi lucrările cele înpâtimaşe,
măcar din mânie de s’ar naşte, măcar din poftă'). Deci nu $ce
numai să omorîm faptele şi lucrurile cele îrfipătimaşe, ci şi pof¬
tele şi plecările şi gusturile cele ce sînt în, inimă, cari sînt în¬
ceputuri şi rădăcini ale faptelor şi ale lucrărilor,

25. De vieţuim cu Duhul, cu Duhpl să şi umblăm.

Fiind-că a ch s > că atâta este puterea Sfîntuiuî Duh, şi acest-

feisînt rodurile ce le dărueşte, să vieţuim dar şi noi hristianii

') Iar Climent Stromateuî.în Cartea a V-a a Suptînchipuirîîor, aşatâl-
cueşte cţicerea acesta 4'cend: „Apoi ca să nu 4ică: şi cine le face acestea?
Dice: Aceştia sînt cari le fac acestea, cel ce pre trupul lui Christos, a-
decă trupul lor (că trup al lut Christos este trupul nostru) 1-aCi restig¬
nit, şi ore-cum l-au omorît despre patimile cele trupeşti; şi nu numai
trupul l-au restignit spre a nu lucra patimile, ci .şi pre înseşi pătimite
le-au restignit spre a nu se lucra de dînşil 11 - Insă dupre tâlcuirea acesta,
cţicerea „Iar“ este de prisos unde se cţîce „Iar cei ce sînt aî lui Chri-
sios“, ort şi aşa „ce cţ' ce unul câte unul felul virtute! ?“ Că sînt unii
cari s’au restignit pre sineşî, în cât a nu lucra-el patimile, au restignit
încă şi patimile, atâta în cât a nu lucra ele întru dînşiî; asemenea este
cu aceea ce 4> ce: „Mie lumea s'a răstignit şi eu iumei" (Gal, VI, 14)'.
Se înţelege dar acesta: „Iar <tet“ aşa: aceştia sînt pre cari l-am 4> s : cari
trupul lui Christos l-au răstignit, şi cele-l-alte. pice însă Şt sf. Chirii A-
lexandr, tâlcuind 4i cerea acesta: „Că sfinţit cuvunctdsă este viaţa celor
în Christos_şi afară de patimile cele trupeşti şi de necurâţia cea pămen-
tescă" (Cart. I din tâicuirl). ’

— 274 —

fntru Duhul, şi cu singur Duhul se umblăm, adecă sâ urmăm ş{
să ne îndestulăm; că acdsta însemneză <Şi cer ea‘ «să umblăm»
în loc de; să ne îndestulăm cu puterea Duhului, şl să răstig¬
nim şi noi trupul nostru ' împreună cu patimile şi cu poftele,
şi să nu căutam altă adăogire dela Legea cea Veche; aşa în¬
tocmai tâlcueşte dlcerea acdsta şi înţeleptul Fotie,

26. Să nu fim măreţi îndeşert, unii pre alţii întârîtând,
unii altora pîzmuind.

.7 Cu aceste cMvipte .arată Apostolul, că cel c.e aii fojşt amăgit
pre Gălatehî,-şi l-ah Înduplecat a se tăia împrejur, s’au pornit
din Iubire de slava deşartă; pentru-că acesta este începutul şi
pricina tuturor relelor. Iar dicerea: unii pre alţii întărîtând, este
când cine va dice protivnicnlul seu acestea; de eşti puternic
vin să facem acesta. Iar fiind-câ pizţna se naşte din slava de¬
şartă, pentru acesta Apostolul opreşte acăsta 1 ).

CAP. VI.

i. Fraţilor, db va şl cădea vre un om în vre o gre-
şală, voi cel duhovniceşti îndreptaţi pre unul ca acela cu
duhul blândeţelor.

Fiind-că între Galatenî se aflau mulţi, cari arătându-se câ
cbrtă şi canonisesc pre cel ce cădeau în pecate, îşi izbândeau
patimilor şi ţinerel minte de reu, ce aveau asupra acelora, în¬
demnaţi fiind la acesta de Iubirea de stăpânire; pentru acbsta
Pavel aicea elice, câ de şi va cădea cine-va, adecă de s’ar răpi
şi s’ar amăgi de diavolul, şi bântuindu-se şi iuptându-se de
dînsul ar cădea in vre un pecat, voi cei duhovniceşti îndrep-
taţi-1, adecă nu-1 pedepsiţi şi nu-1 certaţi, ci îndreptaţi-1 cu du¬
hul blândeţelor. Şi nu a cj.is: cu blândeţă, ci cu duhul blânde¬
ţelor, pentru ca sâ arate cu acest cuvînt, că a îndrepta cei
duhovniceşti pre pbcătoşl cu blândeţă, acbsta este plăcută Du¬
hului" celui Sfînt. Şi pe lângă acbsta, pentru ca să arate, câ în¬
suşire a duhovnicescului dar este, a îndrepta pre păcătoşi cu
blândeţă. Şi Teodorit aşa tâlcueşte tjUcând: îndreptaţi şi întăriţi
şi pliniţi cea de lipsă.

Păzindu-te pre sineţl nu cum-va să cădi şi tu în ispită.

>) Teodorit însă aşa tâlcueşte acesta cjicend: „Slava deşartă şi pizma
desbinarea aceea le-a făcut, că pote cei ce erau întăriţi în credinţa lut
Christos, adesea-orî prihănind pre cel ce s’au fost clătit din credinţă ÎI
îndemna pre acela spre prigoniri şi lupte. Pentru acesta sfătueşte Apo-
' stolul pre cel tari în credinţa să dea mâna de ajutor celor ce s’au clă¬
tit în credinţă şi s’au plecat la Legea Veche,

275 —

Pentru â nu se mândri cel ce îndreptezâ pre altul, pentru
acesta mat înainte îl păzeşte pre el Apostolul cu aceste cuvinte.
Vedi, 4> ce i tu, Şi păzeşte-te pre sineţî, nu cum-va şi însuţi
să catjî în acele păcate şi patimi aîe aceluia pre care le ln-
dreptezl, pătimind ispită şi răsboîu dela diavolul. Cu cutezare
şi cu arătare a dis acăsta: «tu» pentru ca să arate cu dicerea
acăsta pre neputinţa omenăscâ, adecă nu cum-va sâ te ispiteşti
de diavolul şi tu, om neputincios fiind, şi schirnbăclos, şi su¬
pus în aceeaşi neputinţă a firet; pentru acăsta să compătimeşti
cu neputinciosul fratele tău şi rănitul,

2. Purtaţi sarcinile unul altuia.

De vreme ce cel ce este om nu este cu putinţă a nu pă¬
cătui, pentru acesta sfătueşte aicea Apostolul a nu iscodi hrîs-
tianiî, şi a cerceta cu deamăruntul greşelele fraţilor lor, ci a
le suferi, ca Iarăşi şi pre ale lor greşăle sâ le sufere alţii 1 ).
Şi aşa sâ depliniţi legea lui Christos.

Nu a 4' s s & pliniţi, ci sâ depliniţi, adecă de obşte toţi voi
sâ pliniţi legea şi Evanghelia lui Christos, suferind unul pre al¬
tul şi purtând greşelele lui, adecă ori care frate este Iute por¬
nit şi grabnic la fieşte-ce lucru, să sufere pre cel leneş şi zâ-
bavnic; asemenea şi fratele cel zăbavnic să rabde multa grăbire
a celui Iute, şi aşa nici cel Iute va păcătui 'suferind zăbava fra¬
telui său, nici cel zăbavnic sqferindu-se de cel grabnic. Deci
cu un chip ca acesta dând mână de ajutor unul altuia, depli-
niţl unul prin cel-l-alt legea lui Christos, căci făcând acesta de¬
pliniţi şi isprăviţi fapta bună aceea, ce lipseşte dela fratele vos¬
tru, purtând şi suferind metehna (defectul) aceluia. încă şi dupre
alt chip se înţelege acesta: că însuşire a.dragostei este a purta
greutatea unul altuia, şi dragostea iarăşi este plinire a tuturor
poruncilor lui Christos; «Câ de mă Iubiţi, dice Christos, po¬
runcile mele păziţi» (Ioan XIV, 15). Şi Iarăşi: «Acesta este
porunca mea ca să vă Iubiţi unii cu alţii, precum v’am Iubit
eu pre voi» (Ioan XV, 12)*).

’) Iar Mar. Vasilie întrebat fiind ce este cjicereâ „purtaţi sarcina unul
altuia şi aşa veţi plini legea lui Christos?" Răspunde: „Greu, adecă Sar¬
cină, este păcatul şi trage pre suflet la fundul Iadului; pre care .să-l ri¬
dicăm unul al altuia şi să cuprindem spre întorcerea dragostei pre cel
ce pecătuesc.' Iar a purta este în loc de a ridica, obicinuită cjicere a se
întrebuinţa şi de ceî localnici, precum de multe ori însumi dela mulţi
am au<ţit, că legea lui Christos deplinim ■ acelui 'ce a cj>s: „Nu am ve¬
nit să chem pre ceî drepţi, ci pre ceî păcătoşi.lâ pocăinţă", şi nouă le-
gîuindu-ne, că de va greşi fratele teu, cjice, mergi, mustră-l pre el- de
te va asculta al dobândit pre fratele teu“ (Hotar. 177 pre scuft)--

*).Teodorit însă 4ice: „Că lege a lui Christos a numit pre dragoste
Apostolul, căci glas ai lui Christos este acesta: „Porunca nouă dau vouă

— 270 —

3- Că de se pare cuî-va a fi ce-va, nimica fiind, pre
sineşi se amăgeşte.

Iarăşi Pavel aicea oboră şi în prăpastie aruncă pre mândrie
şi pre slava deşartă, pentru-cu cu cuvintele acestea arată, că
celula ce i se pare a fi ce-va mare, acela nu este nimica; pen-
tru-că arată semn arătat al neputinţei sale acesta a socoti, că
este dre-care lucru mare, şi cu acâsta nu amăgeşte pre alt
cine-va decât pre sineşî.

4. Fapta sa însă cerceteze-o fieşte-carele şi atuncea mi¬
mai întru .sineşî va avea laudă şi nu întru altul.

Cerceteze, dice, fieşte-carele faptele sale (că acesta însem-
neză dicerea: cerceteze-o) nu cum-va face faptele sale acestea
cu slavă deşartă ori cu făţărnicie, sau pentru vre un alt ore care
sfîrşit şi pravăţ (scop) lumesc şi omenesc şi nu pentru singur
Dumnezeu; şi atuncea când se va afla pre sineşi nevinovat
de acestea şi fără prihană, să nu se laude împrotiva celuî-l-alt
frate al sâu, ci de este aşa neînfrinat şi" pătimaş, şi nu pote
a-şî smeri cugetarea, sa, aibâşî măcar lauda acâsta singur în¬
tru sineşî; adecă însuşi cu sineşi asemenându-se, socotescă-şi
fapta sa cea de astă-dî mai bună decât cea de eri, şi fălâscâ-se
întru bunătatea sa. Acestea însă le dice Pavel dupre compo-
gorîre şi nu dupre amănunţime şi legiuire; adecă făcând po-
gorămînt la neputinţa Galatenilor dice acestea, pentru ca să
potâ cu acert chip a tăia încet încet patima de a se lăuda
desăvîrşit; că- cel ce obicinueşte a nu se lăuda împrotiva fra¬
telui său, precum fariseul se lăuda asupra vameşului, şi a ce-
lor-l-aiţî omeni dicând: «Nu sînt ca cei-t-alţl din bmeni» (L,uca
XVIII, 11) acesta în curând se vă lăsa de a se făli şi întru
sine-şî.

5. Că fieşte-carele greutatea sa va purta.

Ce te luadi tu hristiane împrotiva fratelui teu?~Şi te atbî
pre tine mai mare decât cela-l-alt? Că şi tu şi acela veţi purta
sarcinile vostre; şi atunci în diua judecăţeî se va cerca lucrul
al fieşte-căruia, ori de va fi bun, ori râu; în cât, fiind-că şi tu
ai sarcini şi greutăţi de pâcate, nu te lăuda că eşti mai pre
sus decât celâ-I-alt, nici te mândri întru sineţi pentru faptele
cele bune ce Ie faci').

ca să vă iubiţi unii pre alţii" (Eoan XIII, 34). Iar Coresie «fire: „C& pur¬
tăm greşela fratelui nostru, nu numai suferindu-o, ci şi îndreptându-o
prin cuvînt, precum a <ţ' 5 Şi Mar. Vasilie, şi rugându-ne către Dumne¬
zeu pentru dînsulV

’) DumneZeescul leronim aicea se nedumereşte şi tţi- ce: „Dă Aposto¬
lul a cjis mai înainte; „purtaţi sarcina unul altuia", iar aicea cum tji ce >
că fieşte-carele îşi va purta sarcina sa? Că. acestea. sînt împrotiva una

— 277 —

6. Impârtăşâscă-se însă cel ce se învaţă cuvîntul de tbte
bunătăţile cu cel ce învaţă.

Aicea voroveşte Pavel pentru învăţător, şi <ţice câ cei ce se
învaţă, trebue a împărtăşi pre învăţătorii lor, nu cu un lucru
bun, ci cu tote cele bune, adecă a da lor şi mâncări, şi bă¬
uturi, şi Îmbrăcăminte, şi. cinste, şi dragoste, şi cele-l-alte; fi-
ind-câ ceî ce se învaţă,, mai multe iau dela învăţătorii lor de.
cât eî; căci în locul celor vremelnice şi pământeşti bunătăţi, ce
dau lor, eî priimesc deia dinştl veclnice şi cereşti, prin îqvă-..
ţă'ţura doi' cea cerescă şi prin dumnecj^eţcul- cuvint. Pentru a-
căsta Pavel lucrul acesta împărtăşire şi cuminicaţie 'îl numeşte;
pentru-că întru aceeaşi vreme ce dă ucenicul, şi hristianui cela
ce se învaţă învăţătorului său, se împărtăşeşte şi el şi priimeşte
dela învăţătorul său. Pentru ce pricină însă a rânduit Christos a
se hrăni Snveţâtoril dela ucenicii lor, că a dis cum că: «Vrednic
eşte lucrătorul de hrana sa» (Mat. X, 10)f Pentru 4 pricini: în-
tâîu pentru a nu se mândri muft învăţătorii, ci a avea smerita
cugetare, fiind-că au trebuinţă şi eî de uceriicil lor; al doilea
pentru a se îndeletnici cu totului toi. întru singur cuvîntul lui'
Dumnezeu şi la învăţătură, şi a nu resgândi şi a cheltui vremea
spre a purta grijă pentru hrana şi trebuinţa trupului lor; al tre¬
ilea ca ucenici şi cel ce se învaţă, cu buna cunoştinţă şi cu mul-
ţămirea ce arată către învăţătorii lor, să se înveţe a se face bine
mulţămitori şi către ceî-l-alţl omeni; şi ai patrulea, ca înşişi uce¬
nicit să nu se ruşineze, de ar fi sărac;, -şi ar cere dela alţii cele de
trebuinţă ale lor; de vreme ce înşişi înveţâtoriî lor stat asemenea
săraci, şi cer dela alţii celfe de trebuinţă şi de nevoe.

7. Nu ve amăgiţi, Dumnecţeb nu se batjocureşte; câ
ori ce va semfena omul, aceea va şi secera.

8. Că cela ce sdmŞnâ în trupul s£u, din tr,up "va se¬
cera stricăciune; iar ceia ce sdm6na întru Duhul, din Du¬
hul va secera viaţa vecinică 1 ).

alteea. Deslegând însă nedumerirea, cjice: Că ceea ce a purtaţi sar¬
cina unul altuia, o a cjis pentru, vremea cea de faţă,' că aicea se cuvine
se purtăm unul altuia (adecă sa suferim) greşela; Iar acesta ce <j>c e a-
icea, o iţice pentru vecul viitor, că acolo fteşte-careie îşi va ipurta sar¬
cină sa, şi pre nimenea va avea ca să-l ajute (la Coresie).

*) Mar. VasiUe duh înţelege aicea pre Eiuhul cel Sfînt, cjicead aşa:
„Asemenea încă atn apucat a ţinea şi despre buhul, că la multe locuri
se află pus cum este; „Că ceia ce semenă, cjice, întru Duhul, din Du¬
hul va şi secera viaţa vecinică" (Cap. V, despre Sfîntul Duh). Şi aces-
taşî st. Părinte tâlcuind (ţintea aceea a luî Ieaia: „Voîu trimite ca pre
nişte târâtore pre pământ" (Isaia XVI, i) <j ice: „Că cela ce semenă în;
trup, se asemeneză cu şerpele,' carele s'a osîndit să mănânce păment;

— 27S —

Fiind-că de multe orî urmeză de prihănesc mulţi pre învă¬
ţătorii lor, că ar fi omeni de viaţă rea, ii trec cu vederea şi
nu- ! I hrănesc, nici îl ajută săraci fiind şi având trebuinţă de
ajutor; pentru acesta Pavel a dis mal sus despre acesta, că
are sl dică şi de aicea înainte când chce: «Iar făcând binele,
să nu ne pară rău», ci şi acum aicea arată, că ucenicii şi hris-
tianiî cel ce se învaţă, se cuvine a nu se scumpi către învă¬
ţătorii lor cel ce II învaţă cuvîntaf lui Dumn.edeu, fiind-câ che!-
tuelile ce se--fac la acela, se Jac în lucru sfinţit şi duhovnicesc;
şi asemănând Apostolul ch'eltu'e{ileAcarl le. ore-cari; la lucru¬
rile cele trupeşti şi lumeşţî, cu cheltuelile acelea ce le fac în cele
sufleteşti şi duhovniceşti, dice, că de-’ţî cheltueştl, tu hristiane,
bogăţia ta la trup, adecă gătind mese şi mâncări şi băuturi şi
mezeljcurî pânteceluî, şi sâmenî banii tfiî în beţie şi în desfă¬
tare şi în multele mâncări, să ştii că în 4’ ua morţel tale vel
secera din semenţa acesta, stricăciune şi putrejune; pentru-că
acestea au să se strice şi au să se putrezescâ împreună cu tru¬
pul tâu, şi nu numai acesta, ci şi în diua judecăţel vel secera
ruşine, şi necinste, şi muţică. Iar dacă din protivă vel cheltui
bogăţia , ta întru Duhul şi 1 pentru suflet, semeni acesta în lucru
duhovnicesc, făcând milostenie la toţi, şi vieţuind viaţă cu in-
trega înţelepciune, să' ştii că în diua judecăţel vei secera viaţa
vecînică. F'ihd-că Dumnezeu nu se Ia în rîs, nici se amăgeşte,
ci va da fieşte căruia dupre faptele lui, precum dice Solomon:
«Cela ce a făcut râsuflarea tutulor, acela ştie tote, carele va răs¬
plăti fieşte căruia dupre lucrul lui» (Pild. XXIV, 12) Pentru a-
cestş, cjice, mal bine este a cheltui tu, hristiane, bani) tel în
lucruri duhovniceşti, cu care împreună se cuprinde şi ajutorul

în tota viaţa lui, dacă cine-va rămâne în pământ, şi se a-setneneză şer-
pelul, pentru care s’a (ţi 5 că pământ vel mânca întru tote cţilele tale"
(Facere 111, 14), Acesta se trimite ca cele târâtore; şi păment mănâncă
cela ce semSnă în trup, şi din trup seceră stricăciunea". Şi Iarăşi aces-
taşi tâlcuind acesta: „Şi se vor veseli înaintea ta, ca cel ce se veselesc
în vremea secerişului" (Is. IX, 4) cţice: „Că ce semena omul, aceea şi
vă secera; deci în cţiua. răsplătire!, cel ce au priimit cuvîntul şi au fă¬
cut rod, dupre analoghia celor ce aicea s’au semenat de dînşiî luând
deia dreptul judecător răsplătirile, se vor veseli, ca cel ce se veselesc in
vremea secerişului şi în ce chip se veselesc cel ce împart prăzile; cel
ce se veselesc în vremea secerişului, adecă, din ostenelele lor îşî au în¬
ceputurile veseliei; Iar cei ce se îmbogăţesc din prărjt, năpraznic priimesc
prilegîul bogăţiei". Şi tâlcuind încă (ţicerea: „Norodul meu, ispravnicii
voştri ve spicueac" (îs. III, 12) cţice: „Că ceea ce semăna omul, aceea
va şi secera, deci cela ce semăna întru Duhul cu îmbelşugare şi cu
vrednica de cuvînt împărtăşire milostenia, buna îndurare, rugăciune,
dreptate, lacrima neîncetată; acesta semănând cu lacrimi, cu bucurie va
secera, luându-şî mănunchiie pocăinţei, ca si plătescă tdtâ datoria isprav¬
nicului" (adecă celui rânduit asupra muncilor).

- 279 -

cel către învăţători şi împărtăşirea, de cât să-î cheltueştî în
îndulcirile cele trupeşti, care nu numai se strică ele, ci şi tru¬
pul tău îl strică, şi sănătatea ta, pentru-că din îndulciri şi din
desfătări, urmăzâ mai de multe ori boîe ale- trupului, de multe
ori şi morţi încă ’).

9. Iar binele fâcdndu -1 sâ nu slăbim, că în vremea o-
sebitâ vom secera neostenind.

Acum aicea mal curat arată Apostolul, că măcar deşi ar fi
răi omenii cel ce cer milostenia nostră, noi nu se cuvine a
slăbi şi a ne părea reîi, adecă să ne ostenim de a face bine
lor, 4’ c ® nc i însă că nu se cuvine a slăbi, arată că-se cuvine'şi
a da milostenie, şi a o da cu îndestulare şi în totâ vremea.
Apoi fiind-câ mare lucru se cere sâ facă hristianiî, adecă să
miluiască şi cu îmbelşugare şi tot-de-una; pentru acesta, îndată
spune şi cununa ce au sâ o Ia, adecă că vor secera viaţa vecinicâ.
Cum însă vor secera acesta ? Neostenind, adecă fără a obosi şi
a suferi vre o ostenelă, ci având totă odihna, pentru-că în viaţa
acăsta urmddă osteneli şi sudori şi arşiţă când seceră cine-va,
Iar în cea-l-altă viaţă, când seceră cine-va şi dobândeşte bună¬
tăţile cele vecînice, nici ostenălâ ca acesta suferă, ci are totâ
odihna şi fericirea a ).

i) Pentru-că din multă desfătare, cel ce se desfâteză şi benehetuesc se
îngraşă fhrte, Tar cel graşi Iarăşi şi cu multe cărnuri mal de grabă mor
decât ceî mal uscaţi. Pentru acesta a cj> s Ipocrat în aforism estonie lut:
„Cel graşi forte grabnici muritori se Iac, mal mult decât ceî uscăţivi; şi
din protivă; din înfrînare şi din puţina mâncare se naşte sănătate şi
multă viaţă". Pentru acesta, Iarăşi a 4> s acestaşî Ipocrat: „Maica sână-
tăţel este-nesaţiul mâncare! şi netrândăvirea ostenelilor". Insemneză, că
(ţicerea; „Că ceea ce ar semăna cine-va aceea va şi secera", o a luat
Apostolul dela Solomon, că c^ice acela: „Cel ce semăna rele, rele va şi
secera" (Pild. XXII, 8).

*) Iar Fotie <ţi cerea; „să nu-l slăbim" o a tâlcuit cţicând neamorţînd,
nici de facerile de bine depărtându-ne; căci cununile sînt ale celor ce se
nevoesc până în sfîrşit Şi Teodorit aşa tâlcueşte tj'cend: „Nimic din cele
nepriincTose să nu curme osîrdia cea despre cele bune; că fără de oste¬
nelă vom secera cele semănate"; pentru acesta şi David c)i ce: „Mergând
mergeau, şi plângând aruncau seminţele lor, şi viind Vor veni întru bucu
rîe luându-şT mănunchile lor" (Psalm.'CXXV, 8). pice încă şi ava Maca-
rie Eghipteanul: „Că cela ce sădeşte vie mal înainte de a începe lucrarea,
are bucurie întru sine-şî şi nădejde, şi mal înainte, vesteşte în minte de
pivniţă (adecă punere de boloboce) şi hotărăşte venituri, şi aşa aştepLă
lucrarea, că nădejdea şi aşteptarea îl face pre el a lucra cu osîrdie, şi de
o dată multe cheltuelî împrăştie din casă; asemenea Şi cel ce zideşte casa,
şi cel ce ară mal întâtu din cele ale sale multe împrăştie, pentru nădej¬
dea viitorului venit; aşa şi aicea, de nu va avea cine-va înaintea ochi¬
lor săi pre bucuria şi pre nădejdea, cum că are să dobândescă, izbăvire
şi viaţă, nici o data va priimi a suferi necazuri, nici greutatea şi calea
cea strimtă" (Vor. 26, cap. V).

— 280 —

10. Deci dar, până ce avem vreme, sâ lucrăm binele
către toţi, şi mai ales Către ai noştri cei de o credinţă.

Precum nu totă vremea este îndemânatică şi bună de a se-
m£na cine-va: «că vreme, cjice, este de a sădi» (Eclisiast. III, 2),
aşa nd fieşte-care vreme este iscusită şi bună pentru a milui.
Şi mărturisesc acdsta fecîdrele cele 5 nebune, cari căutau să
pue unt-de-lemn în candele lor, adecă sâ facă milostenie în
vremea înviere!, asemenea şi nemilostivul bogatul acela, ce se
prăjea în tigaea gheenei, carele cerea deja Avraam a se în-
tfirce iarăşi în ,!pmea .acesta,, pentru .ca să facă faceri de bine;
şi nici acelea au aflat ce doreau, nici acesta; pentru acesta po¬
runceşte aicea Apostolul, că până când ne aflăm în viaţa a*
ctîsta, şi avem vreme, se cuvine să lucrăm binele, adecă si fa¬
cem milostenie şi faceri de bine, şi nu numai sfinţiţilor propo-
veduitorî şi învăţătorilor noştri, ci şi de obşte tuturor, şi iu¬
deilor, şi Elinilor, şi necredincioşilor; însă nu se cuvine să mi-
luim de o potrivă pre cei necredincioşi, -şi pre credincioşii hris-
tiariî şi cu aceeaşi măsură de milostenie, ci credincioşilor fra¬
ţilor noştri se cuvine sâ le arătăm mal multă galantonie, şi milă,
că acesta înşemneză dice re a, mal ales, ce o dice aicea Apos¬
tolul. Vedl însă, o cetitoriule, câ şi cu acesta ce porunceşte
aicea, desparte pre Galatenî de smerirea Lege! Vechi, pentru-că
Legea Veche poruncea Evreilor, să miluiască numai pre cel de o
seminţie cu dînşii: «Că deşchidcnd, dice, vel deschide mânile tale
fratelui t&u- celui sărac, şi celula ce are trebuinţă, celui de pre
pământul t6ă» (II Lege XV, 21). Iar darul Evangheliei, pămân¬
tul şi marea şi pre toţi săracii cel ce sînt în lume, îl châmă la
masa milosteniei şi la împărtăşire, măcar deşi nu cu una şi
aceeaşi mesură, precum ara dis mal sus.

11. Vedeţi cu ce fel de slove am scris vou£ cu mâna mea.

După ce a cjis Apostolul puţine cuvinte spre îndreptarea mo-
raluriior, Iarăşi se întorce la pricina cea de mal înainte, care
mal mult întrista pre inima Iul, că arată că cu înseşi fericitele
şi sfintele sale mâni a scris tdtă epistolia acâsta, una adecă pen¬
tru ca sâ arate că are dragoste curată şi adevărată către Ga¬
latenî, şi alta încă, pentru ca să obbre prepusul ce aveau a-
supra sa, ei; câ de vreme ce se prihăneau de către minclnno-
apostoliî şi amăgitorii ce erau în Galatia, cum altele propove-
dueşte într'un loc, şi altele într’aitul, pentru acestâ a fost silit
a face mărturie scrisă însăşi de mâna sa de propoveduirea sa
prin acestă epistolie. Şi am 4* s că a scris fericitul Pavei cu
mâna sa totă epistolia acesta, pentru-că cele-l-alte epistolii le
dictâluîa-însuşi, şi le scriau alţii, precum este arătat din cea

— 281 —

către Romanţ, la al careea sfîrşit scrie aşa: «V6 îmbrăţoşez eu
Terfie, cel ce am scris epistolia» (Rom. XVI, 22), şi oraţia cea
de dedesubt o scria cu mâna sa. precum însuşi dice: îmbrâ-
ţoşarea (sau cum au cjîs 1 alţii, închinăciunea) cu mâna mea a tul
Pavel (I Cor. XVI, 21) '). Iar dicerea: «cu ce fel de slove», ce
o cjice aicea, nu arată că literile scrisorilor luî Pavel sînt mari
cu câtimea, ci arată că sînt nefrumose şi netrebnice, ca cum
le-ar aice aşa: vedeţi că, cti tofe că nu ştiu. a scrie irufnos, şi
cu caligrafie, însă pentru multa vostră dragoste, m’arn silit a
vă serie epistoliei, ou.' mână:-mei *}■ ■ ~

12, Câţi voesc a fi. cu obraz curăţ în trup, aceştia vă
silesc pre voi a ve taîa împrejur.

Câţi vor să se arate, dice, aleşi şi lăudaţi trupeşte, adecă
între omeni şi între EvrpI (că necredincioşii Evrei ocărau pre
hristianiî cel ce crezuseră din Evrei,-că au lăsat obiceiurile pă¬
rinţilor lor); aceştia, dice, sînt care-vŞ'silesc .a vă tăia împre¬
jur, şi prin trupul vostru, adecă prin tăerea împrejur a vpstrâ,
să desvinovăţesc către Iudei şi ,se laudă de către dînşiî, ca nişte
rîvnitorî şi apărători ai legel. picând însă Pavel că îî silesc pre
Galatenî, arăta cu acesta că Gal a. tenii făţă a voi, o pătimesc
acesta şi se tae împrejur, şi după urmare le dă' pricină a se
depărta de amăgitorii acela, fiind-că greşesc fără a -voi.

Numai ca să nu se gondscă pentru crucea luî Christos.

Nu vă silesc pre voî, cjlice, numai pentrd ca să se laude de
necredincioşii Evrei, ca să ve talaţl împrejur, ci şi pentru altă
pricină încă: adecă, pentru ca să nu se gonlascâ pentru crucea
lui Christos şi pentru credinţa în Christos.; că de vreme xe a-
ceştla, ce din Evrei creduseră, calcă credinţa cea întru Christos
tâindu-se împrejur, pentru acâsta învaţă să se tae împrejur şi
alţii, ca cu acest chip să albă şi pre alţii părtaşi aî tâereî îm¬
prejur, şi ai călcâreî lor de credinţă lui Christos şi ca să nu
se înfrunteze-singuri eî 5 ). \

') îmbrăţişarea şi oraţia ce o scria fericitul Pavel, era cuvîntul cpl mal
de pre urmă, care obiclnueşte a scrie mal în tote epistoliile sale, adecă
acesta: „Darul Domnului nostru lis.us Christos, cu voî, amin“. Precum
cjice Teodoră; care este asemenea cu aceea ce scriem noi acum la sfîr-
şitul scrisorilor ce trimitem: adecă „fii sănătos", precum de multe ori
o am cţîs acesta. ;

*) Însemneze însă, că şi cea către Filimon, totă'o a scris fericitele măriile
lui Pavel, precum am cjis la tâlc. aceea, şi la pricina acestei epistolii.

*) Teodorii însă aşa tâlcueşte cjicerea acesta: „Slava cea delar 6meni
vînîndu-o şi purtând grije de a lor siguranţe; proaduc vo.ue silnicesca
acesta înveţătară a tăereî împrejur, ca nu aseipeneâ cu noi care propo-
veduim pre Christos să se munciască şi să s£ gonîască.

— 282 —

r3- Că nicî aceşti ce se tae împrejur păzesc legea l ),
ci vreaii voî să v£ tăiaţi împrejur, ca în trupul vostru
sâ^se laude.

Nu numai pentru plăcerea omenescâ, dice, ci şi pentru Iu¬
birea de slavă, amăgitorii aceia ve învaţă să vfe tăiaţi împre¬
jur, fiind-că acesta nu o fac de rîvna legei, nicî pentru buna
cinstire de Dumnedeu, ci-pentru lauda ;şi pentru slava deşartă;
'că acesta însemnezâ dicerea: «Ca să se laude în trupul vostru»,
adecă, ca. cu. tă'erşa. împrejur a trupuluţ vostfu, el -să se laude
că silit învăţători aî voştri, şi că' ve âu pre voi Ucenici şi ascul¬
tători la acdsta.

14. Iar mie să nu-tnî fie a me lăuda fără numai în
crucea Domnului nostru Iisus Christos.

Minciuno-apostolii şi amăgitorii de norod aceia, dice, se la¬
udă intru tăerea împrejur, lucru ce este prea prost şi stricat,
iar mie să nu-mi fie a me lăuda întru nici un lucru altul, a-
fară de crucea Domnului nostru Iisus Christos 8 ), care cruce a
stricat pre Legea Veche; nici să-mi fie a me lăuda întru alta
fără numai întru credinţa celui răstignit. Şi nu a dis Pavei,
dupre dumnedeescul Chrisostom, că eu nu me laud, sau eu
nu vom a mă lăuda întru alta, fără numai in crucea lui Chri-

*) Căci cum, cjice Teodorii, este cu putinţă aceia a păzi legea, departe
de Ierusalim petrecând? Cum săvîrşesc sărbătorile, cum proaduc jertfele?
Cum de necuraţii atingându-se, se stropeau ca să se curăţescă ?

Pavei se laudă în cruce, cţice Coresie, prin credinţă adecă şi prin
dar, aducendu-şi aminte de facerea de bine şi de îndreptarea ce a pri-
imit dela cruce, pentru-că prin cruce se cunoşte şi mărimea păcatului
şi mărimea dumnecjeeşteî iubiri de omeni, precum cjice dumnecjeescul
Chrisostom. Pentru acesta a cf s sfinţitul Avgustin că Pavei putea a se
lăuda întru înţelepciunea lui Christos şi întru puterea lui, dar se laudă
numai întru cruce, prin carea înţeleptul cel dupre lume se dogoreşte şi se
ruşinezi, şi Apostolul află vistierie; ca unde este smerenie, acolo s'a ară¬
tat, mărirea; unde era neputinţa, acolo s'a arătat putere; unde era mor-
fea, acolo viaţa. Iar dumnecţeescul Maxim a cţis: „Fiica Iul Dumnecjeu
este crucea, şi pomenirea celor de sus şi stăpânirea cea asupra pati¬
milor, adecă asupra mâniei şi asupra poftei, şi înstreinarea dela drago¬
stea rudeniilor, şi a prietenilor, pentru iubirea cea către Dumnezeu. pice
însă şi Avva Isaia că: „Crucea, stricarea a tot păcatului estş“. Şi cuv.
Marcu: „Totă virtutea sau fapta bună cruce este 1 '. Un ore-care tâlcuitor
însă neînsemnat al Evangheliei lui Matei, aligoriceşte tălmăceşte la cruce
. cjicerea aceea a Domnului, adecă: „Amin voue, până ce va trece
ceriul şi pământul, o iotă sau o cirtă nu va trece din lege"; că Iotă
însemnezi pre lemnul cel drept stătător al cruceî, iar cirta însemnezi
pre partea cea în curmeziş a cruceî; arată dar cu aceste cuvinte Dom¬
nul, că taina sa cea a cruceî, şridscât ceriul, este maî stamitore, şi decât
pământul mai stătatore, şi decât totă alcătuirea estimelor mal ramâitorş
(la şirul tâlc. lui Matei Cap. V, 18).

— 203

stos, ci a <}is: Iar mie să nu-mi fie când-va a m£ lăuda întru
alt ce-va, fără numai în crucea Iul Christos, rugându-se adecă
cu aceste cuvinte lui Dumnedeu, să nu-’I dea iui acesta când¬
va, şi dimprotivă chemând ajutorul lui Dumnetleu spre a isprăvi
să se laude întru singură crucea. Cu ce chip însă se lăuda
Pavel în cruce? Şi cu ce chip trebue a se lăuda şi fieşte-care
hristian în cruce? Ascultă, adecă de va socoti şi va dice aşa:
Christos stăpânul a tote, pentru mine netrebnicul rob şi vr㺬
maşul şi nemulţămitorul a pătimit şi s’a răstignit şi atâtş. mult
m'a Iubit, în cât s’a dat pre sineşl unei necinstite şi osîndite
morţi de cruce. Drept aceea care altă laudă este mie potri¬
vită, sau asemenea cu acdsta? Deci lauda lui Pavel şi a fieşte-
câruîa hrîstian, este crucea, fiind-câ cu mijlocirea cruce! se
arată dragostea stăpânului Christos cea covîrşitore către noi
robii lui. Şi care rob nu se laudă şi nu se cinsteşte când se
iubeşte de stâpânnl| seu? Cu adevărat fieşte-care rob acesta o
are de tnare laudă a sa, fără a se osebi vre unul.

Prin care mie lumea s’a răstignit şi eu lumeî.

Lumea aicea numeşte Apostolul pre lucrurile cele lumeşti:
slava, bogăţia, desfătările, îndulcirile şi cele asemenea. Deci
acestea, elice, despre mine ati murit şi îmi sînt nelucrătore, ci
împrotivă şi eu m’am făcut despre dînsele mort şi nelucrător
lor, fîind-că s’a făcut omorîre'a îndoită, şi nici acelea aii pu¬
tere a me trage spre dragostea lor, fiind-că sînt morte mie,
nici eu ara putere a le pofti, fiind-câ sînt mort despre ele‘).

*) îar dumneiţeescul Grigorie al Tesal: în Duminica IlI-a a postului,
tâlcuind acesta rţice: „ţMcerea prin care mie s’a răstignit lumea", arată
când noî ne depărtăm simţitoreşte de lume şi lăsăm bogăţia şi slava
şi îndulcirile, care este cu lesnire fieşte-cărula a face. Iar acesta „şi eu
lume!" arată când şi noi care ne-âm depărtat de lume simţitoreşte, ne
vom răstigni lume! şi cu socotinţă, adecă când vom lepăda din mintea
şi din inima nostră şi pre înseşi patimile şi pomenirile şi pofte lume!
şi când nu ne supărăm de dînsele, care este mal cu anevoe decât cea
dintâîu; fiind-că mulţi şînt depărtaţi de lume cu trupul şi cu simţirile,
îar cu cugetarea şi cu mintea şi cu inima se află încă în lume, Iubind
şi dorind îndulcirile lumeî. Acesta înţelege şi sf. Isaac întru cele ce rţice:
„Lucrarea cruce! este îndoită, şi acesta către doimea fireî, ceea ce se
împarte în două părţi şi una adecă către a răbda necazurile trupului,...
şi se numeşte lucrare; Iar cea altă întru lucrarea cea subţire a minţeî
se afla, şi întru îndeletnicirea cea ~ dumnerjeescă încă şi întru stăruirea
înjugăcîuneî, şi se numeşte teorie; şi una, adecă lucrarea crirăţeşte pre
partea sufletului cea pătimii L6re cu puterea rîvneî, îar cea-l-altă, pre lu¬
crarea dragostei sufletului (Cuv. XXX, foea. 190)'. Pentru acesta şi 3um-
ne<ţeescul Chrisoslom tjice: „Că tţicerea acesta â lui se cuvine a o avea
în gura sa fieşte-carele hristian, că acest-fel se cuvine a fi hristîanul şi
glasul acesta a lui Pavel pururea să-l cţică: „Prin care mie lumea s’a

— 284 —

15- Câ in lisus Christos nici tăerea împrejur p6te, nici
netăerea împrejur, ci făptura nhuă.

16, Şi câţi cu canonul acesta vor urma, pace preste
eî şi milă şi preste Israilul lui Dumnedeîi.

Sâ nu-mi propui, dice, tu o hristiane, evreeşte cugetătorule,
ca un lucru mare tăerea împrejur, pentru-că acesta este ne¬
trebnică şi nici o putere are, precum nici netăerea împrejur
6re vre o putere, şi a fi nctăeat împrejur cine-va, fiind-că Chri-
stos pre tdîe le-a făcut nouî, şi pentru acesta cere dela rioT
bristianiî viaţă nouă şi alta duhovnicescă. Pentru acdsta viaţa
cea dupre Christos a hristianilor se numeşte făptură nouă, pre¬
cum în alt loc elice acestaş Pavel: «de este vre o fătură n6uâ
întru Christos» (II Cor. V, I7j. Find-câ sufletele nostre ale
hristianilor celor ce ne-am botezat, învechite fiind de pdcat,
s’au înoit prin sfintul botez în viaţa acesta, şi în cea viitdre se
vor înoi trupurile nostre şi se vor cinsti cu slavă ') şi cu ne-
stricăcîunea înviereî. Deci, câţT hristiani rămân întru acest canon

răstignit, şi eu lumeî, că nimic .decât omorîrea acesta este maî fericită,
că acesta este pricina fericitei vieţi" (în tâlc. Epist. acesteea).

însuşi acesta cu durnnetjeescul Chrisostom mai şi Mar. Vasilie o d,ice:
„Că toţi hristiani! cu îndrăznetă să cjică cuvîntul acesta: „Pentru care
de nevoe este mie a me curaţi de tote, atât de poftele diavolului şi de
răspândirile lumeţ, şi de predanisirile omenilor şi de voile mele, măcar
de s’ar părea omenii a fi mei cu bună faţă, şi că grăesc împreună cu
legea, ş; măcar de ar face către puţină întârejiere, din îndatorita sîrgu-
inţă cea prea iute a voilor luî Dumnezeu, ca cei ce au mărturisit întru
botezul cel de acest-fel, că împreună s'au răstignit cu Christos şi îm¬
preună au jnurit, şi împreuna s’au îngropat, şi împreună s’au sădit, îm¬
preuna s’au sculat, au îndrăznelă cu adevărat a 4‘ ce: „Eâ lumei m’am
răstignit: şi^ cu mult mat înainte, diavolului, şi lumea mie, şi viez nu
de acum eu, ci viază întru mine Christos" (Cuv. despre botez, cum se
boteză cine-va întru Evanghelie).

i) Pentru acesta şi Marele Vasilie proînsemnare cjice, că ~este Evan¬
ghelia a vieţei ceii din înviere; şi vccţt la suptînsemnarea tj.cerei de maî
sus (II Cor. V, 17). Pentru acesta şi înţeleptul Teodorit (jice: „Făptura
nouă chiar numeşte pre prefacerea lucrurilor ce va fi dupre învierea din
morţi, că aţuncea şi făptura se va slobotţi de stricăciunea ce este pusa
asupră-î, şi firea omenilor se va îmbrăca cu nestricăcîune. Şi ore-care
închipuire a celor viitore, arată mântuitorul botez, că întru acesta ne
desbrăcăm de omul cel vechiu şi sarcina păcatelor, lepadându-o ne îm¬
brăcăm întru cel nou, şi priimim Darul Sfîntuluî Duh. Deci nici prea
sfîntul botez, nici viaţa viitore ştie osebire de tăerea împrejur şi de ne¬
tăerea împrejur. Iar Mar. Maxim aligohceşte tâicueşte acesta cjicend: „Cela
ce a vieţuit viaţa cea întru Christos a covîrşit pre dreptatea lege! şi pre a fi-
reî, care dumneiţeescu! Apostol arătând c}ice: „Că în Christos lisus nici tă¬
erea împrejur este, nici netăerea împrejur; prin tăerea împrejur adecă pre
dreptatea lege! arătând u-o. Iar prin netăerea împrejur însemnând pre fi¬
reasca lege cea de o potriva" (Cap. LXII din suta II din cele teologhiceşti).

- 285 -

(adecă dreptar), şi în legea vieţeî celei noul dupre Christos, şi
se întorc de către vechea tâere împrejur şi netrebnica, aceştia
vor dobândi pacea cea dela Dumnedeu; pentru-că s’au slo¬
bozit prin credinţă de păcate, care fac pre Dumnedeu vrăşmaş
asupra nostrâ. Şi aceştia vor lua Iubirea de omeni şi mila de
la Dumnedeu; peotru-că nu vor mai fi urîţî de Dumnedeu, ci
se vor împrieteni, şt se vor milui de el, fiind-câ DumneZeu s’a
împăcat cu dîhşiî prin ăruee şi prin Darul Filuluî săi lisus
(Shţistos;'înşişi: aceştia în sfîrşit sînt şl se numesc' phlar şi cu
adevărat Iarâll; pentri-ciţ sînt minţi cari văd pre Dumtiedeu
precurn din acăsta s'â numit Israil, şi patriarhul Iacov acela:
«Că nu se va maî chema, dRe, numele tău Iacov, ci Israil va
fi numele tău, căci a! putut cu DumneZeu, şi cu dinenil puter¬
nic vei fi» (Fac. XXXII, 26). Şi câţi hristian! nu sînt acest-feh
dupre credinţă şi dupre viaţă, aceştia cu adevărat nu sînt Israil,
ci mincinos se numesc Israil, măcar deşi se trag din neamul lui
Israil; acesta Zicere însă o a luat împrumut Pavel dela David
ce Zice: «Pace preste IsraiD (Psalm CXXIV, stih 5) l )>

17 . De acum mie, nimenea nu-mi dea ostenele.
Acestea le Z'-ce dumnedeescul Apostol, nu că s’a lenevit şi
a obosit; căci cum o ar Z ] ce aed-sta Pavel, unde însuşi sfâtueşte
pre Timotel şi îî Zice» stea şi se înveţe, şi când află vreme
potrivită şi când nu o află?^ «Stă asupra în vreme bună, şi
fără vreme» (I Timot. IV, 2 ), ci le dice aestea, una adecă pen-
tru-că voia să rămîe nemişcate, şi dogmele nestrămutate ale
credinţei, şi Evanghelia care el le propovăduia; şi alta încă, pen¬
tru ca să nu maî nădăjdulască Galateniî a audi dela dînsul altă
învăţătură, ci să albă desăvîrşită încredinţare, că acesta este
propoveduirea lui. '

Că eu ranele Domnului lisus pre trupul med le port.
Acelora, dice, cari me prihănesc că sînt făţarnic, şi că la
alte părţi propoveduesc tăerea împrejur, am să daţi acestâ răs¬
pundere. Care? Ranele şi patimile .şi primejdiile ce le sufăr

pentru Christos; pentru-că acestea mărturisesc mal luminat de

- 1 ■■

•) Iar înţeleptul Fotie c)ice r că amendoue stihurile acestea, adecă „nici
tăerea împrejur pote, nici netăerea împrejur, ci făptura cea nouă, şi câţi
umbla dupre canonul acesta, pace asupra lor şi milă, şi preste Israiîul Iui
DumneZeu Acestea cjic, socoteşte Fotie că Pavel le -a mat din cele ascunse
(apocrife) ale lui Moisi, care în cjma de âstă -41 tul se a&ă, precum şi
Apostolul Iuda din acelea a luat cjic&rea: „ţar Mihail arhanghelul când
vorbea cu diavolul pentru trupul lui Moţăi, nu : a cutezat a pune asupra
lui judecata de blestem, ci a cţi s: certe-te pre line Domnul“ (Ividk v. 9,
Întreb. 172 din amfiîohiceştî). Iar Teodorii canon: cjl ce că -a riumit pre
învăţătura cea de faţă, ca una ce drept; împodobeşte, şi nici lipseşte ce-va,
nici de prisos are.

cât tot glasul .şi trîmbiţa, că eu nu le sufăr pentru Legea
Veche, ci pentru Evanghelia lui Christos. Nu a tjis însă că am
ranele lui Iisus, ci câ le port, ca pre o cunună de biruinţă a-
decă, şi ca pre un semn şi coronă împărâtescă, şi întru aces¬
tea mă laud şi mă măresc şi îndrăznesc in lume.

18. Darul Domnului nostru Iisus Christos cu duhul
vostru fraţilor; amin..

Cu ruga acesta, în sfîrşit, ce face pentru Galştenî, Apostolul
arată,, câ. tote. câte . le-a diş certâtdre îm epistolia acăste, nu-:le-a
<^is din mânie şi din-vrajbă, ci le-a dis din dragoste. Cuvin¬
tele acestea însă nu sînt numaî rugă, ci şi învăţătură, care pe-
cetlueşte pre tdte câte a cjis, fiind-că pomeneşte în cuvintele
acestea de darul ce l’au dobândit Galateniî, nu prin lege, ci
prin credinţa lui Christos. Şi nu a dis: Darul luî Christos să
fie cu voi, ci: cu duhul vostru, pentru ca să-! depărteze cu cu-
vîntul acesta dela cugetările cele trupeşti, care sînt protivnice
duhului, şi pentru ca să arate lor câ nu au luat pre Duhul Sf.
dela lege, ci l-au luat dela Darul şi Evanghelia lui Christos,
şi câ legea şi' tăerea împrejur nu pot a păzi întru dînşh pre
Sfintul Duh, ci Darul şi credinţa lui Dumnezeu, precum şi Da¬
rul lui Christos a dat din început lor pre Sfintul Duh. picând
însă Pavel Galatenilor: fraţi, le-a adus aminte de scâldătbrea
sfintulut botez, din care ca dintr’o mitră a doua oră ne naş-
tem şi ne facem fraţi dupre duh, şi fii aî unui Părinte, aî lui
Dumneijeu şi nu al legei. BineVoîascâ însă Dumnecleu, ca şi
cu noi cel, ce cetim şi audim acestea, să fie Darul luî Dumne-
deu vieţuind duhovniceşte, să nu lepădăm sfinţenia Dumnede-
escului Duh, şi curăţia cu noroiul păcatului; ci maî ales să creş¬
tem sfinţenia. acesta maî mult întru noi, cu Darul Domnului
nostru Iisus Christos, carele a arătat nouă viaţa cea nouă şi
duhovnicescâ, cu lepădarea vieţei celei trupeşti şi vechi, căruia
slava în vecurile vâcurilor, Amin.

Acâsta către Galatenî s’a scris dela'Roma.